Creativitatea - Obiectiv al Educației Contemporane

Cuprins licență Cum descarc?

Introducere.5
Capitolul I : Creativitatea- dimensiune a personalităţii.8
1.1: Creativitatea: date preliminarii.8
1.2 : Niveluri şi dimensiuni ale creativităţii.10
§ 1.1.2: Niveluri ale creativităţii.10
§ 1.2.2: Dimensiunile creativităţii.11
1.3 : Procesul de creaţie.11
1.4:Personalitatea creativă.16
1.5 : Performanţa creativă.19
Capitolul II – Creativitatea – obiectiv al educaţiei contemporane.21
2.1 : Dezvoltarea creativităţii elevilor – finalitate a procesului 
educaţional.21
2.2 : Metode de cultivare a creativităţii elevilor.26
Capitolul III – Profesori creativi- elevi creativi .33
Concluzii.38
Bibliografie.40

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
„Oamenii învăţaţi, dar fără talent propriu, adică purtătorii ştiinţei moarte, mi-i închipui ca o sală întunecată cu o uşă de intrare şi una de ieşire. 
Ideile străine intră printr-o uşă, trec prin întunericul sălii şi ies prin cealaltă, indiferente, singure şi reci. Capul unui om de talent este ca o sală iluminată cu pereţi şi oglinzi. Din afară vin ideile într-adevăr reci şi indiferente, dar ce societate, dar ce petrecere găsesc”. 
Mihai Eminescu
Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se caracterizează prin schimbări radicale care se petrec în conduită, la locul de muncă sau în familie, în educaţie, în ştiinţă şi tehnologie, în religie şi aproape în orice aspect al vieţii noastre. 
Pe de altă parte, teama de nenorociri domină, de la cele care privesc persoana şi familia acesteia până la cele care se referă la supravieţuirea speciei umane. 
A trăi într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare şi de curaj care este legat în mare măsură de creativitate. Omul zilelor noastre are nevoie de culturalizante în interiorul propriei lui fiinţe, deoarece goliciunea interioară corespunde unei apatii exterioare, incapacităţii de a înţelege realitatea şi de a avea comportamente adecvate. 
„Prin originea ei, natura umană este creatoare. Omul se justifică în faţa Creatorului nu numai prin ispăşire, ci şi prin creaţie"(N.Berdiaev). 
Creativitatea nu înseamnă doar receptarea şi consumul de nou, ci în primul rând crearea noului. După C.Rogers (1961), adaptarea creativă naturală pare a fi singura posibilitate prin care omul poate ţine pasul cu schimbarea caleidoscopică a lumii sale. 
CAPITOLUL I
CREATIVITATEA- dimensiune a personalităţii
1.1. Creativitatea: date preliminarii
Termenul creativitate îşi are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a 
zămisli, a făuri, a naşte. El a fost introdus în vocabularul psihologic de psihologul american Gordon Allport (1937). 
A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viaţă, a cauza, a genera, a produce, a fi primul care interpretează rolul şi dă viaţă unui personaj, a compune repede, etc.
Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate şi expresivitate, este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, investiv, inovator etc. 
În pofida numărului mare de cercetări consacrate creativităţii, nu putem vorbi încă de un consens în definirea acesteia. Iată câteva definiţii care ilustrează acest lucru: 
„Creativitatea este capacitatea de a modela experienţa în forme noi şi diferite, capacitatea de a percepe mediul în mod plastic şi de a comunica altora experienţa unică rezultată”( I.A.Taylor, 1959). 
„Creativitatea este procesul modelării unor idei sau ipoteze, al testării acestor idei şi al comunicării rezultatelor”(E.P.Torrance, 1962). 
„Creativitatea este un proces de asociere şi de combinare, în ansambluri noi, a unor elemente preexistente”(H.Jaoui, 1975). 
„Creativitatea reprezintă interacţiunea optimă, generatoare de nou, dintre atitudini şi aptitudini”(P.Popescu-Neveanu, 1978). 
„Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care, în condiţii favorabile, generează produse noi şi de valoare pentru societate”(Al.Roşca, 1981). 
„Creativitatea este capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluţii inedite şi originale”(E.Limbos, 1988).

Fisiere în arhivă (1):

 Creativitatea - Obiectiv al Educatiei Contemporane.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1) AMABILE, T., (1997), Creativitatea ca mod de viaţă. Ghid pentru părinţi şi profesori, Bucureşti, Editura Ştiinţifică; 
2) BEJAT, M., ( 1981), Creativitatea în ştiinţă. Tehnică şi învăţământ, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică; 
3) COSMOVICI, A., IACOB, L., (1999) , Pedagogie şcolară, Iaşi, Editura Polirom; 
4) CUCOŞ, C., (2008), Examen de definitivare şi grade didactice, Iaşi, Editura Polirom, Ediţia 2; 
5) LANDAU, E., (1979), Psihologia creativităţii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică; 
6) NEGOVAN, V., (2006), Introducere în psihologia educaţiei, Bucureşti, Editura Universitară, Ediţia II; 
7) PIAGET, J., (1965), Psihologia inteligenţei, Bucureşti, Editura Ştiinţifică; 
8) ROCO, M., (2004), Creativitate şi inteligenţă emoţională, Iaşi, Editura Polirom; 
9) ROŞCA, Al., (1981), Creativitatea generală şi specifică, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România; 
10) SĂLĂVĂSTRU, D., (2004), Psihologia educaţiei, Iaşi, Editura Polirom; 
11) STERNBERG, Robert J., (2005), Manual de creativitate, Iaşi, Editura Polirom; 
12) STOICA, A., (1983), Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică; 
13) TOMŞA, G., (2005), Psihologia preşcolară şi şcolară, Bucureşti, Editura Universitară.