Dezvoltartea Competențelor Comunicative prin Intermediul Tehnicilor Educaționale Moderne

PRELIMINARII

“Dacă copilul, îndrumat de profesor, inţelege gîndul exprimat de poet şi însuşeşte forma în care a fost expus, încă nu înseamnă că-şi antrenează darul vorbirii, aceasta îi imbogăţeşte orizontul de cunoaştere, dar capacităţile de exprimare pot rămîne absolut atrofiate.”

Uşinski C. D.

Actualitatea problemei: Noile idei valorificate în procesul educaţional din ţară orientează activitatea de formare a personalităţii copilului prin dezvoltarea personală în măsura în care urmează să fie formate competenţele sale comunicative ca subiect al învăţării active şi ca fiinţă umană, care stabileşte anumite relaţii verbale cu semenii săi. Astfel se evidenţiază că formarea integrală şi armonioasă a unei personalităţi autonome utile societăţii trebuie să se producă în temeiul unei dezvoltări continue a competenţelor de comunicare. Analiza teoretico-pragmatică a problemei devine una de necesitate educaţională acută, în special la vîrsta preşcolară, ca prima etapă a acestui proces de durată

Dezvoltarea comunicării şi a vorbirii coerente, dezvoltarea lexicului, formarea structurii gramaticale a vorbirii, formarea culturii sonore a vorbirii a fost o problemă strigentă în cîmpul de vedere al savanților din Republca Moldova. Din inițiativa și la comanda Ministerului de Învățămînt a fost elaborată un nou curriculum care încadra în sine obiectivele cadru ale ariei dezvoltării limbajului şi a comunicării. Aceste obiective au devenit o sarcină permanentă a muncii instructiv-educative din grădiniţa de copii. Pe întreg parcursul perioadei preşcolare, în procesul vorbirii, copiii ajung să-şi însuşească principalele forme de exprimare.

Primul mediu în care copilul contactactează social cu limbajul este familia. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului. Primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită copilul le însuşeşte aici. Familia este mediul firesc de viaţă al copilului. Însuşirea limbii materne are o importanţă deosebită în formarea personalităţii preşcolarului. Sosind în instituţia preşcolară, educatorii efectuează un lucru planificat de realizare a obiectivelor de referință pentru a atinge standardele de învățare ale copilului. Dacă se efectuează un lucru permanent, individual și diferențiat, la sfîrșitul vîrstei preșcolare ei însușesc materialul de studiu la această arie curriculară.

La vîrsta preșcolară mică consideră că prin demonstrarea pronunției corecte a sunetelor, prin diferite jocuri didactice și amuzante ca “vorbim tare, vorbim încet”, copiii învață să emită corect sunetele, vocalele și consoanele limbii materne. Începînd cu anul cinci de viață și îndeosebi al șaselea scrie savanta, pronunțarea sunetelor este în general însușită, accentul cade doar pe perfecționarea laturii fonetice: să manifeste atenție auditivă și auz fonetic în situațiile solicitate, să vorbească cu tempoul și cu intensitatea medie a vocii, să reproducă sunetele cu claritate și exactitate. Sub aspect lexical își însușesc un fond de cuvinte cu care denumesc obiectele și caracteristicile lor, învață cuvinte și expresii noi, cunosc semnificația cuvintelor întrebuințate, îmbogățindu-și vocabularul activ. În ceea ce privește structura gramaticală a vorbirii, preșcolarul învață de la adulți să utilizeze în comunicare părțile de vorbire și formele gramaticale frecvent întîlnite în vorbirea cotidiană, să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate. Activitățile realizate cu copiii la cest compartiment trebuie să fie însoțite de material demonstrativ, intuitiv, jocuri verbale, dramatizări, înscenări, pornind de la teme propuse de copii. Cu mult mai ușor însușesc copiii materia curriculară, atunci cînd activitatea de dezvoltare a vorbirii se organizează sub forme de jocuri didactice, dramatizări, etc Nu mai puțin importantă este și “expresivitatea” vorbirii, care se realizează prin respectarea intonației, a accentului, a ritmului, a cauzelor, tonului și nuanțarea vocii în timpul vorbirii sau în reproducerea unor fragmente din texte literare cum ar fi: povești, povestiri accesibile vîrstei lor și prevăzute de programă.