Diversificarea serviciilor în cadrul Complexului Sportiv Național Piatra Arsă - Bușteni

Turismul este considerat una dintre cele mai vechi activităţi umane, ce s-a născut odată cu nevoia oamenilor de cunoaştere şi recreere. Primele dovezi ale practicării turismului datează din perioada Antichităţii, când marile civilizaţii au descoperit plăcerea de a călători. Dacă atunci nu exista un concept care să delimiteze activităţile acestui domeniu, evoluţia pe care turismul a cunoscut-o a fost atât de dinamică, încât în prezent se pune problema unei permanente adaptări a teoriilor şi metodologiilor la practică.

Insăşi definiţia turismului reprezintă o dovadă a modificărilor pe care fenomenul le prezintă. în documentele O.M.T., turismul este definit prin "călătorii de plăcere cu durata de peste 24 de ore până la mai puţin de un an". Walter Hunziker şi Kurt Krapf - cunoscuţi specialişti elveţieni în domeniu - înţelegeau în anul 1962 prin turism "ansamblul relaţiilor şi al fenomenelor rezultând dintr-o călătorie şi din şederea într-o localitate a unor persoane străine de localitatea respectivă, şederea neimplicând stabilirea şi nefiind, în general, legată de nici o activitate lucrativă". în Enciclopedia Americană (voi 26, pag 877) definiţia turismului este: "efectuarea unei călătorii din locul de rezidenţă în alt loc, apropiat sau depărtat", iar în Grand Larousse: "acţiunea de a voiaja pentru propria plăcere". În Franţa, I.N.S.E.E. (Institut Naţional de la Statistique et des Etudes Economiques) apreciază că "orice timp petrecut în afara rezidenţei obişnuite având o durată de 4 zile sau mai mult" înseamnă turism. Aproape fiecare lucrare de specialitate adoptă o alta definiţie şi concepte diferite asupra turismului, ceea ce impune o standardizare a terminologiei.

Turismul ca ramură în sistemul ştiinţelor contemporane, constituie, de asemenea, o problema deschisă, fiind în curs de elaborare principiile şi metodele acestei discipline.

în contextul în care fenomenul turistic contemporan cu caracter de masă şi în continuă amplificare are însemnate implicaţii economice, tema de studiu depăşeşte sfera unor preocupări teoretice. Este vorba de un fenomen socio-economic complex - datorat volumului mare al circulaţiei turistice şi a motivaţiilor diverse ale călătorilor - cu consecinţe vaste şi contradictorii, pe care cunoaşterea ştiinţifică este chemată să-l analizeze, să-l cunoască şi să-l dirijeze.

Ca urmare, atât pe plan internaţional, cât şi intern, tendinţa generală a investitorilor este aceea de diversificare a ofertei, în scopul satisfacerii unei palete cât mai largi de consumatori.

Printre formele de turism care au cunoscut cele mai semnificative modificări a fost cel montan, atât din punct de vedere ale noilor cerinţe, cât şi implicit al extinderii ofertei. în România, acest tip de turism s-a dezvoltat inegal, circulaţia turistică şi baza tehnico-materială

aferenta aflându-se cu precădere în zonele deja cunoscute. Dintre acestea munţii Bucegi reprezintă principala destinaţie, datorită distanţei relativ mici de capitală şi a potenţialului natural şi antropic favorabil.

Dacă Valea Prahovei concentrează cea mai mare parte a unităţilor de cazare, alimentaţie şi agrement din zonă, aceasta nu înseamnă că nu există şi alte posibile destinaţii aflate chiar în interiorul masivului.

Lucrarea de faţă se referă la una dintre acestea, aducând în atenţia cititorului Complexul Piatra Arsă ca fiind un potenţial punct de atracţie încă neexploatat la justa lui valoare. Dacă în prezent motivaţiile turiştilor sunt destul de restrânse, neatrăgând un flux turistic semnificativ, se doreşte îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale şi diversificarea serviciilor, în vederea extinderii ofertei.

Lucrarea se bazează pe o analiză efectuată la faţa locului, luând în considerare multitudinea factorilor ce influenţează activităţile turistice, şi se încheie cu o serie de propuneri care să facă din Piatra Arsă un veritabil concurent pe piaţa turistica a Bucegilor, întregul material este structurat în patru capitole.

Primul capitol este o trecere în revistă a aspectelor teoretico-metodologice legate de activitatea de turism şi de serviciile aferente , cât şi de modalităţile de diversificare a acestora.

Al doilea capitol face o prezentare generală a complexului, pornind de la localizare, căi de acces şi obiectivele turistice ale zonei până la o analiză economico-financiară a activităţilor. Tot în acest capitol se face o radiografie a pieţei de acţiune, luând în considerare principalii "actori'" - ofertanţii, concurenţa şi clienţii, analizându-se indicatorii circulaţiei turistice pe ultimii trei ani.

O prezentare a actualei oferte este făcută în cel de-al treilea capitol, aceasta fiind detaliată pe principalele ramuri de activitate - cazare, alimentaţie, agrement şi altele. Aceasta, alături de cercetarea de marketing şi trecerea în revistă a punctelor forte şi slabe cuprinse tot în capitolul trei stau la baza recomandărilor ce fac parte din capitolul patru.