Daniel - Proorocul Popoarelor

Cuprins licență Cum descarc?

I. INTRODUCERE
II. CONTEXTUL ISTORIC AL PROOROCULUI DANIEL
II.1. Robia babilonică
II.2. Starea poporului evreu aflat în robia babilonică
II.3. Proorocul Daniel şi robia babilonică
II.4. Mesajul proorocului Daniel pentru poporul din robie
II.5. Viaţa evreilor rămaşi în ţară
III. CARTEA PROOROCULUI DANIEL
III.1. Cuprinsul cărţii
III.2. Autenticitatea cărţii
III.3. Cartea lui Daniel în Noul Testament
III.4. Personalitatea Proorocului Daniel
IV. TEOLOGIA CĂRŢII
IV. 1. Teologia Providenţei
IV. 2. Doctrina despre îngeri
IV. 3. Învierea morţilor
IV. 4. Profeţii mesianice
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
DECLARAŢIE
CURRICULUM VITAE

Extras din licență Cum descarc?

I. INTRODUCERE
Dumnezeu a creat omul în perspectiva înmulţirii neamului omenesc pentru a stăpânii întreg pământul. ,,Istoria umanităţii este plină de popoare, unele dintre ele aproape necunoscute. Între acestea, puţine au reuşit să supravieţuiască secole de-a rândul fără a suferi intervenţii majore, ce modifică moştenirea culturală şi religioasă” . Faptul că se poate rezista presiunilor istoriei fără modificări substanţiale, îl dovedeşte istoria poporului evreu, dar nu fără a uita voinţa şi ajutorul decisiv al lui Dumnezeu în această supravieţuire.
,,Leagănul religiei lui Israel este Orientul Mijlociu, mai precis un şir de ţări în care au apărut, pe rînd, elementele alcătuitoare ale acestei religii care avea să capete mai tîrziu numele de Iudaism” . Odinioară aceste ţări purtau numele de Mesopotamia, Aram şi Canaan; erau ceea ce denumim astăzi Irak, Siria şi Israel.
Aşadar, trei au fost ţările în care s-a constituit această religie; în realitate, teritoriul în care ea s-a născut nu s-a măr¬ginit la aceste ţări, au mai fost şi alte regiuni care au luat parte la elaborarea Iudaismului: în primul rînd Egiptul, apoi şi deşertul Sinai.
Aceste teritorii menţionate pentru simplul motiv că religia lui Israel, spre deosebire de majoritatea celorlalte religii, nu a fost produ¬sul unei singure şi unice revelaţii care să fi avut loc într-un anumit timp şi într-un spaţiu limitat. ,,Ceea ce caracterizează în multe privinţe religia lui Israel este tocmai faptul că s-a constituit treptat, în decursul migraţiilor unui grup de oameni originari din Mesopotamia — evreii — care se vor transforma într-un adevărat popor — Israelul — abia după un lung şir de peregrinări, de încercări, de aventuri istorice, geografice şi, în ultimă instanţă, spirituale” .
,,Civilizaţia ebraică s-a constituit şi a durat timp de 14 secole pe un teritoriu restrâns; suprafaţa Israelului era la început de aproxima¬tiv 15.000 km” . Ţara avea - coborând de la înălţimea de 3.000 m a Munţilor Hermon până la Marea Moartă, ale cărei ţărmuri sunt cu 394 m sub nivelul Mediteranei - o mare varietate de relief şi condiţii climatice .
Numeroaselor cutremure, vânturilor deşertului, perioadelor lungi de secetă, norilor pustiitori de lăcuste, ţânţarilor care răspân¬deau malaria, li se mai adăugau invaziile continui ale triburilor nomade. La toate acestea se mai adăugau şi primejdiile permanente ale unei faune feroce, de lei, urşi, lupi, leoparzi şi şerpi veninoşi. Cursurile de apă erau foarte puţine şi foarte sărace. Zăcămintele de minereuri erau de asemenea sărace. Cu toate acestea, textele biblice numesc Palestina: „ţara în care curge laptele şi mierea” .
,,Originari din Chaldeea (regiune în sudul Mesopotamiei, în zona Golfului Persic, pe râurile Tigru şi Eufrat, numită aşa datorită triburilor aramaice de caldei, stabilite aici în secolul 10 î.Hr.)” , mai precis chiar din oraşul sumerian Ur, „ evreii şi-au urmărit în mod conştient istoria proprie într-un mod în care nu şi-a urmărit-o nici un popor antic" , iar istoria devenirii lor, în etapa cea mai critică, este descrisă în cărţile Vechiului Testament. 
Perioada „acoperită" din punct de vedere istoric, de naraţiunea biblică a Vechiului Testament, se întinde pe o durată de mai puţin de două milenii, istoria biblică a evreilor începând cu Avraam . 
,,Prin lărgirea cuprinderii, istorisirea evenimentelor trece de la istoria unui om la cea a unui clan familial, apoi la o federaţie de triburi nomade strâns înrudite, care reuşesc să formeze un popor şi apoi un stat pe un teritoriul cucerit, înaintea dramei înfrângerii şi a împrăştierii sale din vremea Imperiului Roman, această naţiune nu a învăţat să evite totuşi sfâşierile şi diviziunile interne” .
Dacă ceea ce frapează în istoria evreilor este în primul rând anihilarea politică repetată, nu trebuie uitat rolul religios deosebit pe care 1-a avut acest popor căutător de Dumnezeu şi privilegiat prin revelaţia directă care i s-a oferit. Avraam, lacov, Moise, proorocii, constituie exemple elocvente în ce priveşte dorinţa lui Dumnezeu de a se comunica în mod direct oamenilor, conducând firesc la inaugurarea şi permanentizarea unei noi religii, formată pe revelaţia directă, produs al convorbirilor nemijlocite dintre Dumnezeu şi om. ,,Născută în pustiu, printr-o revelaţie, ea se înzestrează puţin câte puţin cu însuşirile necesare oricărei religii: un text-izvor pe care se vor baza autoritatea unei tradiţii ce va lua fiinţă, un aparat clerical şi sacerdotal, un sanctuar şi, inevitabil, ritualuri” .

Fisiere în arhivă (1):

 Daniel - Proorocul Popoarelor.docx

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

*** Teologia Dogmatică şi Simbolică, voi. 1, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1957.
***Dicţionar Biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995.
***Minei pe noiembrie, ed. a IlI-a, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1929.
Abrudan, Pr. Prof. Dumitru, Corniţescu, Diac. Prof. Dr. Emilian, Arheologia biblică, Bucureşti, 1994.
Azaria, Regine, Iudaismul, trad. de Adina-Gabriela Georgescu Obrocea, Ed. C.N.L „Coresi" S.A., Bucureşti, 2000.
Banu, Ion, Profeţii biblici vorbind filosofiei, Ed. Bibliotheca Orientalis, Bucureşti, 1994.
Bondalici, Pr. Iconom Stavrofor Dumitru, Enciclopedia marilor personalităţi din Vechiul şi Noul Testament, Ed. Dieceziană, Caransebeş, 2005.
Botiza, Pr. Ioan Vasile, Introducere în studiul Sfintei Scripturi, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2005.
Chialda, Pr. Prof. Mircea, Sacrificiile Vechiului Testament, Ed. Dieceziană, Caransebeş, 1941.
Chirilă, Pr. Conf. Dr. Ioan, Studiul Vechiului Testament, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003.
Ciudin, Pr. Prof. Nicolae, Studiul Vechiului Testament, Ed. EIBMBOR, Bucureşti, 2002.
Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. 1, ediţie definitivă, Ed. Saeculum I.O. şi Ed. Vestala, Bucureşti, 2001.
Eisenberg, Josy, Iudaismul, trad. de C. Litman, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995.
Epstein, Isidor, Iudaismul, trad. de Ţicu Goldstein, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2001.
Flaviu, Iosif, Antichităţi iudaice, vol. 1, Cartea 10, 9, 7, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2001. 
Giovanni Filoramo, Marcello Massenzio, Massimo Raveri, Paolo Scarpi, Manual de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, 2004, Bucureşti.
Ion, Georgescu, Demonologia Vechiului Testament, Ed. Institutului de Arte Grafice Speranţa, Bucureşti, 1934.
Matei, Horia C., Enciclopedia Antichităţii, Ed. Meronia, Bucureşti, 1995.
Neaga, Dr. Nicolae, Profetul Daniel despre Hristos, Ed. Tipografiei Arhidiecezană, Sibiu, 1933.
Idem, Hristos în Vechiul Testament, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004.
Necula, Constantin, Ascultă, Israele! Activitatea învăţătorească a profeţilor în Vechiul Testament, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2004.
Necula, Pr. Prof. Nicolae D., Învăţătura ortodoxă despre Sfinţii îngeri, în Îndrumător Bisericesc, Misionar şi Patriotic, Ed. Arhiepiscopia Bucureştilor, Bucureşti, 1985.
Negoiţă, Pr. Prof. Athanase, Teologia biblică a Vechiului Testament, Ed. Sophia, Bucureşti, 2004.
Pavel, Pr. Dr. Aurel, Vechiul Testament – perspective misionare, Ed. Univ. Lucian Blaga, Sibiu, 2002.
Idem, Cartea profetului Daniel, Ed. Universităţii ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 2000.
Popa, Pr. Gheorghe, Lege şi iubire, Ed. Trinitas, Iaşi, 2002.
Prelipceanu, Pr. Prof. Vladimir, Neaga, Pr. Prof. Nicolae, Barna, Pr. Prof.