Controlul financiar

Capitolul 1

ASPECTE GENERALE ALE CONTROLULUI FINANCIAR

1. 1 Noţiunea şi conceptul de control financiar.

Desfăşurarea şi dezvoltarea activităţilor economice şi sociale în mod raţional presupune organizarea în mod ştiinţific a organismelor şi instituţiilor din componenţa autorităţilor publice şi din afara acestora, care să corespundă suprastructurii generate de bază economică.

În cadrul economiei de piaţă, controlul este implicat în toate activităţile economico-sociale. Controlul financiar contribuie la îmbinarea şi reglarea intereselor individuale şi ale societăţii într-un ansamblu unitar.

Controlul financiar joacă un rol pregnant în toate fazele proceselor de producţie. Rolul acestuia a crescut şi a primit noi valenţe privind evaluarea dar şi răspunderile, în condiţiile actualului proces de implementare a economiei de piaţă, determinat de sistemul nou de relatii ce se stabilesc între stat şi agenţii economici, în deciziile cu caracter financiar, bugetar şi fiscal pe care le adoptă.

Dezvoltarea economică şi socială se realizează printr-o diversitate de activităţi sau se desfaşoară în interacţiune şi condiţionare reciprocă. Asemenea relaţii există între tehnic-tehnologic şi economic, între economic şi financiar.

O bună activitate economică determină şi rezultate financiare corespunzătoare. La rândul său, activitatea financiară are un rol activ în obţinerea unor rezultate economice superioare.

Diversitatea de activităţi, interacţiunea şi condiţionarea reciprocă dintre, tehnologie, economie, finanţe, determină şi conţinutul controlului care, la nivel de concept, are ca obiect, ca sferă de cuprindere, modul de aplicare şi îndeplinire a directivelor stabilite, prevenirea şi înlăturarea aspectelor negative, consolidarea şi ameliorarea celor pozitive, astfel încât, în condiţii de liberă iniţiativă, de concurenţă loială şi de legalitate, să se asigure creşterea eficienţei sociale.

Noţiunea de control provine din expresia “contra rolus”, care înseamnă verificarea actului original dupa duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane.

Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale care se efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea acţiunilor.

Prin control se asigură informarea dinamică, reală, preventivă. Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, ci, în primul rând este bazat pe previziunea desfăşurării activităţii, a posibilităţilor apariţiei deficienţelor şi anomaliilor.

Pentru obţinerea profitului maxim în raport cu obiectivele şi normele stabilite, controlul contribuie şi la prevenirea tendinţelor şi fenomenelor care necesită decizii de corecţie. Controlul urmăreşte în principal, funcţionarea unităţilor de producţie la capacitatea normală, chiar maximă, pe criterii de eficientă şi rentabilitate.

Controlul financiar, ca o componentă a controlului economic, are ca obiectiv cunoaşterea de către stat a modului în care sunt administrate mijloacele materiale

şi financiare de către societăţile comerciale, modul de realizare şi cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienţei economico-financiare, dezvoltarea economiei naţionale, înfăptuirea progresului social.

Controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii.

Statul joacă un rol deosebit de important în conducerea societăţii, în rezolvarea problemelor pe care le ridică construcţia socio-economică a ţării, mai ales în etapa actuala de implementare a economie de piaţă.

Prezenţa statului în ansamblul desfăşurării activităţilor socio-economice reprezintă o necesitate obiectivă.

Controlul are ca direcţii esenţiale organizarea mai bună a muncii, întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea activităţii economice, a disciplinei tehnologice, gospodărirea eficientă a mijloacelor de muncă, materiale şi financiare, respectarea şi aplicarea fermă a legislaţiei ţării de către toţi membrii societăţii, organizarea şi conducerea ştiinţifică a întregii activităţi social-economice pe baza coordonatelor stabilite la elaborarea programelor de dezvoltare, buna desfăşurare a procesului de transformare a deciziei în acţiune şi a acţiunii în rezultate mai eficiente.