Dacia-Renault - o relansare istorică

INTRODUCERE

Datorită dinamicii pieţei şi puternicii concurenţe din pieţele asiatice, unele companii nu pot rezista acestor schimbării şi astfel se produce achiziţia de active a companiilor. Piaţa mondială generează o singură regulă: să se dezvolte sau să dispară.

Din punct de vedere tehnic, achiziţia constă în preluarea unei companii sau a unei unităţi independente de către o altă companie cu scopul de a lărgi patrimoniul acestei entităţi economice.

Achiziţia internaţională constă în preluarea, transferarea activelor şi operaţiunilor unei companii naţionale sau filiale implantate în ţara-gazdă de către o companie străină, prima devenind o filială sau sucursală a celei din urmă.

Investiţiile străine din ultimii ani au contribuit la creşterea economică a Europei Centrale şi de Est. Cea mai semnificativă parte a acestor investiţii străine a fost reprezentată de achiziţii şi fuziuni. Fuziunile şi achiziţiile pot fi privite şi ca modalitate de restructurare a operaţiunilor unei companii în vederea dezvoltării sau chiar a supravieţuirii ca afacere.

Aşadar, deşi achiziţiile şi fuziunile sunt tratate de specialişti ca fiind unul şi acelaşi concept din punct de vedere legal, ele sunt diferite. Tot mai multe companii originare din ţările Europei Centrale şi de Est, devin jucători puternici la nivelul întregii regiuni. Astăzi putem vorbi de adevărate corporaţii est-europene.

Pentru a fi competitori puternici pe piaţa mondială, unele companii mai mici doresc să fie preluate de una dintre corporaţiile puternice de pe piaţa mondială.

Fuziunile şi achiziţiile joacă un rol important în ambele sensuri. Ele permit companiilor puternice să crească mai repede decât competitorii şi dau posibilitatea companiilor mici să fie înglobate mai repede. Fuziunile reprezintă o parte importantă din finanţele corporative şi au un rol fundamental în menţinerea sănătăţii economiei

Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze importanţa achiziţiilor de companii aproape falimentare, pe exemplul Achiziţiei Renault-Dacia şi modul în care a schimbat această achiziţie rata de creştere economică a ambelor companii.

Informaţiile sunt structurate pe patru capitole.

În primul capitol „Achiziţii”, care este introductiv, am prezentat definiţii ale achiziţiilor, formele acestora şi factori care au influenţat activitatea de achiziţii, modul în care sunt influenţate achiziţiile de firme în ţările membre Uniunii Europene, şi modul în care Uniunea Europena creează premise prielnice acestor cumpărări.

Începând cu cel de-al doilea capitol am prezentat partea aplicativă a lucrării mele de licenţă şi anume Achiziţia Renault-Dacia, realizând un istoric al ambelor companii.

Capitolul III este partea esenţială a lucrării şi anume Achiziţia propriu zisă, precum şi fabricarea şi lansarea celul mai de succes automobil din gama Dacia şi modul în care a influenţat apariţia acestuia. Am prezentat de asemenea şi reţeau de distribuţie internă cât şi externă a Daciei.

În ultimul capitol IV, am prezentat marja operaţională a companiilor într-un studiu realizat în perioada 2005-2009, prin care am subliniat modul de creştere a resurselor materiale ale companiei Renault Dacia, datorită apariţiei noului automobil.

Achiziţii - Noţiuni introductive

1.1 Achiziţii

Achiziţia unei companii/corporaţii este procesul prin care stocul sau bunurile acesteia ajung să fie deţinute de către un cumpărător. Tranzacţia pot lua forma unei achiziţii de acţiuni sau o achiziţie de active.

„Tranzacţiile cu firme sunt operaţiuni cu titluri financiare, (în speţă acţiuni) prin care se realizează redistribuirea între participanţi a dreptului de control asupra uneia sau mai multor firme deschise (public company)” Prin firme deschise se înţeleg societăţi pe acţiuni care recurg la oferta publică pentru constituirea sau res¬tructurarea capitalului lor.

Achiziţiile presupun preluarea de către o firma a unei companii care activează în ţara în care firma în cauză vrea să se extindă. Principalul avantaj al acestei forme este viteza cu care poţi să intri pe piaţa în cauză: companie deja existentă deţine o linie de producţie, un lanţ de distribuţie, are relaţii cu clienţi şi furnizori, toate aceste elemente pot fii preluate şi restructurate în funcţie de obiectivele pe care le are firma mamă.

Limita până la care se pot implica acţionarii în procesul decizional al firmei, depinde de procentul de acţiuni cu drept de vot deţinute. Astfel, gradele de participare ale acţionarilor la luarea deciziilor într-o firmă, numite sugestiv interes, pot fi:

• Acţionar semnificativ - are drepturi suplimentare faţă de un acţionar obişnuit: posibilitatea de a influenţa ordinea de zi la adunarea generală a acţio¬narilor, de a convoca adunarea generală extraordinară. În mod obişnuit, deţinerea a minim 5% din drepturile de vot asupra acţiunilor emise, conferă această poziţie. În aproape toate ţările există reglementări legislative care impun informarea organului de supraveghere a pieţei de capital, imediat ce această cotă este atinsă.

• Investitorul strategic - face investiţii directe, de o amploare suficient de mare pentru ca interesele sale de afaceri să fie legate durabil de dezvoltarea strategică a firmei. Cu referire tot la drepturile de vot, cota la care se consideră o poziţie de investitor strategic variază între 10% în SUA şi 30% (cota convenţională).

• Poziţia de control - este asociată cu posibilitatea blocării hotărârilor adunării generale ce necesită majoritatea calificată. Altfel spus, acţionarul care deţine minim 1/3 din drepturile de vot, are o poziţie de control şi poate bloca decizii cum ar fi cele de fuziune cu alte societăţi pe acţiuni, schimbarea obiectului de activitate, majorările de capital social.

• Acţionar majoritar - semnifică deţinerea a minim 50% din drepturile de vot ataşate acţiunilor şi posibilitatea de a controla deciziile care necesită o majoritate simplă. La atingerea pragului de 2/3 din voturi, investitorul controlează practic întreg sistemul decizional al firmei.