Datoriile pe Termen Mediu si Lung ale Intreprinderii

Cuprins licenta Cum descarc?

INTRODUCERE 
CAPITOLUL I.
SURSELE DE FINANTARE ALE INTREPRINDERII
1.1.Sursele interne de finantare
1.2.Sursele externe de finantare
1.2.1.Finantarea prin credit
1.2.2.Imprumutul obligatar
1.2.3.Finantarea prin leasing
1.2.4.Fondurile structurale (fonduri nerambursabile)
CAPITOLUL II
EFECTELE INDATORARII
2.1.Efectul de levier
2.2.Rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare
2.3.Dobanda si efectele antrenate
CAPITOLUL III
INDATORAREA IN CONDITII DE INFLUENTA
3.1.Influenta inflatiei asupra indatorarii
3.2.Influenta de curs
CAPITOLUL IV
ANALIZA DATORIILOR PE TERMEN MEDIU SI LUNG LA S.C 
DELPHI S.R.L.
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE

Extras din licenta Cum descarc?

Introducere
Pentru a participa la fundamentarea si adoptarea unei noi decizii financiare trebuie investigate realizarile obtinute care, prin impactul exercitat asupra evolutiei viitoare a firmei, il forteaza pe manager sa procedeze la un nou efort de gandire capabil sa ii schimbe rationamentul.
Inregistrarea unui decalaj nefavorabil intre realizarile si obiectivele propuse anterior printr-o strategie, poate fi un factor cu impact negativ asupra perspectivelor de evolutie a firmei si pune sub semnul intrebarii calitatea managementului financiar.
La evaluarea impactului pe care decalajul inregistrat il produce asupra evolutiei viitoare a intreprinderii, accentul cade pe analiza financiara care s-a integrat in mecanismul de conducere si a devenit un instrument extrem de util pentru practica in domeniu. Analiza financiara este axata cu precadere pe fluxurile financiare care se formeaza la nivelul unei intreprinderi, pe modul de gestionare si plasare a capitalurilor. Insa acest demers nu se rezuma doar la aplicarea mecanica a unor formule, ci la formarea unui veritabil ,,instinct financiar" al managerului care, prin deciziile luate, valorifica intregul potential al firmei si asigura functionarea eficienta a acesteia.
Analiza financiara este o activitate complexa, de diagnosticare a pozitiei (situatiei) financiare, precum si a starii de performanta financiara a intreprinderii, la sfarsitul exercitiului. Analiza financiara urmareste ,,sa evidentieze modalitatile de
realizare a echilibrului financiar (pe termen scurt si pe termen lung), precum si treptele de acumulare baneasca, de rentabilitate ale activitatii intreprinderii"
Indiferent de formele sub care se desfasoara, analiza financiara porneste de la efectele obtinute (rezultatele procesului incheiat) si se indreapta catre eforturile depuse (elemente, factori); asadar, drumul pe care-l parcurge analiza reprezinta inversul evolutiei reale a fenomenului financiar.
De asemenea, analiza financiara se deruleaza intr-o succesiune de etape, care ii asigura un caracter complet si stiintific. Aceste etape sunt urmatoarele:
- delimitarea obiectului analizei care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate; delimitarea obiectului se face in timp si spatiu, cantitativ si calitativ, utilizand anumite metode de evaluare si calcul;
- determinarea elementelor, factorilor si cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea in elemente presupune o analiza structurala. Factorii se stabilesc in mod succesiv, trecand de la cei cu actiune directa la cei cu actiune indirecta, pana la stabilirea cauzelor finale, pe baza principiului descompunerii in trepte.
In legatura cu notiunile utilizate sunt necesare urmatoarele precizari:
- elementele reprezinta parti componente ale fenomenului analizat (de exemplu,
costul produsului pe articole de calculatie);
- factorii reprezinta acele forte motrice care provoaca sau determina un fenomen
(productivitatea muncii fata de productia exercitiului);
- cauzele reprezinta fenomene care, in anumite conditii, provoaca si, deci, explica aparitia unui alt fenomen (de exemplu, o masura tehnico-organizatorica conduce la reducerea pierderilor tehnologice);
- cauzele finale reprezinta ultimele cauze descoperite in procesul de analiza, datoritalimitelor acesteia. Se numesc cauze finale datorita faptului ca procesul de analiza reprezinta, dupa cum s-a mai precizat, inversul evolutiei reale a fenomenului; insa, din punct de vedere al aparitiei si dezvoltarii fenomenelor, ele sunt cauze primare;
- stabilirea factorilor de influenta presupune determinarea, atat a corelatiei dintre fiecare factor si fenomenul analizat, cat si a corelatiei dintre diferiti factori care actioneaza. Este necesara stabilirea raporturilor de conditionare. Parcurgerea celor trei etape conduce la elaborarea modelelor de analiza;
- masurarea influentelor diferitelor elemente sau factori. In aceasta etapa intervine analiza cantitativa pentru cuantificarea influentelor, a masurarii rezervelor interne, a aprecierii cat mai exacte a rezultatelor;
- sintetizarea rezultatelor analizei stabilindu-se concluziile si aprecierile asupra
activitatii din sfera cercetata;
- elaborarea masurilor concrete de actiune care se vor concretiza in decizii de
corectare (reglare) menite sa asigure folosirea optima a resurselor, sa contribuie la sporirea eficientei activitatii in viitor. Orice decizie de acest tip reprezinta o functie de doua variabile:evaluarea scopului (dimensiunea si importanta obiectivului de reglat) si probabilitatea realizarii deciziei.
In acelasi timp, analiza financiara necesita culegerea si prelucrarea unui ansamblu de informatii care imbraca forma indicatorilor. Acestia devin un instrument de lucru indispensabil muncii de analiza financiara si, implicit, derularii actului decizional la nivel microeconomic. De aceea, in proiectarea si derularea activitatii financiare a intreprinderii, un accent aparte se pune tocmai pe sistemul de indicatori, precum si pe modalitatile concrete de utilizare si control al acestora.
Nivelurile indicatorilor, fie proiectate, fie realizate, devin din punctul de vedere al
practicii manageriale, parametrii in cadrul carora se deruleaza activitatile si procesele financiare.
Managerul financiar trebuie sa lucreze cu indicatori reprezentativi cu ajutorul carora poate sa controleze evolutia activitatii financiare si sa contribuie la dezvoltarea de ansamblu a intreprinderii. In consens cu aceasta, apare si necesitatea perfectionarii continue a tehnicilor de prelucrare a indicatorilor economico-financiari utilizati in procesul de fundamentare a deciziilor de
corectare (reglare).
CAPITOLUL I
SURSELE DE FINANTARE ALE INTREPRINDERII
Politica de finantare a intreprinderii trebuie sa selecteze sursele de finantare a intreprinderii pentru a asigura buna sa functionare, performantele acesteia prezente si viitoare.
O intreprindere poate procura capitalul necesar pentru activitatea sa, pe diverse cai.
Din punct de vedere al apartenentei fondurilor, sursele de finantare pot fi:
- surse de finantare interne ( autofinantarea, cresteri de capital );
- surse de finantare externe ( imprumuturi obligatare, credite bancare, finantare prin fonduri structurale, leasing ).

Fisiere in arhiva (1):

 Datoriile pe Termen Mediu si Lung ale Intreprinderii.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?