Dezvoltarea Turismului Balnear în Stațiunea Mangalia

INTRODUCERE

Originea lingvistica a termenului “turism” este strans legata de semnificatia cuvintelor latine “tornare” (a se intoarce) si “tornus” (miscare circulara) si desemneaza o calatorie(deplasare circulara) cu intoarcerea in punctul de plecare.

Aceeasi semnificatie -de revenire in punctul initial din care s-a pornit, cu alte cuvintede circuit- se regaseste in limbile moderne europene: “tourisme” la francezi, “tourismus” lanemti, “tourism” la englezi, “tourismo” la italieni, “turizm” la rusi si “turism” la romani.

Pentru prima oara, termenul de turist a fost folosit in anul 1800, de catre SamuelPegge, intr-o lucrare intitulata “Anecdote ale limbii engleze”, prin formularea “A traveller isnow -a- days called Tour-ist”, respectiv un calator astazi este numit turist1.

De-a lungul timpului, incercarile de a descrie si defini in mod corespunzator termenide tipul “turist” sau “turism” au fost numeroase, dar abia in ultimile decenii ale secoluluinostru s-a inregistrat un progres real in ceea ce priveste standardizarea terminologiei turistice.

In anul 1963, Conferinta Natiunilor Unite privind Turismul si CalatoriileInternationale tinuta la Roma, a adoptat o definitie a turismului bazata pe doua elementeprincipale: motivul si durata voiajelor. Definirea motivului permite standardizarea calatorilordintr-o localitate sau tara in doua categorii: cei care intra si cei care nu intra in categoriaturistilor, iar criteriul duratei sejurului permite identificarea altor doua categorii de vizitatori:excursionistii (vizitatori de o zi) si turistii (care raman intr-un loc cel putin o noapte).

In iulie 1991, Conferinta Organizatiei Mondiale de Turism (OMT), de la Ottawa, aredefinit conceptele de baza din turism, asimiland termenul de turism activitatilor care sunt“ angajate de persoane in cursul voiajelor sau sejurului lor in locuri situate in afara mediuluirezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a depasi un an,in vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adica in alte scopuridecat prestarea unei activitati remunerate in locul vizitat”.

Conform acestei definitii distingem urmatoarele forme de turism:

- turism intern (cand rezidentii unei tari calatoresc in propria tara);

- turism international receptor (cand nerezidentii unei anumite tari viziteaza tara respectiva);

turism international emitent (cand rezidentii unei tari viziteaza alte tari decat cea din care

provin).

Aceste trei forme de baza se pot combina rezultand alte trei forme derivate de turism:

- turismul interior (cuprinde turismul intern si turismul receptor);

- turismul national (cuprinde turismul intern si turismul emitent);

- turismul international (cuprinde turismul receptor si turismul emitent).

De asemenea, definitia de mai sus introduce notiunile de baza pentru definirea cereriituristice si anume, termenii calator, vizitator si rezidenta, termeni care vor fi analizati maiamplu in capitolul dedicat studiului cererii turistice.

Conform aspectelor relevate de definitiile de mai sus, realizarea activitatii turisticepresupune prezenta altor elemente cu rol hotarator in desavarsirea actului turistic si careservesc argumentatiei de a inscrie turismul in sectorul tertiar, atat in mod direct, prinactivitatea serviciilor de cazare, alimentatie publica, transport etc., cat si in mod indirect, prinintermediul aportului specific al altor ramuri ale sectorului tertiar la activitatea turistica(agricultura, constructii, industrie alimentara etc.).

Astfel, continutul activitatii turistice este asimilat unei intregi suite de prestatii prin care este vizata satisfacerea nevoilor turistice, cu ocazia si de-a lungul, unei deplasari.

De altfel, insasi definirea produsului turistic nu se poate realiza fara a releva caracterulparticular al ofertei turistice. Cei mai multi autori considera produsul turistic drept un rezultatal “ asocierilor, interdependentelor dintre resurse (patrimoniu) si servicii”, iar ”resursele vor lua forma diferitelor produse turistice numai prin intermediul prestarilor de serviciispecifice”.

Deci, determinarea si individualizarea produselor turistice se realizeaza pornind de lacalitatea activitatii de prestatii, iar serviciile constituie, dintr-un anumit punct de vedere,componenta “ dominanta sau determinanta a ofertei turistice”.

Serviciul turistic constituie “ un ansamblu de activitati ce au obiect satisfacereanevoilor turistului in perioada in care se deplaseaza si in legatura cu aceasta”. Deci, o parte aactivitatilor care compun prestatia turistica vizeaza acoperirea unor necesitati obisnuite,cotidiene (odihna, hrana), iaralta parte determina specificitatea turismului si particularizeazaformele sale de manifestare.

Prin natura si specificul propriu, serviciul turistic trebuie sa creeze si sa asigureconditiile necesare refacerii capacitatii de munca, in mod simultan cu petrecerea placuta siinstructiva a timpului liber. Pe de alta parte, in urma realizarii consumului turistic, indiviziitrebuie sa dobandeasca un plus de informatii, cunostinte, chiar deprinderi si obiceiuri noi, inconcordanta cu exigentele epocii contemporane, conducand astfel, in mod direct, la crestereacalitatii intregii vieti. Pornind de la tendinta, tot mai accentuata, de micsorare a timpuluinecesar odihnei pasive si, respectiv, de sporire a dimensiunilor si formelor de odihna activa,serviciul turistic trebuie sa asigure posibilitati multiple de raspuns, conform criteriilor odihneiactive. Organizatorilor de turism le revin sarcini sporite in vederea diversificarii agrementuluitraditional si cresterii atractivitatii manifestarilor turistice, cu atat mai mult cu cat turismul s-atransformat intr-un fenomen de masa, iar frecventa de petrecere a timpului liber in afararesedintei permanente a crescut.

In ultimii ani, datorita tendintei de diversificare si crestere a complexitatii nevoilor deconsum, se remarca un proces de imbogatire a continutului prestatiei cu noi tipuri de activitati,a caror clasificare poate fi realizata in functie de mai multe criterii. Derularea prestatieituristice presupune, insa, in marea majoritate a cazurilor, activitati grupate in urmatoareletipuri de servicii:

- servicii de cazare;

- servicii de alimentatie;

- servicii de agrement-divertisment;

- servicii de transport;

- servicii suplimentare (complementare).