Delapidarea

Extras din licenta Cum descarc?

CAP. I
OCROTIREA PATRIMONIULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL
SECTIUNEA l NOTIUNEA DE PATRIMONIU - OBIECT AL OCROTIRII PENALE
Inca din cele mai vechi timpuri, omul si-a aparat intotdeauna ceea ce era al sau - ,,lucrarile" sale - bunurile sale sau ale colectivitatii din care facea parte. Bunurile au avut dintotdeauna o importanta deosebita fie datorita afectarii acestora anumitor scopuri sau activitati, fie datorita valorii economice pe care o au, valoare importanta pentru desfasurarea unor schimburi sau activitati al caror scop principal este obtinerea de profit. Bunurile reprezinta si un etalon de masurare a bunastarii unei persoane sau colectivitati - in functie de calitatea, numarul si valoarea acestora, in literatura de specialitate, bunul este definit ca fiind o valoare economica (patrimoniala, evaluabila in bani) susceptibila de a face o trebuinta omului (de ordin material sau spiritual), dar si susceptibila de apropiere sub forma de drept patrimonial . Termenul de bun nu trebuie confundat cu termenul de patrimoniu.
Patrimoniul este conceput ca un ansamblu de drepturi si obligatii evaluabile in bani, apartinand unei persoane fizice sau juridice , in sens economic, patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor care alcatuiesc averea unei persoane.
Patrimoniul a fost definit si ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale ce apartin aceleiasi persoane. Deci patrimoniul este notiunea mai larga in care sunt incluse atat drepturile patrimoniale cat si obligatiile patrimoniale, patrimoniul fiind deci alcatuit atat din activul patrimonial cat si pasivul patrimonial .
Daca sub aspectul dreptului civil, patrimoniul a fost definit in sensurile mai sus mentionate, in dreptul penal notiunea de patrimoniu are un inteles mai restrans si se refera la bunuri nu ca universalitate, ci in individualitatea lor susceptibila de a fi apropiate de faptuitor prin mijloace frauduloase ori de a fi distruse, gestionate fraudulos, etc . Ca si in cazul altor valori sociale de mare insemnatate, patrimoniul este ocrotit prin incriminarea faptelor care ii aduc atingere. Aceste fapte constituie infractiuni si sunt prevazute in Titlul III al Codului Penal roman.
Sub denumirea generica de infractiuni contra patrimoniului" data Titlului III, se afla doua categorii de bunuri susceptibile a fi ocrotite prin incriminarea faptelor contra patrimoniului, in raport cu formele diferite de proprietate.
Constitutia Romaniei la art. 136 alin.l imparte proprietatea in doua categorii: publica si privata, in cadrul aceluiasi articol la alin.3 sunt enumerate bunurile care nu pot exista decat in cadrul proprietatii publice: ,,bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege." De exemplu, in art. 4 din Legea nr. 18 / 1991 , se arata ca terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privata sau al dreptului de proprietate publica.
In ceea ce priveste proprietatea publica se poate afirma faptul ca a fost realizat in intregime cadrul legislativ al acesteia, prin legile 219/1998 privind regimul concesionarilor si 215/2001 privind administratia publica locala.
O alta lege care intra in acest cadru normativ al proprietatii publice este si legea nr. 63/1998 privind energia electrica si termica precum si O.U.G. nr. 54/2006 care modifica legea 219/1998 privind regimul concesionarilor de bunuri apartinand domeniului public.
Potrivit legii 215/2001, ,,apartin de domeniul public bunurile care, potrivit legii, sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public." Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate publica al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale se exercita asupra bunurilor care in conformitate cu legea, sau datorita naturii lor, sunt de uz sau de interes public.
In ceea ce priveste proprietatea privata, aceasta nu este definita in legea 215/2001 a administratiei publice locale nici Constitutia Romaniei si nici un alt act normativ nu definesc proprietatea privata. Ca urmare a acestui fapt, avandu-se in vedere definitia generala a proprietatii cuprinsa in ari. 408 Cod civil si in opozitie cu definitia legala a proprietatii publice formulata in legea 215/2001, dreptul de proprietate privata a fost definit ca fiind ,,dreptul de proprietate care apartine persoanelor fizice si persoanelor juridice, inclusiv statului si unitatilor administrativ-teritoriale - comune, orase, judete, asupra bunurilor care, prin natura sau destinatia lor, sunt de uz sau interes privat ".
Spre deosebire de bunurile proprietate publica care pot fi identificate cu usurinta si in mod direct pe baza normelor constitutionale si a legilor speciale, bunurile proprietate privata se identifica pe o cale indirecta, avand acest caracter toate celelalte bunuri necuprinse in sfera proprietatii publice.
SECTIUNEA II SCURT ISTORIC PRIVIND OCROTIREA PENALA A
PATRIMONIULUI SI AL INCRIMINARII INFRACTIUNII DE
DELAPIDARE
Din cele mai vechi timpuri, prin intermediul legilor penale au fost incriminate si sanctionate faptele comise impotriva patrimoniului. Determinate de factorii criminogeni specifici fiecarei societati, infractiunile contra patrimoniului au tacut obiectul operei apararii sociale si se vor impune treptat ca o categorie autonoma in cadrul incriminarilor din partea speciala a dreptului penal modern si contemporan.
In perioada sclavagista faptele de furt si de talharie erau drastic sanctionate. In evul mediu sanctiunile priveau toate faptele prin care era adusa atingere patrimoniului. Furturile minore erau pedepsite cu biciuirea, iar la al treilea furt de acest gen se aplica pedeapsa cu moartea. Pentru furturile grave, la prima abatere se aplica aceeasi pedeapsa.
In vechiul drept romanesc, existau reglementari referitoare la infractiuni contra patrimoniului. Legiuirile scrise, incepand cu ,,Cartea romaneasca de invatatura" din 1646, aparuta la Iasi din porunca lui Vasile Lupii si ,,indreptarea legii", din 1652, tiparita la Targoviste din dispozitia lui Matei Basarab si, sfarsind cu codicele penale aparate in vremea lui Alexandrii Sturdza (1826) in Moldova si ale lui Barbu Stirbei (1850) in Tara Romaneasca, cuprindeau norme speciale penale consacrate infractiunilor contra patrimoniului. Astfel, Pravilele lui Vasile Lupii, Matei Basarab, Codicele penale ale lui Alexandra Sturza si ale lui Barbu Stirbei, contineau prevederi referitoare la infractiunile de furt, talharie.
Codul Penal roman din 1864 cuprindea in capitolul referitor la ,,Crime si delicte contra proprietatilor" (art. 306-380) numeroase incriminari privitoare la apararea patrimoniului, cadru normativ completat apoi, cu unele incriminari prevazute in diferite legi speciale nepenale (exemplu: Codul silvic roman din 1881, urmat de Codul silvic din 1910).


Fisiere in arhiva (1):

  • Delapidarea.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!