Diplomația românească în perioada primului război mondial

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE	4
CAPITOLUL I - DIPLOMATIA ROMANEASCA IN PERIOADA PREMERGATOARE PRIMULUI RAZBOI MONDIAL (1878 - 1914)
1.1. Actiuni vizand recunoasterea independentei de stat	7
1.2. Aderarea la Puterile Centrale pe fondul pericolului rusesc	11
1.3. Romania si razboaiele balcanice	17
CAPITOLUL II - PERIOADA NEUTRALITATII 
2.1. Premise ale declansarii conflagratiei	22
2.2. Atitudinea Romaniei fata de declansarea razboiului	24
2.3. Degradarea relatiilor cu Puterile Centrale si apropierea de Antanta	31
CAPITOLUL III - BELIGERANTA ROMANIEI
3.1. Incheierea Conventiei cu Tripla Intelegere. Declansarea operatiunilor militare 	35
3.2. Prabusirea frontului rasaritean si consecintele sale politico-militare pentru Romania	39
3.3. Reintrarea tarii noastre in razboi alaturi de Antanta. Desavarsirea unitatii nationale	46
CONCLUZII	52
BIBLIOGRAFIE	55
ANEXE	57

Extras din licență Cum descarc?

In literatura de specialitate, istoria Primului Razboi Mondial, privita sub aspectul aprecierii responsabilitatilor, a luptelor diplomatice si militare, a caracterului participarii diferitelor tari, a masurii in care realizarea autodeterminarii nationale si a unificarii politice si nationale a unor popoare din Europa centrala si de sud-est a fost legitima sau nu, preocupa si astazi, la implinirea a 100 de ani de la declansarea Marelui Razboi opinia publica, cercetarea stiintifica.
Lucrarea isi propune sa analizeze situatia Romaniei la inceputul Primului Razboi Mondial plecand de la principalele momente de inceput ale conflagratiei mondiale pentru a ilustra contextul general al climatului european, pozitia Romaniei fata de conflict, optiunile ei, avantajele, dezavantajele dar si consecintele acestor alternative.
In climatul primei jumatati a anului 1914, Europa lasa impresia ca este inca beneficiara unei indelungate epoci de pace, prosperitate, fericire, simptomele unei conflagratii de mari proportii nu se faceau inca simtite in cadrul popoarelor batranului continent. In realitate, anii premergatori razboiului nu s-au caracterizat insa, nicidecum prin prosperitate si liniste, crize si razboaie au zguduit numeroase tari iar conflictele sociale erau frecvente. Trezirea constiintei nationale la popoarele asuprite de catre marile imperii vesteau schimbarile care se impuneau in mod firesc unei lumi divizate. Europa era dominata de cele trei mari imperii: Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Tarist si Imperiul German.
Evenimentele premergatoare declansarii Primului Razboi Mondial au evidentiat contradictiile dintre marile puteri, iar conflictele militare regionale au demonstrat pericolul pe care il reprezinta pentru pacea generala. In functie de interesele si scopurile proprii urmarite in cadrul politicii interne, marile puteri s-au grupat in doua mari blocuri politico militare. Dupa reunificarea sa Germania a devenit prima putere germana, luand locul Austriei, pe care o invinsese in batalia de la Sadova, din 1866. Pentru a-si mentine statutul de mare putere, Austria s-a orientat catre estul continentului european incheind pactul dualist cu Ungaria in 1867. Cele doua puteri, Austro-Ungaria si Germania au incheiat o alianta in 1879, la care va adera si Italia in 1882, alcatuind Tripla Alianta. Din motive legitime de securitate si pentru mentinerea independentei statale la alianta adera si Romania in 1883. Tot in aceasta perioada se desfasoara o adevarata competitie in regiunea Balcanilor intre Rusia si Austro-Ungaria, pentru stabilirea zonelor de influenta. Rezultatul acestor actiuni s-a concretizat prin anexarea Bosniei si Hertegovinei de catre Austro-Ungaria in 1908 si prin apropierea in acest context a Serbiei fata de Imperiul Tarist In Europa Centrala, conflictul dintre Franta si Germania a ramas deschis, ca urmare a anexarii Alsaciei si Lorenei in 1871. Izolata dupa infrangerea de la Sedan, Franta s-a aliat cu Rusia in 1893, apoi cu Marea Britanie in 1904. La randul sau Rusia invinsa in razboiul ruso-japonez din 1905, a incheiat o alianta cu Marea Britanie in 1907. Astfel, s-a constituit Antanta sau Tripla Intelegere. 
Tensiunile dintre cele doua blocuri militare au fost amplificate si de criza balcanica din anul 1913 care a avut repercursiuni grave asupra situatiei internationale. Inceputa prin declansarea luptei comune a popoarelor din Balcani impotriva dominatiei Imperiului Otoman, criza balcanica s-a amplificat in urma amestecului Austro-Ungariei in conflict ajutata si sprijinita de Dubla Monarhie, Bulgaria si-a atacat fostii aliati din primul razboi balcanic - Grecia si Serbia - impreuna cu care obtinuse un succes militar important impotriva Imperiului Otoman. Interventia diplomatica a Rusiei si cea militara a Romaniei au determinat capitularea Bulgariei si semnarea Pacii de la Bucuresti in 1913 indelung contestata de Austro-Ungaria. 
In contextul unei evolutii periculoase pe plan regional si general, Romania nu mai putea ramane in alianta cu Puterile Centrale in aceste conditii. Un inceput de reorientare in politica externa, se inregistreaza inca din 1903, cand la conducerea Ministerului Afacerilor Straine se afla Ion I.C. Bratianu. Motivul l-a constituit agravarea situatiei romanilor din Transilvania. De altfel in anii premergatori Primului Razboi Mondial lupta romanilor din Imperiul Austro-Ungar se intensifica impotriva asupririi nationale in vederea obtinerii de drepturi egale cu a celorlalte nationalitati conlocuitoare. Conducatorii politici romani au ales calea tratativelor cu guvernul de la Budapesta. Cererile lor au fost insa respinse sau amanate la nesfarsit, dovedind ca singura cale posibila era ridicarea la lupta directa nu numai a romanilor, ci a tuturor natiunilor asuprite din Imperiu pentru emanciparea politica si sociala. Fata de interventiile Austro-Ungare in Balcani, care amenintau sa declanseze un razboi bulgaro-turc, Ion I.C. Bratianu a inceput sa se distanteze de Tripla Alianta invocand faptul ca Romania nu putea ramane pasiva la modificarea statu-quo-lui teritorial in sudul Dunarii. Reorientarea politicii externe romanesti a evoluat pe masura ce interesele nationale intrau tot mai mult in contradictie cu cele ale Austro-Ungariei in Balcani. Dintre marile puteri Austro-Ungaria, ca urmare a luptei popoarelor pentru emanciparea nationala din cuprinsul sau, manifesta cele mai evidente intentii de agresiune impotriva vecinilor sai.
Dovada acestei reconsiderari a politicii externe romanesti o constituie vizita tarului Nicolae al II-lea la Constanta si intalnirea pe care acesta a avut-o cu regele Carol I la 1/14 iunie 1914. Venirea tarului la Constanta a fost urmata de vizita ministrului de externe al Rusiei, Serghei Sazanov, in Romania. Plimbarea ostentativa a acestuia, impreuna cu Ion I.C. Bratianu la Predeal si in sudul Transilvaniei a reprezentat o dovada in plus asupra flexibilitatii politicii externe romanesti.
Asasinarea lui Franz Ferdinand, mostenitorul tronului Austro-Ungariei si a sotiei sale Sofia in ziua de 15/28 iunie 1914 la Sarajevo, a provocat o grava criza in relatiile internationale si a acutizat brusc toate contradictiile dintre statele europene, o ferind prilejul asteptat pentru declansarea Primului Razboi Mondial.

Fisiere în arhivă (1):

 Diplomatia romaneasca in perioada primului razboi mondial.docx

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

I.IZVOARE EDITE
a)Amintiri, memorii, jurnale:
Dumitrescu, Polihron, Ascultand chemarea: Amintiri din primul razboi mondial, Bucuresti, Editura Militara, 1968.
b)Corespondenta:
Turlea, Petre, Scrisori catre Nicolae Iorga, vol. V (1916 - 1918), Editura Minerva, Bucuresti, 1996.
II. LUCRARI GENERALE
Cancea, Paraschiva, Iosa, Mircea, Stan Apostol, Istoria Parlamentului si a vietii parlamentare din Romania pana in anul 1918, Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1983.
Ciachir, Nicolae, Romania si Sud-Estul Europei. 1848 - 1886, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1968.
Clivetti, Gheorghe, Romania si Crizele internationale 1853 - 1913, Iasi, Editura Fundatiei ,,Axis", 1997.
Gane, C.C., P.P. Carp si locul sau in istoria politica a tarii, vol. II, Bucuresti, Editura Ziarului Universul, 1936.
Hitchins, Keith, Romania 1866 - 1947, editia a II-a, Bucuresti, Editura Humanitas, 1998.
Osiac, Vladimir, Istoria Moderna a Romaniei, Craiova, Editura Universitaria, 1999.
Pascu, Stefan, Razboiul pentru independenta Romaniei, Bucuresti, Editura Academiei, 1977.
Pavel, Teodor, Miscarea romanilor pentru unitate si diplomatia Puterilor Centrale: 18178 - 1895, Timisoara, Editura Facla, 1982.
Platon, Gheorghe (coord.), Istoria Romanilor, vol. VII, tom II, De la independenta la Marea Unire (1878 - 1918), Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2003.
Pohoata, Nicu, Politica externa a Romaniei in timpul razboaielor balcanice (1912 - 1913), Bucuresti, Editura Antet, 2012.
Sultan, Dumitru, Preliminarii ale fauririi statului national unitar roman, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1984.
Torrey, Glenn E., Romania in Primul Razboi Mondial, Bucuresti, Editura Meteor Publishing, 2014.
III. LUCRARI SPECIALE
Boia Lucian, Primul Razboi Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretari, Bucuresti, Editura Humanitas, 2014. 
Cazan, Gheorghe Nicolae, Radulescu-Zoner, Serba, Romania si Tripla Alianta, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1979.
Iordache, Anastasie, Reorientarea politica a Romaniei si neutralitatea armata 1914 - 1916, Bucuresti, Editura Paideia, 1998.
Nutu, Constantin, Romania in perioada neutralitatii (1914 -1916), Bucuresti, Editura Stiintifica, 1972.