Cooperarea internațională a statelor în vederea combaterii criminalității transfrontaliere

Extras din licență Cum descarc?

1. Introducere
Evoluţia societăţilor contemporane evidenţiază faptul că, în pofida intensificării intervenţiilor statului, justiţiei, administraţiei şi a altor factori în acţiunea de prevenire şi combatere a delicvenţei şi criminalităţii, suntem martori la o expansiune a actelor de violenţă şi agresivitate îndreptate atât împotriva persoanelor fizice, cât şi a patrimoniului public şi privat, precum şi la amplificarea faptelor de corupţie şi fraudă în diferite sectoare ale vieţii economice, sociale şi politice.
Fenomenul criminalităţii internaţionale are o determinare multicauzală:
• O primă ameninţare o constituie consolidarea gradului de profesionalizare a mediilor criminale şi structurilor crimei organizate. Are loc absorbţia în interiorul structurilor mafiote a persoanelor ce ocupă posturi oficiale în domeniul financiar-bancar, comerţului, justiţiei, administraţiei etc.
• A doua mare ameninţare o constituie consolidarea fuziunii dintre crima organizată şi lumea politică. Importante fonduri rezultate din corupţie şi afacerile de tip mafiot sunt injectate în organisme şi structuri politice pentru ca acestea să se menţină la putere şi să poată garanta grupurilor de infractori succesul în afacerile sale ilicite.
• A treia ameninţare reprezintă intensificarea luptei între grupările criminale pentru dobândirea sau menţinerea supremaţiei în anumite activităţi ilicite, cum ar fi: traficul de droguri, traficul de carne vie, contrabandă cu alcool, ţigări, opere de artă etc.
• O ultimă ameninţare vizează multiplicarea accelerată a formelor şi procedeelor utilizate pentru spălarea banilor murdari.
Amploarea pe care o cunoaşte criminalitatea internaţională şi faptul că acesta afectează toate statele globului le-a determinat pe acestea să dezvolte colaborarea internaţională în vederea combaterii acestui fenomen.
Pentru a putea stopa această expansiune a infracţionalităţii internaţionale trebuie, să fie creată o protecţie reală a societăţii prin acele structuri care o compun, - administraţia, legislativul, executivul, justiţia, poliţia. Totodată se impune alinierea legislaţiei oricărui stat la principiile şi reglementările juridice internaţionale în materia combaterii criminalităţii.
Vorbind despre crima organizată, ea fiind o importantă problemă pentru toate statele. În vederea anihilării acestui fenomen au avut loc dezbateri în diverse organisme europene, dar mai ales Conferinţa asupra crimei organizate transnaţionale de la Neapole, din 1994, care s-a desfăşurat sub egida Consiliului Economic şi Social al Naţiunilor Unite. 
Arsenalul complex al infractorilor crimei organizate cuprinde, în diverse proporţii, folosirea violenţei, şantajul, traficul de droguri, jocuri de noroc, răpirea de persoane, prostituţia, contrafacerea şi plasarea mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea fiscală, coruperea oficialităţilor publice, etc. Toate aceste infracţiuni majore aduc o pagubă considerabilă societăţii. 
În lupta contra criminalităţii nu se pot obţine rezultate remarcabile decât printr-o colaborare, pe plan intern, între poliţie, parchet şi justiţie, iar pe plan internaţional printr-o cooperare între organizaţii şi organisme, care au ca obiect lupta împotriva criminalităţii.
În această lucrare voi încerca să prezint acele eforturi pe care le-au depus statele din întreaga lume în vederea combaterii criminalităţii internaţionale.
2.Organisme Europene cu preocupări în combaterea criminalităţii internaţionale.
Recrudescenţa actelor de terorism, falsificarea de monedă şi traficul de monede false, crima organizată în continuă perfecţionare, creşterea continuă a traficului şi consumului ilicit de droguri, toate acestea au determinat la necesitatea cooperării internaţionale în vederea combaterii acestor fenomene ilicite. Vă prezint cele mai importante înţelegeri în domeniul cooperării internaţionale: 
2.1.Grupul Trevi. Născut în 1976, în cadrul geografic al celor 12 ţări din cadrul CEE, Grupul Trevi se împarte în patru grupuri:
a.- Trevi I – este grupul cel mai vechi, el funcţionează încă din 1976 şi reuneşte specialişti în lupta contra terorismului;
b.- Trevi II – are competenţe multiple:
- schimb de experienţă şi de informaţii în domeniul menţinerii ordinii publice. Reprezentanţii fiecărei ţări în cadrul întrunirilor prezintă soluţii practice adaptate în domeniul menţinerii şi restabilirii ordinei publice;
- schimb de informaţii privind dotarea şi pregătirea cadrelor de poliţie.
c.- Trevi III – este organismul de luptă contra criminalităţii organizate. Serviciile specializate efectuează permanent schimb de informaţii privitoare la modalităţile de acţiune în scopul definirii unor noi tactici şi strategii internaţionale.
d.- Trevi `92 – este ultimul născut din familia Trevi. A fost creat în urma deschiderii frontierelor în scopul rezolvării problemelor de siguranţă socială a cetăţenilor ţărilor semnatare.

Fisiere în arhivă (1):

 Cooperarea Internationala a Statelor in Vederea Combaterii Criminalitatii Transfrontaliere.DOC

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Carta ONU
2. Ioan Hurdubaie – „Cooperarea judiciară europeană”, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor 2003.
3. Ion Suceavă, Florian Coman – „Criminalitatea şi Organizaţiile Internaţionale”, Editura Romcartexim 1997.
4. „Drepturile Omului – Documente”, Culegere de texte, traduceri şi adnotări de Ionel Cloşcă şi Ion Suceavă, Editura Ministerului de Interne.
5. Convenţia Europol.
6. Convenţia ONU împotriva crimei organizate transfrontaliere – Palermo 2000.
7. Vasile Troneci, Ioan Hurdubaie – „România în Interpol”, Editura Ministerului de Interne, 1994, Bucureşti
8. Gh. Pele, Ioan Hurdubaie, „INTERPOL şi criminalitatea internaţională” Editura Secmi, 1983
9. Legea 92/1992, republicată în 30.09.1997 privind organizarea judecătorească.
10. Valentin Constantin – „Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene”, Ediţia a II-a, Editura Polirom 2002.
11. Evidenţele Punctului Naţional Focal – SECI.
12. Convenţia Naţiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, Viena 20.12.1988.
13. General Ion Pitulescu – “Al 3-lea Război Mondial Crima Organizată”, Editura Naţional 1996.
14. Convenţia de la Bruxelles din 18 iulie 2003 (Convenţia 850/2003).
15. J.Drăgan, „Aproape totul despre droguri”, Editura Militară, Bucureşti 1994.