Cota Unica de Impozitare

Cuprins licenta Cum descarc?

Cuprins
Cuprins p. 1
Capitolul I: Cotele de impozit - element tehnic central al impozitului pe veniturile persoanelor fizice p. 2
1.1. Geneza si evolutia impozitului pe veniturile persoanelor fizice p. 2
1.2. Cotele utilizate in impozitarea veniturilor obtinute de persoanele fizice p. 12
1.2.1. Cotele proportionale p. 13
1.2.2. Cotele progresive p. 14
1.3. Analiza comparativa a avantajelor / dezavantajelor cotelor progresive si a cotelor proportionale p. 17
Capitolul II: Asezarea impozitului pe veniturile persoanelor fizice in contextul cotei unice de impozit p. 25 
2.1. Mutatii in asezarea impozitului pe veniturile persoanelor fizice in contextul cotei unice de impozit p. 26
2.2. Calcule privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice in contextul cotei unice de impozit p. 30
2.3. Abordari comparative privind dimensiunea impozitului pe veniturile persoanelor fizice in varianta cotelor progresive / cotei unice de impozit p. 32
Capitolul III: Perceperea impozitului pe veniturile persoanelor fizice in contextul cotei unice de impozit p. 36
3.1. Mutatii in perceperea impozitului pe veniturile persoanelor fizice in contextul cotei unice de impozit p. 37
3.2. Modalitati si termene de plata vizand impozitul pe veniturile persoanelor fizice p. 39
3.3. Fluxuri informationale si dimensiuni generate de perceperea impozitului pe veniturile persoanelor fizice p. 43
Concluzii si propuneri p. 50
Bibliografie p. 53


Extras din licenta Cum descarc?

Capitolul I: Cotele de impozit - element tehnic central al impozitului pe veniturile persoanelor fizice
1.1. Geneza si evolutia impozitului pe veniturile persoanelor fizice
In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.
Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Acestea s-au practicat si in oranduirile premergatoare epocii moderne, insa o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in epoca moderna.
Printre primele impozite (directe) in bani, care apar in tarile romane (secolul XV) regasim birul, ce reprezenta o dare personala, pe cap de locuitor, contribuabilul fiind "poporul de jos". In acest sens, A.D. Xenopol afirma in "Istoria romanilor din Dacia Traiana", volumul II, ca: "birul a fost una dintre cele dintai dari carora a fost supusa populatia tarilor romane, fapt ce se constata din documentele de la 1247, care vorbesc despre veniturile si foloasele concedate de voievodatele romane cavalerilor ioaniti de Ierusalim." 
Prin procedeul denumit "cisluire" erau stabilite impozitele pe fiecare persoana, de catre obstea satului, in functie de averea acesteia. Perceperea birului, pe timpul lui Duca Voda (1673 - 1678), se facea cu ajutorul unor slujbasi neoficiali, iar in anul 1700, acest impozit isi schimba denumirea, numindu-se rupta.
La mijlocul secolului al XVIII-lea regasim o dare directa, denumita "sferturi" (civerturi) intitulata astfel intrucat aceasta era un impozit personal, platibil in patru sferturi trimestriale, stabilit tot prin procedeul cislei.
Prima incercare stiintifica, de asezare si percepere a impozitelor este considerata a fi reforma domnitorului Constantin Mavrocordat, in a treia sa domnie in Muntenia, in anul 1739, prin care impozitul direct, numit capitatiune, a fost transformat dintr-un impozit de repartitie, intr-unul de cotitate, inlaturandu-se, in cea mai mare parte, neajunsurile specifice impozitelor de repartitie, intrucat se tinea cont de situatia personala a platitorului impozitului. Prin urmare, aceasta reforma a urmarit starpirea unor abuzuri legate de perceperea impozitelor, precum si marirea veniturilor domnului, insa aceasta nu se atingea si de privilegiile boierilor. Drept urmare, nici in cazul acestor impozite, nu se putea vorbi de respectarea cerintelor echitatii ficale. Datorita starii politice, economice si sociale, din acea vreme, reforma lui Constantin Mavrocordat a fost socotita drept un act de curaj, iar necesitatile tot mai mari impuse de turci au facut ca aceasta sa nu mai fie aplicata de domnitorii care au urmat.
Regulamentul Organic desfiinteaza toate darile vechi, introducand doua impozite directe noi: 
o impozitul pe capitatie, in cuantum de 30 de lei pe cap de familie, de la plata caruia erau exceptate doar anumite categorii sociale, printre care boierimea si clerul;
o impozitul asupra industriei si comertului (patenta). 
Ca o masura temporara pe timpul razboiului dintre Anglia si Franta, in anul 1799, William Pitt, introduce impozitul pe venit, care este ulterior abolit (dupa o scurta perioada de existenta) si reintrodus abia in anul 1842, ca o taxa aplicata separat asupra diverselor venituri ale fiecarui contribuabil.
Odata cu Unirea Principatelor (1859) si cu desfiintarea robiei (1864) , se produc noi schimbari in toate sferele vietii economice si sociale. In mesajul sau din 6 decembrie 1859, adresat Adunarii elective a Tarii Romanesti, Alexandru Ioan Cuza sustine necesitatea reformei finantelor publice si a sistemului fiscal, mentionand ca impozitele vor fi stabilite ,,treptat si aceasta in urma unor studii adanci".
In anii de dupa Unirea din 1859, bugetul tarii noastre era alimentat din trei mari categorii de venituri ordinare: 
-impozite directe;
-impozite indirecte si taxe;
-venituri domeniale.
Impozitele directe erau in numar de patru si cuprindeau: 
- contributia personala (capitatia sau vechiul bir) - mostenita de la vechiul regim si pastrata la un nivel relativ constant pana in 1863, cand a fost marita la suma 36 lei si extinsa si asupra fostilor privilegiati; 
- contributia pentru sosele si poduri (in suma fixa, stabilita initial sub forma prestatiilor in munca) - introdusa, in Moldova, in 1836, de domnitorul Mihai Sturza si in 1843, in Tara Romaneasca, de domnitorul Gheorghe Bibescu, cu scopul construirii si intretinerii drumurilor-aceasta fiind mentinuta pana in 1877, cand se transforma in dare pentru caile de comunicatie;
- contributia funciara (fonciera) - stabilita intr-o cota proportionala anuala, care se aplica asupra venitului net al proprietatii funciare de orice valoare;
- patenta - stabilita in cote diferentiate pe clase, cote care se aplicau asupra venitului prezumat ca realizat de industriasi, meseriasi si comercianti.
In perioada 1866 - 1916, in Romania, numarul impozitelor directe creste, datorita situatiei financiare precare; asfel existau: impozitul funciar agricol si pe cladiri; patenta; darile pentru caile de comunicatii; impozitul complementar - care consta dintr-un drept fix de 6 lei si unul proportional cu 1% din venitul general al contribuabilului; impozitul asupra venitului din valori mobiliare, impozitul pe salarii (initial in cota de 5%, desfiintat in 1891, reintrodus in 1990); taxele miliare etc.


Fisiere in arhiva (1):

  • Cota Unica de Impozitare.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!