Cursul de schimb - rol și evoluție în cadrul economiei

INTRODUCERE

Obiectivul fundamental al politicii valutare începând cu anul 1991 l-a constituit înfăptuirea convertibilității interne a leului, ca una din premisele esențiale pentru realizarea pe termen mediu a convertibilității depline a monedei naționale.

Realizarea convertibilității interne a leului implica, în mod obiectiv, existența unei piețe valutare interne, care să funcționeze și să ofere tuturor persoanelor juridice și fizice accesul liber la operațiuni și tranzacții valutare pe baza cererii și ofertei.

Banca Națională a României, în colaborare cu Guvernul, a organizat și deschis, în februarie 1991, piața valutară interbancară, unde s-a tranzacționat partea de 50 la sută, rămasă la dispoziția exportatorilor.

Potrivit prevederilor Legilor nr. 15/1990 și nr. 31/1990, precum și ale Circularei nr. 22/8 ianuarie 1991 a Secretariatului General al Guvernului, regiile autonome și societățile comerciale au avut dreptul să-și acopere în întregime cheltuielile valutare din încasările obținute din operațiuni de export, prestări servicii, turism etc. și, în plus, să rețină o cotă în valută din încasările ce depășeau aceste cheltuieli, urmând a fi preschimbată în lei, la cursul în vigoare.

Mărimea acestei cote a fost de: 30 la sută, la data de 1 februarie 1991, în cazul regiilor autonome și societăților comerciale cu capital integral de stat și de 50 la sută după această dată, pentru celelalte societăți comerciale cu capital integral românesc, cu grad diferit de privatizare.

La încasarea documentelor de export (cu plata la vedere și la termen), inclusiv prin depuneri de valute efective la ghișeele băncilor, după deducerea comisioanelor și spezelor bancare din încasările valutare brute, băncile comerciale prin care s-a încasat valoarea documentelor trebuiau să vireze 50 la sută din suma rămasă în conturile pe feluri de valute, denumite “Fond valutar al statului”, deschise la Banca Română de Comerț Exterior SA pe numele Băncii Naționale a României.

Concomitent cu echivalentul în lei al sumei în valută virată la fondul valutar al statului, stabilit la cursul în vigoare din ziua efectuării operațiunii, se

În vederea funcționării normale a pieței valutare, s-a luat decizia extinderiiimediate a acesteia la tranzacțiile cu valută ale rezidenților și nerezidenților,persoane fizice.

În acest fel, piața valutară trebuia să se realizeze prin intermediul băncilor comerciale participante la piața interbancară (licitații valutare), precum și prin birouri de schimb valutar, constituite ca societăți comerciale în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 și autorizate de Banca Națională a României.

Obiectul de activitate al caselor de schimb valutar l-a constituit cumpărarea de valută contra lei, în numerar și de cecuri de călătorie, nelimitat, de la rezidenți și nerezidenți, persoane fizice și vânzarea contra lei de valută în numerar, limitat la 100 dolari SUA pe tranzacție, numai către rezidenți persoane fizice.

CAPITOLUL I

CURSUL DE SCHIMB - NOȚIUNI GENERALE

1.1. Cursul de schimb: definiții, clasificare și cotarea valutelor

Platile si încasarile în cadrul derularii tranzactiilor economice internationale se fac prin intermediul monedelor nationale care au grade de convertibilitate si utilizare diferita, între care se stabilesc rapoarte cantitative - cursuri de schimb - necesare la precizarea valorii monedei de plata.

Valoarea unei monede comparativ cu alta moneda se exprima prin curs de schimb valutar, curs valutar sau curs de schimb. Cursul de schimb valutar este raportul cantitativ dintre doua monede care se stabileste pe piata valutara.

Prin curs valutar sau curs de schimb se întelege „pretul” unei unitati monetare nationale sau internationale exprimat într-o alta moneda cu care se compara valoric, respectiv pretul la care o moneda nationala poate fi schimbata cu o alta moneda nationala ori internationala. Mecanismul de stabilire a cursurilor de schimb a evoluat în timp.

Importanta cursurilor de schimb rezida în faptul ca ele determina pretul efectiv sub care se comercializeaza diferitele marfuri pe piata internationala în lupta de concurenta din comertul international, factorul valutar concretizat în cursurile de schimb jucând un rol important alaturi de factorii materiali ai competitivitatii.

Paritatea monetara este raportul valoric dintre doua monede, mai exact dintre valorile paritare ale acestor monede. Paritatea se defineste în mai multe feluri.

În cazul în care valorile paritare sunt exprimate în aur, paritatea respectiva se numeste paritate aur, sau paritate metalica (ex. moneda tarii A este definita printr-un gram de aur fin, iar moneda tarii B printr-o cantitate de 0,5 grame aur fin, paritatea aur-echivalenta metalica - este de 1A = 2B). În cazul exprimarii paritatii într-o valuta, atunci va fi o paritate valutara (1 USD = 2,7953 RON). Când paritatea se stabileste prin intermediul DST avem o paritate DST. Când valoarea paritara a unei monede creste, ca urmare a deciziei autoritatii monetare nationale, atunci creste paritatea monetara a monedei respective fata de alte monede, situatie care se numeste revalorizare.