Controlul Financiar Propriu - Formă a Controlului Efectuat în Cadrul Instituțiilor Publice

INTRODUCERE

În conditiile economiei libere, piata constituie locul si modalitatea prin care se dovedeste, se verifica si se realizeaza profitul scontat, dar acest deziderat depinde de inteligenta întreprinzatorului, de gradul dezvoltarii cercetarii în domeniile respective, de priceperea cu care este organizata si desfasurata activitatea economica propriu-zisa si alte elemente ale activitatii tehnice si tehnologice care sa permita, în jocul liberei concurente, realizarea profitului maxim.

Urmarind cu atentie evolutia relatiilor socio - umane, se poate observa cu usurinta pleiada încercarilor la care este supusa societatea umana în urma tuturor evenimentelor legate de existenta acesteia.

Asadar, în raza oricarui câmp de activitate umana a existat, ce-i drept la început sub forma autoritara, o anumita forma de control, devenita indispensabila în cadrul tuturor ramurilor dezvoltarii societatii.

Acest fenomen s-a datorat nevoii acute manifestata de catre societate prin reprezentantii sai, de a cunoaste în fiecare moment situatia în detaliu, a unei ramuri a existentei sociale, atât faptic cât si scriptic.

Latura economica a unei societati a reprezentat, de la bun început, criteriul stabilirii unei viabilitati solide a entitatii în cauza, manifestându-se astfel un vadit interes în aceasta directie. Astfel, controlul sub toate formele sale s-a dezvoltat extrem de mult si a luat amploare fenomenul de participare activa la restructurarea sistemului economic, din partea elementelor abilitate ce activeaza în subsistemele de control.

Periodicitatea efectuarii controlului, sub toate formele sale, fie intern sau extern, fie financiar sau fiscal, a determinat aparitia momentelor de stabilire a concluziilor necesare derularii activitatilor imediat urmatoare. De asemenea, tot controlul are menirea de a concretiza paleta de criterii luate în considerare la fundamentarea programelor si prognozelor.

În cadrul reformei institutionale, un element important îl constituie ameliorarea sistemului de control financiar public existent, în care sa prevaleze principiile recunoscute conform bunei practici europene în domeniul constituirii, gestionarii si utilizarii unei terminologii adecvate în consens cu definitiile si recomandarile formulate de catre institutiile europene care evalueaza sistemul de control financiar din România. Trebuie amintit si faptul ca o conditie prealabila functionarii unui sistem de control financiar adecvat o reprezinta existenta unui cadru juridic ( sistemul legislativ si reglementarile secundare) coerent si exhaustiv care sa defineasca principiile, structurile si functionarea sistemului de control.

Masurile ce trebuiesc luate în acest domeniu, vizeaza, în mod evident o mai buna functionare a sistemului, catre o finalitate de bun augur pentru o mai buna pastrare a patrimoniului entitatii nationale.

Lucrarea prezinta modalitatea teoretica de organizare si exercitare a controlului financiar propriu, în cadrul institutiilor publice, reglementata de prevederile legale în vigoare la aceasta data, precum si modalitatea de transpunere în practica a actelor normative pentru desfasurarea activitatilor specifice controlului financiar propriu.

Se trateaza problematica controlului si auditului intern într-o structura formata din patru capitole. Primele trei capitole ale lucrarii reprezinta abordarea teoretica a temei propuse, urmate si completate de studiul de caz realizat în ultimul capitol.

Se aduc clarificari pentru întelegerea mai buna, atât a conceptelor de control, audit, control financiar preventiv propriu si audit financiar intern, cât si a legaturilor dintre ele, iar în studiul de caz s-au pus în discutie câteva notiuni teoretice privind derularea misiunii de audit si aplicarea acestora în practica.

Lucrarea de licenta se finalizeaza prin prezentarea concluziilor referitoare la tema studiata, cât si a propunerilor care ar trebui respectate în vederea eficientizarii activitatilor de control si audit intern.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE CONTROL SI AUDIT

1.1. Definirea conceptului de control

1.1.1. Definirea conceptului de control

Etimologia cuvântului control provine din expresia “contra rolus”, prin care se întelege “verificarea unui act dupa original” .

Controlul în acceptiunea lui semantica este o “analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de îmbunatatire” . În acelasi timp el semnifica o supraveghere continua, morala si materiala, ca si stapânirea unei activitati, unei situatii.