Extras din licență

Introducere

Obiectivul principal al proiectului constă în descrierea unor cercetări privind proiectatea computerizată şi concretizarea metodelor de elaborare, concepere, a proceselor de prelucrare automată a unui produs. Perioada actuală, de concurenţă internaţională şi de căutare a rentabilităţii maxime impune o revizuire a principiilor clasice de concepţie a unui produs.

Noua viziune de concepţie integrată şi simultană a produsului şi a procesului său de fabricaţie (inginerie integrată), realizează o suprapunere parţială a activităţilor de concepţie a produsului cu activităţile de concepţie a proceselor de prelucrare a pieselor, ceea permite luarea de la început a celor mai bune decizii, integrînd cunoştinţele tehnologice în procesul de concepţie constructivă, evitându-se astfel conflictele şi reluarea proiectului (Drăghici, 2002a).

Teza conţine două capitole care descriu realizarea unor studii teoretice , privind proiectarea automatizată, precum şi a metodelor deja existente şi care se folosesc pe larg în Construcţia de Maşini.

1 Concepţia

Concepţia (engineering design) este o activitate creativă care, pornind de la necesităţi exprimate şi de la cunoştinţe existente, are ca scop definirea unui obiect material sau imaterial, numit şi artefact, care satisface aceste necesităţi şi care poate fi realizat industrial (AFNOR, 1988).

Concepţia este factorul cheie al procesului de dezvoltare al unui nou produs. Dacă ne referim la termenul englez design, activitatea de concepţie este cea care permite transformarea unei invenţii în inovaţie. Funcţiile şi frontierele concepţiei nu pot fi precizate fără definirea în prealabil a termenilor de invenţie, de inovaţie, precum şi de descoperire ştiinţifică.

Concepţia unui produs

Se poate defini concepţia unui produs (product design) ca ansamblul activităţilor şi proceselor care permit trecerea de la ideea unui nou produs (sau

îmbunătăţirea unui produs existent) la informaţiile (desene, programe etc.) care permit lansarea producţiei, asigurarea folosirii şi a mentenabilităţii acestuia (Perrin, 2001). Adesea, noţiunea de concepţie a unui produs este sinonimă cu cea de dezvoltare a unui produs, definită ca ansamblul activităţilor de creaţie şi de comunicare de informaţii care transformă datele pieţei şi oportunităţile tehnice în informaţii necesare pentru producţie: modele, specificaţii, prototipuri, desene, programe, maşini-unelte, scule etc. O multitudine de metode şi mijloace destinate concepţiei produselor au fost dezvoltate şi introduse în ultimii ani în întreprinderile cu tehnologie avansată din ţările puternic industrializate, în scopul îmbunătăţirii competitivităţii lor. Consecinţele folosirii acestora sunt indiscutabile. Fără ele nu ar fi posibilă reducerea duratei ciclului de dezvoltare, reducerea costurilor, cît şi îmbunătăţirea calităţii şi fiabilităţii produselor. Contextul economic actual impune continuarea cercetărilor asupra metodelor şi mijloacelor folosite în ciclul de concepţie al unui produs.

Modelul clasic al ciclului de concepţie al unui produs cuprinde şase faze:

1 planificarea proiectului,

2 identificarea şi traducerea necesităţii,

3 cercetarea creativă de soluţii,

4 concepţia preliminară,

5 concepţia detaliată,

6 evaluarea şi alegerea soluţiilor.

Analiza comportamentelor cognitive a arătat că identificarea problemei nu este prealabilă elaborării soluţiei, ci ele se desfăşoară simultan. Astfel, demersul clasic de concepţie (funcţională, structurală, apoi fizică) al unui produs nu este adoptat în realitate de către inginerii de concepţie. Soluţiile fizice experimentate în trecut sunt propuse înca din faza de definire funcţională. De altfel, ansamblul global al produsului este divizat în diferite subansambluri care sunt concepute în mod independent. În consecinţă, şi în mod inevitabil, nu vor putea lipsi contradicţiile şi antagonismele, atunci cînd se reunesc aceste subansambluri în vederea constituirii produsului finit. Inginerii de concepţie vor trebui să accepte deci unele compromisuri, alterînd funcţionalităţile produsului. Se asistă aşadar, în cursul fazei de concepţie detaliată, la o succesiune de cicluri de descoperire a problemei, de cercetare a soluţiilor, apoi de integrare, mai mult sau mai puţin satisfăcătoare a acestor soluţii ale elementelor structurale deja concepute. În raport cu amploarea soluţiilor folosite se vor putea aduce modificări deciziilor luate în cursul fazei de concepţie preliminară, sau chiar va trebui reluată faza de cercetare a soluţiilor.