Deceptii si Reusite in Integrarea Profesionala

Cuprins licenta Cum descarc?

I. INTRODUCERE
II. FUNDAMENTAREA TEORETICA
III. Jurnalismul ca zona profesionala
IV. Cai de acces in profesie
V. Forme de pregatire profesionala: generala sau specializata
VI. Organizatia mass-media ca mediu cultural
VII. Conflictul normat
VIII. METODOLOGIA LUCRARII
IX. Chestionar
X. Subiecti
XI. CORPUSUL DE ANALIZA
CONCLUZII


Extras din licenta Cum descarc?

INTRODUCERE
Cand luam in discutie facultatile de jurnalism, integrarea profesionala nu aduce in prim-plan absolventul. Una dintre realitatile specifice ale facultatilor de profil este aceea ca studentii lor nu asteapta obtinerea diplomei pentru a deveni preocupat de gasirea unui loc de munca. 
Accesul in profesie. Cai de acces. Criterii de selectie la angajare
In mod traditional, cariera jurnalistica a reprezentat o zona deschisa tuturor aspirantilor care faceau dovada unor anume inclinatii si aptitudini, indiferent de clasa sociala si pregatirea teoretica. Fata de ultimii 30 de ani, odata cu cresterea ponderii pregatirii de specialitate in munca jurnalistica, portretul anonimului care se indreapta spre jurnalism a cunoscut numeroase modificari. Ca punct de plecare vom mentiona rezultatul cercetarilor lui Hugh Stephenson si Pierre Mory (1991). Perspectiva traditionalista asupra jurnalismului contureaza o cariera deschisa tuturor aspirantilor, indiferent de studii sau clasa sociala. Devenea jurnalist oricine dovedea o oarecare abilitate de a comunica folosind cuvinte si fraze mestesugite. Orizontul de recrutare s-a ingustat simtitor odata cu aparitia si frecventarea cursurilor de specialitate sau, in timp, cu absolvirea unei facultati de specialitate. Stevenson si Mory argumenteaza si ca media de varsta a jurnalistilor a crescut semnificativ, iar acest fapt se datoreaza, in mare parte, nivelului tot mai ridicat al educatiei, al pregatirii teoretice pe care le presupune accesul in aceasta profesie (1991, p. 27). Situatia este semnificativ diferita fata de perioada in care singura sansa pe care un tanar o avea pentru a se putea apropia de domeniul jurnalistic o reprezenta munca propriu-zisa intr-o redactie.
Multi spun ca jurnalistii se nasc, nu se formeaza. Cei care se apropie de aceasta meserie trebuie sa aiba cateva calitati native: abilitati de comunicare, spirit investigativ, usurinta de a se exprima, capacitatea de a se descurca in situatii dificile. Cea mai buna metoda, in acest tip de pregatire, este munca alaturi de un jurnalist experimentat de la care novicele sa "fure" secretele meseriei. Inainte de al doilea Razboi Mondial, aceasta era modalitatea prin care puteai deveni jurnalist. Situatia s-a schimbat insa, gradual, dupa acest moment. Din ce in ce mai mult, jurnalistul devine parte integranta a procesului de productie, in cadrul caruia incepe sa preia din ce in ce mai multe atributii (Denis Ruellan, 1994, p. 218). Ii sunt necesare cunostinte de utilizare a computerului, de paginare, chiar si de folosire a arsenalului fotoreporterilor si operatorilor, a personalului considerat, pana nu demult, "auxiliar". Astfel de sarcini erau candva straine de munca jurnalistului dar au aparut pe masura ce tehnologia a inceput sa schimbe fata mass-media. Cerintele angajatorilor au crescut, parte din ele in paralel cu evolutia tehnologiei. Acest fapt i-a facut pe cei care investeau in presa sa isi revizuiasca tehnicile de recrutare a noilor angajati. Cu alte cuvinte, si-a intrat in drepturi criteriul economic, in sensul ca angajatorii au inceput sa simta ca nu mai au nici timpul, nici rabdarea, nici mijloacele materiale necesare pentru a "creste" jurnalisti. Denis Ruellan (1994, p. 215) apreciaza ca, desi neoficial, angajatorii manifesta preferinte vadite spre candidatii cu nivelul de pregatire cel mai ridicat. Jean-Marie Charon (1993, p. 115) descrie universul jurnalismului ca fiind populat de "specialisti", de oameni ce s-au pregatit pentru a lucra in diverse domenii dar care au ajuns, intr-un fel sau altul, in presa, desi nu aceasta fusese "destinatia lor intiala". 
Situatia celor care patrund in campul profesional ce tine de jurnalism este, in continuare, incerta. Multi sunt angajati chiar fara nici o calificare in domeniu, in timp ce altii detin o diploma universitara dar in sfere profesionale care nu au nici o legatura cu aceasta profesie. 
Oliver Boyd-Barrett (1970, p. 189) considera ca, atata timp cat nu exista un control, o sistematizare a cailor de acces in munca jurnalistica, nu vor exista standarde si criterii care sa conditioneze acceptarea candidatilor sau, cel putin, sa dea o idee clara asupra a ce este considerat a fi "meritul". Angajatorii, spune el, par a sustine, in bloc, ca perioada de proba furnizeaza informatii clare, de netagaduit, asupra capacitatii viitorului angajat de a lucra intr-o redactie (1970, p. 190). Argumentul este insa imposibil de generalizat si de aplicat la jurnalism in general. Angajatorii au pretentii diferite, asteptari diferite si, mai mult, organizatiile media sunt diferite, atat ca orientare cat si ca modalitate de distribuire a sarcinilor si atributiilor de serviciu. Absenta unui traseu standardizat pe care sa il parcurga viitorul angajat face foarte dificil procesul de recrutare, mai ales ca nu pot fi aplicate niste criterii in functie de care angajatorul sa aiba macar iluzia, daca nu certitudinea ca a facut alegerea cea mai buna, in circumstantele date. Barrett citeaza datele obtinute in urma unui sondaj realizat in Marea Britanie in anul 1970, care atesta ca peste jumatate din persoanele aflate in perioada de proba si-au deschis accesul in respectiva redactie printr-o scrisoare de intentie. Dintre ceilalti, 25% au raspuns anunturilor din presa (Boyd-Barrett, 1970, p. 190). Viitorii jurnalisti depind, prin urmare, de posturile disponibile pe piata. Acesta este criteriul in functie de care reusesc sa patrunda in campul muncii si nu, cum ar fi normal, criteriul competentei. Ruellan (1994, p. 217) vorbeste despre un sistem dual de cerinte, care include cultura generala si cunostiinte asa-numite "tehnice". Acest sistem ar fi, dupa Ruellan, tradus vizibil in cerintele angajatorilor de azi, care cauta tineri cu un nivel educational cat mai ridicat si incearca sa le compenseze lipsa pregatirii jurnalistice cu notiunile invatate la locul de munca. Situatia este, crede Ruellan, regretabila, pentru ca tinerii jurnalisti sunt, in final, prost pregatiti. Formarea profesionala este sacrificata in favoarea unei pregatiri minimalizate, sarace, unidirectionate, astfel ca jurnalistul nu capata, in nici un moment, o viziune de ansamblu asupra jocurilor sociale, politice, economice si nici aspura asprectelor tehnice ale meseriei (1994, p. 217).
In aceste conditii, perspectiva potrivit carei "o pregatire academica, finalizata prin obtinerea unei diplome, devine o necesitate pentru angajarea in domeniul jurnalistic" (Slavko Splichal, Collin Sparks, 1994, p. 3 ) castiga tot mai mult teren. Desi exista, in continuare, numeroase voci care sustin ca in presa nu este loc pentru cei care se pregatesc sa intre in domeniul jurnalistic prin parcurgerea unui ciclu educational, problema principala este alta: pregatirea viitorilor jurnalisti trebuie orientata intr-un sens strict sau ar trebui avuta in vedere zona mult mai ampla a stiintelor comunicarii? La fel ca Barrett, Splichal si Sparks sunt de parere ca, in majoritatea tarilor, jurnalistii nu au de indeplinit standarde profesionale anume, ceea ce poate conduce la concluzia ca in jurnalism nu este necesara o anume calificare profesionala (1994, p. 4). Oamenii care au patruns in acest domeniu au indatoriri diferite, statut social diferit, standarde de calificare diferite. Totodata, principiile etice nu sunt intotdeauna comune, ba chiar jurnalistii insisi au viziuni diferite asupra a ceea ce presupune sa fii jurnalist. 
Autorii citeaza un studiu din 1985, in urma caruia s-a ajuns la concluzia potrivit careia cresterea nivelului de profesionalism este invers proportionala cu timpul petrecut intr-o redactie. Acest fapt se datoreaza, considera Splichal si Sparks (1994, p. 5), in mare parte faptului ca pe piata muncii au inceput sa apara absolventii de facultati de jurnalism iar acestia se ghideaza, cel putin la inceput, dupa o serie de norme si valori superioare celor impartasite de restul celor care lucreaza in domeniu. Valorile cu care tinerii ies de pe bancile facultatii se pot eroda, in timp, in functie de mediul de lucru in care ajung, dar chiar daca ei reusesc sa se adapteze cerintelor, nu renunta la valorile profesionale pe care si le-au insusit, cu care s-au identificat in anii studentiei.


Fisiere in arhiva (3):

  • Bibliografie.doc
  • Cuprins.doc
  • Lucrare de diploma.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!