INTRODUCERE.pag.5 CAP.I. Consideraţii introductive privinddomeniul public si domeniul privat.pag.8 1.1. Apariţia şi dezvoltarea teoriei domeniului public.pag.8 1.2. Noţiuni privind organizarea administrativ-teritorială. .pag.12 1.3. Consideraţii preliminare privind domeniul public şi domeniul privat .pag.16 1.4. Criterii de distincţie între domeniul public şi domeniul privat.pag.20 CAP.II. Domeniul public.pag.24 2.1. Sensurile n oţiunii de domeniu public.Trăsături.pag.24 2.2. Relaţia proprietate publică-domeniu public.pag.29 CAP.III. Structura şi clasificarea bunurilor domeniului public.pag.35 3.1. Bunuri care aparţin domeniului public al statului.pag.38 3.2.Bunuri aparţinând domeniului public judeţean .pag.40 3.3. Bunuri care fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi al municipiilor.pag.41 CAP.IV. Modalităţi de dobândirea bunurilor din domeniul public.pag.44 4.1. Dobândirea dreptului de proprietate publică pe cale naturală.pag.45 4.2. Achiziţiile publice.pag.46 4.3. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică.pag.47 4.4. Rechiziţiile în interes public.pag.50 4.5. Trecerea unor bunuri din domeniul privat în domeniul public, pentru cauză de utilitate publică.pag.53 CAP.V. Regimul juridic al domeniului public al statului şiunităţilor administrativ-teritoriale.pag.55 5.1. Regimul juridic al domeniului public.pag.55 5.2. Concesiunea.pag.61 5.3. Administrarea bunurilor în proprietate publică.pag.66 5.4. Închirierea bunurilor din domeniul public.pag.67 5.5. Darea în folosinţă gratuită.pag.67 CAP.VI. Domeniul privat.pag.69 6.1. Noţiune.Componenţă.pag.69 6.2. Modalităţi de constituire.pag.71 6.3. Regimul juridic al domeniului privat de interes judeţean şi local.pag.72 REPERE BIBLIOGRAFICE.pag.76
INTRODUCERE Prin prezenta lucrare, intitulată “Domeniul public şi domeniul privat al statului ca obiecte ale dreptului de proprietate funciara” mi-am propus drept scop stabilirea şi demonstrarea importanţei teoretico-practice a aspectelor patrimoniale ale activităţii autorităţii publice locale în contextul edificării unui sistem de administraţie publică efectiv , modern şi bazat pe principiile autonomiei locale şi descentralizării administrative. România, alături de alte state est-europene, de la revoluţia din 1989 şi până în prezent, a fost antrenată într-un proces anevoios, complex şi contradictoriu de edificare a unui sistem de administraţie publică în conformitate cu standardele şi principiile europene. Datorită faptului că proprietatea şi raporturile patrimoniale constituie o instituţie complexa dreptului, la cercetarea şi dezvoltarea diferitor concepte din cadrul acestei instituţii au contribuit, deopotrivă, atât reprezentanţii doctrinei de drept public, cât şi celei de drept privat. Astfel, în primul rând trebuie menţionate contribuţiile teoretice a unor savanţi francezi, reprezentanţi ai dreptului administrativ precum: Victor Proudhon, Leon Duguit, Theophile Ducrocq, Henry Berthelemy, Maurice Hauriou, Jean Marie Auby, Rene Chapus, André de Laubadere şi alţii. Prin studiile acestor şi altor doctrinari administrativişti a fost fundamentată şi dezvoltată teoria domenialităţii, au fost analizate izvoarele, evoluţia şi temeiurile necesităţii de a efectua distincţie între diferite categorii de bunuri ce aparţin statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, au fost stabilite sfera şi criteriile de cuprindere a bunurilor în domeniul public, regimul juridic aplicabil domeniului public, distincţia între bunurile domeniului public şi privat, natura juridică a drepturilor administraţiei asupra domeniului public etc. De asemenea, un aport deosebit de important în stabilirea şi dezvoltarea teoriei domenialităţii au avut studiile şi operele unor astfel de personalităţi notorii reprezentanţi ai dreptului civil francez precum: Marcel Planiol, Ambroise Colin şi Henry Capitan, care, în special, au dezbătut problemele existenţei sau inexistenţei dreptului de proprietate al administraţiei asupra bunurilor domeniului public, natura juridică a bunurilor domeniului privat al statului etc. La rândul său, şi doctrina română interbelică, în mare parte influenţată de realizările dreptului francez, a avut o contribuţie semnificativă în modernizarea şi dezvoltarea în continuare a conceptului domenialităţii şi regimului juridic al bunurilor ce aparţin sau se află „în paza” statului. În acest sens, printre doctrinari români consacraţi şi de referinţă ai dreptului public în perioada interbelică trebuie menţionaţi: Erast Diti Tarangul, Paul Negulescu şi Jean Vermeulen. Iar dintre civiliştii români din aceeaşi perioadă prezintă importanţă deosebită lucrările marilor jurişti şi cercetători precum sunt: Dimitrie Alexandresco şi Constantin Hamangiu, în care se analizează natura juridică a bunurilor domeniului public şi privat al statului, precum şi se indică asupra confuziilor şi inexactităţilor existente în codul civil în legătură cu utilizarea termenelor de domeniu public şi domeniu privat. Printre autorii români ai dreptului public şi privat, care au readus în circuitul ştiinţific şi au repus în valoare teoria domenialităţii după revoluţia din 1989 şi au abandonat sistemul de drept public de tip sovietic, pot fi menţionaţi în special următorii doctrinari: V. Gilescu, Antonie Iorgovan, Eugen Popa, V.Prisăcaru, E. Bălan, Eugen Safta-Romano, Anton Trăilescu, Ion Filipescu, Liviu Pop, Ion Adam, D.C. Tudorache, N. Repelea, Andrei Filipescu, Liviu Giurgiu, A.Cojocaru, C. Oprişan, Marian Nicolae şi alţii.
Tratate, cursuri, monografii: • Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ, vol. II, ediţia a III-arestructurtă, revăzută şi adăugită, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. • Iordan Nicola, Drept administrativ, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2007. • Corneliu Manda, drept administrativ.Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001. • Mircea Preda, Drept administrativ, partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000. • Verginia Vedinaş, Drept administrativ şi instituţii politico-administrative, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002. • Călina Jugastru, Unităţile administrative-teriroriale. Domeniul public şi domeniul privat, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2001. • Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, volumul II, Editura All Back, Bucureşti, 2004. • Mircea Badea, Drept administrativ, partea generală, Edituar Lumina Lex, Bucureşti, 2000. • Dumitru Brezoianu, Drept administrativ român, Editura All Beck, Bucureşti, 2004. • Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004. • Anton Trăilescu, Drept administrativ.Tratat elementar, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. Legislaţie : • Constituţia României, Editura All Beck, Bucureşti, 2004. • Legea nr.213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia,cu modificarile ulterioare. • Ordonanţa de urgenţă nr.54 din 28 iunie 2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică. • Ordonaţa nr.53/2002 privind statutul-cadru al unităţilor administrativ-teritoriale. • Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală. • Legea nr.18/1991 privind fondul funciar,cu modificarile şi completarile ulterioare. • Noul Cod Civil republicat-Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a legii nr.287/2009 privind codul civil şi O.U.G nr.79 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrarii in vigoare a Legii nr.287/2009 privind codul civil, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011. • Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului. • Ordonanţa de urgenţă nr. 60 din 25 aprilie 2001 privind achiziţiile publice. • Legea nr.33/1994 privind expropriere pentru cauză de utilitate publică.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
