Credințe și Superstiții

Motivul de la care am plecat în realizarea acestei lucrǎri, rezidǎ din faptul cǎ, deşi trăim într-o epoca a modernitǎţii ,în care ştiinţa este ridicatǎ la cel mai înalt rang, oamenii încǎ mai trăiesc înconjuraţi de o multitudine de superstiţii şi credinţe nefondate al căror adevăr sau neadevăr nu a fost demonstrat vreodată. Oamenii au fost dintotdeauna superstiţioşi. Au respectat şi respectǎ cu sfinţenie o serie de superstiţii şi credinţe nescrise, dintr-o nespusǎ fricǎ de divinitate, pentru a nu plati cumva, prin boala, in-cendii, inundaţii, pierderi materiale sau alte nenorociri, îndrăzneala lor de a face rabat de la acestea. Un alt motiv invocat cu predilecţie in mediul rural este acela al pierderii cinstei şi demnitaţii sociale o dată cu nerespectarea acestor legi nescrise pe care bătrânii, în mod special le ţin cu stricteţe şi tot cu stricteţe încearcă sǎ le lase moştenire, neuitând a-i îndemna pe cei mai tineri sǎ le respecte de asemenea, ba chiar le oferă întotdeauna şi unele exemple negative ale nesupunerii unora sau altora.

Societatea are o influenţa majorǎ în cultivarea, păstrarea şi transmiterea superstiţiilor. De aceea demersul de faţǎ îşi propune sǎ demonstreze influenţa credinţelor şi superstiţiilor prin identificarea unor variabile de personalitate specifice vârstei şi mediului de provenienţa a celor predispuşi la a crede în acestea.

Existǎ numeroşi factori de personalitate ce influenţeazǎ capacitatea oamenilor de a crede în superstiţii, Aceşti factori sunt implicaţi în adaptarea celor dominaţi de superstiţii, la mediul în care trăiesc, şi constituie o premisǎ în evidenţierea fenomenului superstiţional. În mediul rural toţi oamenii recurg la adoptarea de comportamente superstiţioase pentru a nu se simţi excluşi din societate ,intrând astfel de multe ori in conflict cu biserica sau cu alţi indivizi liberi de astfel de superstiţii si credinţe. Cei dominaţi de superstiţii asociază cu usurinta eşecul celor liberi de ele, cu îndrăzneala acestora de a nu se supune credinţelor populare, superstiţiilor legate de sărbătorile neconsemnate în calendarul creştin ortodox.

Din analiza principalilor indicatori rezultǎ o creştere a numărului oamenilor, atât din mediul rural cât şi urban, care cred într-o serie sau alta de superstiţii şi credinţe, care au tendinţa de a le respecta, deşi nu cunosc originea si semnificaţia acestora. Considerând superstiţiile şi credinţele ca un produs direct al imaginaţiei, unii autori ca George Coşbuc, Gheorghe F. Ciauşanu, S.F.Marian, evidenţiazǎ faptul cǎ oamenii din mediul rural, sau cei crescuţi şi educaţi în zonele şi ariile unde superstiţiile sunt ridicate la rang de culturǎ şi lege nescrisǎ (Bucovina,Oltenia,Vâlcea ), prezintă situaţii şi condiţii sociale diferite de ale oamenilor din mediul urban şi care trăiesc în zone mai puţin influenţate de superstiţiile şi credinţele populare. În consecinţǎ, trebuie remodelat însuşi modelul social în care trăiesc oamenii pentru a putea stopa libera circulaţie, sau a preveni apariţia şi proliferarea acestor superstiţii şi credinţe şi a manifestărilor generate de ele. Din aceasta perspectiva superstiţiile şi credinţele constituie, nu atât o problemǎ de sancţiune socialǎ, ci una de reconstrucţie şi ameliorare a mediului socio-cultural. Frecvenţa cu care se produce fenomenul superstiţional în rândul oamenilor şi mai ales aspectul de fenomen cronicizat pe care îl dobândeşte, ne determinǎ sǎ privim superstiţiile şi credinţele cu toatǎ responsabilitatea, deoarece este oarecum periculos şi duce la efecte negative atât în plan psihologic, individual (o alterare a imaginii de sine), cât şi în plan social, fiindcă practicarea şi susţinerea unor superstiţii şi credinţe stigmatizează practicanţii şi sustinǎtorii.

Validarea ipotezelor mă conduce în a afirma cǎ domeniul selectat de mine este foarte vast şi necesitǎ o atentǎ cercetare.

Credinţele şi superstiţiile poporului român sunt un tezaur nesecat în continuǎ perpetuare şi dezvăluire, ce atestǎ fǎrǎ tăgadǎ capacitatea creatoare şi talentul anonimilor, descendenţi ai aezilor şi histrionilor. Aceste producţii literare apărute încǎ din vremea păgânismului au fost transmise pe cale orala sau prin intermediul pergamentelor, pe care dieci, învǎţǎtori,copişti le-au transmis de la producători publicului, transmiţând o serie de învǎţǎturi perene.