Curtea de Conturi

INTRODUCERE

Lucrarea Curtea de Conturi și rolul său în domeniul finanțelor publice este structurată pe 3 capitole urmate de concluzii și o bibliografie vastă în domeniu.

Primul capitol intitulat Noțiuni generale cu privire la controlul financiare supre în statul de drept cuprinde aspectele generale specifice noțiunii de control financiar suprem, elementele generale specifice standardelor de control, controlul financiar până la înființarea Curții de conturi, finalizând cu acțiunile desfășurate de Curtea de Conturi. Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate. Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, cuprinzând și neregulile constatate.

Cel de-al doilea capitol Prezentarea generală privind Curtea de Conturi și rolul său în domeniul finanțelor publice cuprinde prezentarea generală a activității Curții de Conturi, competența și atribuțiile specifice, prezentarea structurii organizatorice Curții de Conturi finalizând cu prezentarea raportului de activitate în perioada 2008-2010. La cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice și raportează despre cele constatate.

Consilierii de Conturi sunt numiți de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători.

Curtea de Conturi se înnoiește cu o treime din Consilierii de Conturi numiți de Parlament, din 3 în 3 ani, în condițiile prevăzute de legea organică a Curții. Revocarea membrilor Curții de Conturi se face de către Parlament, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Cel de-al treilea capitol intitulat Strategii de viitor specifice Curții de Conturi din România, cuprinde contextul și scopul strategiei dezvoltării instituționale a Curții de Conturi a României pentru perioada 2010-2014, contextul și scopul strategiei de comunicare a Curții de Conturi a României pentru perioada 2011-2014 finalizând contextul și scopul strategiei IT a Curții de Conturi a României pentru perioada 2010-2014.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA CONTROLUL FINANCIAR SUPREM ÎN STATUL DE DREPT

1.1. Noțiunea de control financiar suprem

Cuvântul „control” provine din expresia „contra rolus” care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredințează în acest scop unei alte persoane.

Controlul reprezintă acțiunea de stabilire a exactității operațiunilor materiale care se efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la interval scurt de la desfășurarea acțiunilor.

Controlul financiar reprezintă acea formă de manifestare a controlului care în cadrul managementului urmărește modul de formare, administrare și întrebuințare a resurselor materiale și financiare în legătură cu desfășurarea proceselor economice și sociale, și dacă prin aplicarea programelor finanțate, au fost obținute rezultatele scontate.

Controlul financiar extern, ca și atribut al instituțiilor supreme de control financiar (Curți de Conturi) s-a instituit din necesitatea impusă, în mod treptat, de procesul istoric în vederea statuării principiilor democrației și a statului de drept.

Statul de drept își îndeplinește funcțiile sale pe bază de lege, prin care sunt reglementate raporturile din societate, respectarea acesteia de către toate persoanele juridice și fizice fiind o premisă sine qua non în vederea obținerii unor efecte economice și sociale scontate.