Introducere ,,Cultura unui om se formează, în primul rând, prin lectură. De aceea, din frageda copilărie, e bine să iubim cartea, să o citim, să o păstrăm cu grijă, ca pe un bun de preţ” (Nicolae Iorga). Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică: aspectul cognitiv: prin lectură elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele despre lume, despre realitate; aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile etice şi estetice; aspectul formativ: constă în faptul că lectura are drept consecinţă formarea şi consolidarea deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, imaginaţiei, capacităţii de exprimare, de relaţionare mai eficientă cu cei din jur. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie. Motivația pentru lectură nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor educaţionali (familia şi şcoala), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă, voinţă. Tudor Arghezi afirma: „ cartea este o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți.” (Tudor Arghezi) În vederea formării motivației pentru lectură nu este suficient să îți dorești să faci din orice copil zburdalnic, dornic de joc, un cititor liniştit. Pentru a deveni cititori pasionaţi, este necesar să se formeze gustul pentru lectură. Când gustul pentru lectură s-a format, încă din primii ani de şcoală, acesta rămâne pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă. Odată format, gustul pentru lectură se poate transforma în pasiune. Pasiunea pentru lectură trebuie să se împletească armonios, organic, cu pasiunea pentru studiu, astfel lectura suplimentară atingându-şi scopul instructiv. A citi înseamnă a parcurge cu ușurință un text, a înțelege și a te instrui fără eforturi prea mari, adesea delectându-te. Fundamentale pentru viaţa, limba şi cultura unei societăți contribuie în egală măsură la modelarea vieţii sociale, la afirmarea individului în plan profesional şi social, la creşterea capacităţii de adaptare şi la îmbogăţirea universului său afectiv, motivaţional şi atitudinal. Gradul de dezvoltare a limbii unui popor reflectă cu fidelitate nivelul la care a ajuns cultura poporului care o vorbeşte, tot aşa cum gradul de cultură a fiecărui individ se reflectă cu precizie prin modul său de exprimare orală sau scrisă. Activităţile educative realizate în şcoală contribuie permanent şi sistematic la dezvoltarea vocabularului elevilor prin lectura conştientă şi prin însuşirea cunoştinţelor din celelalte discipline de învăţământ. În acest scop, în predarea limbii şi literaturii române se vor îmbina eficient exerciţii de comunicare orală şi scrisă, pentru ca elevii să formuleze şi să-şi exprime corect ideile, să scrie ortografic, să elaboreze un plan de idei, o scrisoare, o cerere, să realizeze o descriere, să povestească un text citit sau ascultat, să prezinte o întâmplare, etc. Este necesar ca, în acelaşi timp, să urmărim pregătirea lor pentru o muncă intelectuală independentă, formându-le deprinderi de a folosi cartea, dicţionarul şi alte instrumente ale muncii intelectuale şi totodată să-i antrenăm în activităţi de grup, facilitând astfel schimbul de idei şi abilitatea de a se exprima în faţa unui grup. În concluzie, am putea spune că școala are menirea de a forma un lector competent, dar şi un cititor care să-şi formeze gustul propriu pentru lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieții.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
