Dimensiuni socio-juridice ale violenței domestice

Cuprins licență Cum descarc?

ARGUMENT 5
Capitolul I Familia între ideal și realitate 7
I.1. Familia - scurt istoric în spațiul românesc 6
I.2 Familia în zilele noastre 9
Capitolul II Violenţa domestică 13
II.1. Definiția și cauzele violenței domestice 13
II.2. Formele şi efectele violenţei domestice 17
II.3. Tipuri de victime ale violenței domestice 21
II.3.1 Femeia şi violenţa domestică 21
II.3.2 Copilul şi violenţa domestică 24
II.3.3 Bătrânii şi violenţa domestică 28
Capitolul III Aspecte legislative în domeniul violenței domestice 30
III.1. Violența domestică și legea penală 30
III.2. Legea nr. 217/2003 – pentru prevenirea și combaterea violenței în familie 32
III.3 Dispoziţiile procedurale penale referitoare la fenomenul violenţei domestice 33
III.4 Procedura penală când nu este necesară o plângere prealabilă 34
III.5 Măsurile de siguranţă care se pot lua în cazul violenţei în familie 35
Capitolul IV Violența domestică – aplicație practică 38
IV.1 Aspecte metodologice 38
IV.1.1 Metode şi instrumente de cercetare 39
IV.2. Interviuri cu victime ale violenței domestice 40
IV.2.1 Interviul nr. 1 40
IV.2.2 Interviul nr. 2 42
IV.3 Studii de caz 45
IV.3.1 Studiul nr.1 45
IV.3.2 Studiul nr.2 45
IV.3.3 Studiul nr. 3 46
IV.3.4 Studiul nr. 4 46
IV.3.5 Studiul nr. 5 47
IV.4. Interpretarea datelor 48
IV.4.1 Analiza primară 48
IV.4.2 Analiza secundară 49
CONCLUZII 51
BIBLIOGRAFIE 52
ANEXE 54

Extras din licență Cum descarc?

ARGUMENT
Familia nu reprezintă doar un grup format din câţiva membri, de regulă soţ, soţie şi copii, ci mult mai mult de atât, înseamnă o relaţie de sprijin reciproc, ajutor dezinteresat, dragoste şi securitate emoţională. Deşi există familii care întruchipează idealul, membrii cărora nu sunt doar părinţi şi copii, ci şi prieteni, în altele, din ce în ce mai multe, caracteristica principală o reprezintă relaţiile tensionate. În orice familie există probleme mai mari sau mai mici, discuţii în contradictoriu sau chiar situaţii limită, important este găsirea unor soluții de a depăși astfel de momente cât mai repede. Din păcate, mulţi par să uite că familia este locul în care există siguranţă şi în care copiii capătă primele noţiuni despre viaţă.
Oamenii nu pot trăi singuri, chiar dacă sunt înconjuraţi de prieteni. Acesta este motivul pentru care a apărut familia, cu toate regulile ei, care au transformat-o într-o instituţie al cărei rol este de a-i apăra pe membri şi de a-i ajuta pe copii să crească. Din păcate, schimbările ce au caracterizat sfârşitul de mileniu au afectat şi structurile sociale, începând cu familia. Aceasta este supusă schimbării şi se observă din ce în ce mai des apariţia unor manifestări negative: alcoolism, adulter, abuz sexual, inclusiv asupra copiilor, delincvenţa juvenilă, promiscuitate, săracie, abandonul copiilor şi al bătrânilor, violenţa fizică şi verbală între soţi. 
Din păcate, există familii în care relaţiile afective au de suferit, se acumulează tensiuni care, nu de puţine ori, degenerează în diferite forme de violeță. Intoleranţa, rigiditatea relaţiilor ierarhice din societate, statutul inferior al victimei cât şi lipsa unor mecanisme de protecţie socială şi a unui cadru legislativ adecvat, sunt factorii specifici care explică comportamentul violent în familie.
Originea violenţei în familie şi ceea ce o înrădăcinează puternic este mentalitatea tradiţionalistă care vizează şi statuează diferenţa între rolurile masculine şi feminine trimiţând la societăţile patriarhale. Tradiţiile, respectate altădată cu stricteţe, au ajuns să fie încălcate şi nici măcar normele religioase nu mai pot face faţă tendinţei de desfacere a căsătoriilor sau violenţei. Această mentalitate are la bază “principiul celui mai puternic” şi “legea pumnului”.
Lucrarea de faţă este structurată în trei capitole, astfel, în primele două capitole sunt prezentate generalităţi privind familia şi violenţa domestică, urmând ca în capitolul trei să fie dezbătută problema violenţei asupra femeii.
Capitolul I Familia între ideal și realitate
I.1. Familia - scurt istoric în spațiul românesc
Familia devenise, în cursul timpului, centrul lumii, al istoriei, reperul constant în care se vor căuta mereu înțelegerea şi liniştea sufletească. Încă de la începuturile sale, mai pretutindeni, familia a presupus exercitarea unei puteri, aceasta revenindu-i, printr-o deducţie logică, celui mai puternic fizic (bărbatul) care va veghea asupra tuturor membrilor reuniţi sub autoritatea sa. Elementul central este bărbatul, cu predilecţie în ipostaza sa de soţ şi tată iar elementul secundar femeia, ca soţie şi mamă, iar undeva, la contingenţa dintre cele două planuri, copilul. Aceste tipare sunt destul de bine împământenite prin obiceiuri străvechi.
Legiuirea lui Caragea, moment important în evoluţia juridică a spaţiului nostru la sfârşitul perioadei feudale (1818), stipula extrem de clar menirea principală a căsătoriei: „Nunta este tocmeala unirii bărbatului cu femeia spre facere de copii”. Inegalitatea la nivelul membrilor principali ai familiei se regăseşte la capitolul drepturi. Chiar dacă Legiuirea Caragea, mai sus- numită, pomeneşte de o cvasiegalitate succesorală, în multe privinţe starea de inferioritate a femeii, în ceea ce priveşte moştenirea, este evidentă. Infidelitatea se raporta constant doar la soţie, care, conform Codului lui Callimachi – culegerea de legi, inspirată în mare parte din codul civil austriac şi apărută în Moldova la 1817 – era pedepsită în asemenea caz cu închiderea la mănăstire şi pierderea zestrei. Soţului, în schimb, îi revenea „răscumpărarea metehnei” de a călca strâmb cu daruri care mai de care mai alese. Așadar soția trebuia să uite și să ierte cele întâmplate.
Cazul divorţului, al dezacordului final, era şi mai revelator. La 1817 era foarte clar: soţul dispunea de dreptul de a desface căsătoria pentru infidelitatea soţiei sau chiar şi numai dacă „aceasta mănâncă şi bea sau se scălda împreună cu alţi străini fără voia bărbatului ei.” În schimb, soţia putea apela la divorţ doar în cazul în care, conform Codului lui Callimachi, „bărbatul, căzând în dragostea altei femei, nu se va părăsi de aceasta”, iar Legiuirea lui Caragea era şi mai explicită, bărbatul fiind vinovat şi divorţul legal numai atunci când acesta îşi aducea „posadnica“ în casă sau când „o ţine cu cheltuială”.

Fisiere în arhivă (1):

 Dimensiuni Socio-Juridice ale Violentei Domestice.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

Banciu D., Rădulescu S.M., Voicu M., (1987), Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti;
Desurmont M., (2001), De la violence conjugale á la violence parentale, Ed. Eres, Ramon Ville Sain-Agne;
Darlene T., (2000), Domestic violence, Center for women and families - Domestic Violence Program;
Divet, Y., Heleine, J., Morellec, J. (1999), Enfants en danger, Direction des Affaires Sociales, Conseil General d‟Ille et Vilaine;
Filipescu I.P., (1993), Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucureşti;
Ferreol G. şi Neculau A., (2003), Violenţa -Tratate psihosociale, Editura Polirom, Iaşi;
Gluvacov A., (1975), Afirmarea femeii în viaţa societăţii, Editura Politică, Bucureşti;
Hobbs C.J., (1989), When are burns not accidentall, Archives of Disease in Childhood;
Iluţ, P. (2005), Sociopsihologia şi antropologia familiei, Ed. Polirom, Iași;
Killen K.,(1998), Copilul maltratat, Editura Eurotit, Timişoara;
Mitrofan I., Mitrofan N., (1991), Familia de la A ....la Z. Mic diţionar al vieţii de familie, Editura Ştiintifică, Bucureşti;
Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi T., (1992), Psihologie judiciară, Casa de Editură „Şansa“ S.R.L, Bucureşti;
MacFarlen K., (1986), Sexual abuse of young children, Rinerhart & Winston, K-London;
Neveanu P.P., (1978), Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti;
Rohner R.P., Rohner E.C., (1980), Antecedents and consecoences of parental rejection: A teory of emotional abuse, Child & Neglect;
Răulea C., Suport de curs la disciplina „Metode de cercetare în psihologie şi pedagogie”;
Ronald Myles Dworkin (1987), Philosophical Issues in Senile Dementia. Washington, DC: U.S. Government Printing Office;
Rowlend R., (1992), Radical feminist heterosexualitiy: The personal and the political in Feminism and psychology, vol 2, nr. 3;
Rădulescu S. M., (2001), Sociologia violenței intrafamiliale, Bucureşti;
Stark E., Flitcraft A., (1996), Women at risk, Sage Publication;
21.Toch H., (1989), Psychology of Crime and Criminal Justice-Prospect, Heights, Waveland Press Inc,Illinois;
Vlăsceanu, L. (2007), Familia şi relaţiile de gen, Sociologie şi modernitate. Tranziţii spre modernitate reflexivă, Ed. Polirom, Iași.