Dimensiunea Catehumenală a Filocaliei

INTRODUCERE

Scrierile filocalice vor rămâne, indiferent de timpul care va trece, un nesecat izvor de apă vie. Toți cei care gustă din el vor înseta mai mult după Dumnezeu, apropiindu-se de fericirea propovăduită de Evanghelie- „Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura” ( Matei 5, 6 ). Fiecare cititor își va lua, desigur, după măsura lui. Unii vor bea mai mult, alții vor gusta doar. Și în unii și în alții se va sălășlui întotdeauna darul lui Dumnezeu iar cu vremea și fericirea promisă.

Prezenta lucrare, cu titlul „Dimensiunea catehumenală a Filocaliei” își propune a reuni în cele câteva pagini care o alcătuiesc fragmente din scrierile cuprinse în Filocalia românească care au o valoare catehetică deosebită. Neîndoielnic întreaga lucrare a Sfinților Părinți filocalici, fie că ne referim la scrierile lor, fie că ne referim la modul în care au viețuit, este o lucrare cu importanță inestimabilă pentru activitatea catehetică creștin-ortodoxă în ansamblul ei. Și prin cuvântul lor și prin faptă, aceștia au devenit învățători ai lumii și modele mereu vii, demne de admirat și de urmat. În ciuda trecerii timpului, ceea ce au scris nu a rămas sub praful coperților și al bibliotecilor din lume, ci a circulat activ, prin grija lui Dumnezeu, spre călăuzirea multora. Numărul de ucenici pe care l-au avut în timpul vieții s-a înmiit după trecerea lor în veșnicie, dovedind așa cum era firesc, validitatea învățăturii lor, aparteneța la adevăr.

Am împărțit lucrarea în două capitole mari. În debutul capitolului întâi- Prezentare Filocalii. Despre funcția catehetică a scrierilor filocalice- am încercat să prezint ediția românească a Filocaliei, culegere tradusă și îngrijită de părintele Dumitru Stăniloae în doisprezece volume. Am precizat de asemenea și câte aspecte referitoare la contribuția românească la dimensiunea filocalică universală precum și câteva aspecte legate de terminologie. M-am folosit de unele opinii avizate care au catalogat Filocaliile ca fiind poate cea mai importantă culegere de spiritualitate creștin-ortodoxă pentru a accentua importanța acestor scrieri în ortodoxia românească și nu numai. Am prezentat apoi fiecare volum în parte ( scriitorii cuprinși și câteva din titlurile lor mai importante ), aplecându-mă asupra caracteristicilor esențiale pentru tema abordată. Astfel, am încercat să mă refer la temele specifice fiecărui volum, la destinatarii lor, la metodele pedagogice utilizate, la stilul literar-artistic folosit, la modul în care sunt împletiți termenii filosofici cu cei dogmatici sau cu cei literari, la mărturisirile pe care autorii le fac despre destinul lor de cateheți, la importanța pe care o acordă transmiterii corecte a învățăturii, la modul în care vocația pedagogică izvorăște din iubirea de oameni, la ceea ce înțeleg Sfinții Părinți filocalici prin activitate catehetică, la asemănările și la deosebirile sesizabile prin comparația scrierilor filocalice din cele doisprezece volume și la alte aspecte prin care se poate contura, așa cum am promis încă din titlul acestei teze, dimensiunea catehumenală a scrierilor filocalice.

Pentru capitolul al doilea am ales câteva teme importante prezente în Filocalii și care am considerat că pot constitui un reper fundamental în activitatea catehetică. Astfel m-am oprit la cele referitoare la: cunoașterea lui Dumnezeu, rugăciune, cercetarea de sine, pocăință, trup și suflet, păcat și virtute, trei dintre Sfintele Taine ale Bisericii ( Botez, Euharistie și Preoție ), libertate, credință și iubire. Am cuprins aceste teme în opt subcapitole. Așa cum rezultă și din titlurile acestora, temele catehetice aparțin de fapt tuturor sferelor teologice: dogmatică, spiritualitate, liturgică, morală iar presărate printre ele chiar studiul Sfintei Scripturi, al limbii grecești și chiar al Istoriei bisericești. Învățătura Sfinților Părinți filocalici se vrea a fi o învățătură cât mai complexă și cât mai completă. Pentru că învățăceii să poată desprinde din ceea ce primesc lucrurile care îi interesează, respectiv pe acelea pe care le pot digera și cu care se pot hrăni.

Am explicat la momentul potrivit de ce subtema aleasă ( cunoașterea, rugăciunea, credința și celelalte ) poate fi considerată o temă cu importanță catehetică. M-am referit apoi la ce au adus nou Părinții referitor la subiectul abordat și la metodele pedagogice specifice utilizate în transmiterea învățăturii. Am făcut și unele speculații referitor la modul în care diferite învățături pot fi receptate de către cititorii din ziua de astăzi. Am mai scos de asemenea în evidență faptul că discursul Sfinților Părinți filocalici nu epuizează nicidecum vreunul dintre subiecte. Nici unul dintre ei nu și-a propus acest lucru. Ba mai mult decât atât, nici unul dintre ei nu și-a propus să întocmească o sistematizare a învățăturii creștine. Tot ceea ce au scris sau au rostit a avut mai întâi de toate un caracter practic. Învățătura s-a făcut folositoare mai întâi pentru cei dintâi destinatari iar mai apoi și pentru cei care au ajuns destinatari în mod indirect. Am presărat fiecare subtemă cu citate reprezentative pentru ideile enunțate. M-am folosit și de comentariile unor teologi vizavi de textele filocalice și am citat adesea și părerile lor care mi s-au părut relevante.