Dreptul Subiectiv si Competentele

Cuprins licenta Cum descarc?

Introducere 5
Cap.1. Natura drepturilor subiective 6
Cap.2. Reflexii asupra definitiilor dreptului subiectiv. 10
2.1. Terminologie si trasaturi in definitiile dreptului subiectiv.10
2.2. Interesul protejat de lege si dreptul subiectiv.11
2.3. Interesul personal si interesul obstesc.12
2.4. Drepturile - obligatii.12
Cap.3. Structura dreptului subiectiv.13
3.1. Teoria vointei.13
3.2. Teoria interesului.14
3.3. Teoria conjunctiei intre vointa-interes.15
Cap.4. Notiunea de putere de drept.16
4.1. Notiunile de drept subiectiv si obligatie juridica.16
4.2. Notiune de obligatie juridica.18
4.3. Notiunea de putere de drept.20
4.4. Dreptul si interesul.20
Cap.5. Corelatia intre ordinea juridica si dreptul subiectiv.22
5.1. Drepturi subiective si efecte reflexe ale regulilor de drept.22
5.2. Prioritatea regulii de drept sau a dreptului in sens subiectiv.23 
5.3. Variatiile dreptului subiectiv.23
Cap.6. Clasificarea drepturilor in sens subiectiv.24
6.1. Clasificarea drepturilor in sens subiectiv dupa obiectul dreptului.24
6.2. Clasificarea drepturilor in sens subiectiv in functie de diviziunile dreptului 26
6.3. Clasificarea drepturilor subiective pe criteriul opozabilitatii.27
6.4. Clasificarea drepturilor subiective in raport de corelatia dintre ele.28
6.5. Clasificarea drepturilor subiective in functie de gradul de certitudine oferit titularului.29
6.6. Clasificarea drepturilor subiective in raport de titular.29
6.7. Clasificarea drepturilor subiective in functie de scopul dreptului.30
6.8. Clasificarea drepturilor subiective in raport de natura prerogativei inerente dreptului.30 
Cap.7. Complexele de drepturi subiective.32
7.1. Complexitatea drepturilor si complexelor de drepturi .33 
7.2. Universalitatile juridice.33 
7.3. Starea sau statutul.34
7.4. Titularii drepturilor subiective (subiectii de drept si personalitatea juridica) 35
Cap.8. Persoana fizica si persoana juridica.36
8.1. Notiunea de persoana fizica.36
8.2. Identitatea persoanei fizice 36
8.3. Persoana juridica 36
8.4.Persoanele juridice instituite prin lege.37
8.5. Persoanele juridice constituite prin vointa particuloarilor.38
8.6 Personalitatea juridica in dreptul international public.39
8.7. Identificarea persoanei juridice.40
Cap.9. Crearea drepturilor subiective.41
9.1. Modificarea, transmiterea si stingerea drepturilor. Modificarea drepturilor subiective si a situatiilor juridice.41
9.2. Dezmembramintele drepturilor (drepturi derivate).41
9.3.Transferul drepturilor.42
9.4. Principii ale exercitarii drepturilor subiective.42
Cap.10. Generatiile drepturilor subiective ale omului.46
10.1. Prima generatie a drepturilor subiective.47 
10.2. Generatia a doua de drepturi subiective.47
10.3. Generatia a treia de drepturi subiective.48
10.4. Generatia a patra de drepturi subiective.48
Cap.11. Competenta drepturilor subiective.50
11.1 Competenta si capacitatea administrativa.50
11.2. Raporturile reale dintre notiunile de ,,capacitate" si ,,competenta".54
11.3. Trasaturile competentei.53
11.4. Dimensiunile competentei.56
Cap.12. Exercitiul drepturilor subiective .60 
Cap. 13. Stingerea drepturilor subiective .61
Concluzii.62


Extras din licenta Cum descarc?

Introducere
Dreptul subiectiv ar putea fi definit ca prerogativa conferita de lege in temeiul careia titularul dreptului poate sau trebuie sa desfasoare o anumita conduita ori sa ceara altora desfasurarea unei conduite adecvate dreptului sau, sub sanctiunea recunoscuta de lege, in scopul valorificarii unui interes personal, direct, nascut si actual, legitim si juridic protejat, in acord cu interesul obstesc si cu normele de convietuire sociala.
Derivand din norme juridice si fundandu-se pe ele, apartin persoanelor, subiectilor de drept determinati . Unele dintre aceste drepturi identfica fiinta umana ca persoana in viata juridica, constituind "cartea de identitate" a persoanei : numele, domiciliul si starea civila. Altele privesc fiinta umana mai ales ca relatie, ca "produs" si "producator" de societate, conferindu-i mijloacele consacrate si garantate juridicesti pentu afirmarea si dezvoltarea personalitatii, pentru insertia armonioasa a propriilor aspiratii, trebuinte si motivatii in ambianta intereselor sociale.
Persoana este deci, de la inceputul si pana la sfarsitul existentei sale biologice, purtatoare de valori juridice, subiect de drepturi si datorii juridice. Aceasta calitate este sintectic exprimata in conceptul de capacitate juridica.Ea semnifica aptitudinea persoanei de a avea aceleasi drepturi si datorii juridice (capacitatea de folosinta), ca si aptitudinea acesteia de a-si exercita drepturile si de a-si asuma datoriile in mod efectiv si prin acte de vointa personale (capacitatea de exercitiu). Capacitatea juridica, in intregul ei, exprima, asadar, atat virtualitatea cat si efectivitatea dobandirii drepturilor si asumarii datoriilor. Ea este imanenta fiintei umane. Negarea ei ar duce la transformarea omului in lucru. 
Prin urmare, capacitatea juridica se polarizeaza in jurul ideii de subiect de drept, titular de drepturi de datorii subiective. "Subiective" nu in sensul ca ele ar fi opuse "obiectivului", nu in sensul existentei lor exclusiv in constiinta subiectului si depinzand numai de el, ci ca atribute care sunt creatii ale vointei clasei sau intregii colectivitati, vointa determinata in ultima instanta de conditiile vietii reale, de natura si continutul relatiilor sociale si in primul rand a celor de productie.
Pentru a intelege momentul nasterii dreptului subiectiv, trebuia sa admitem ca premisa acestuia - consacrata in dreptul obiectiv - o reprezinta existenta capacitatii juridice. Capacitatea juridica, in cele doua forme ale sale, semnifica, pe de o parte, aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii (capacitatea de folosinta),iar, pe de alta parte, aptitudinea persoanei de a exercita drepturile si obligatiile corelative (capacitatea de exercitiu). Capacitatea juridica astfel definita ne conduce la titularul de drepturi si obligatii subiective, adica la subiectul de drept. Dreptul subiectiv - ca pregorativa - poate fi sau nu propriu unui anume subiect de drept, in masura in care acesta poseda capacitatea juridica de a avea acel atribut. Astfel, dreptul obiectiv prin normele specifice comerciale, creeaza cadrul juridic pentru persoana fizica de a dobandi drepturile subiective specifice calitatii de asociat al unei societati comerciale. Insa, aceste drepturi subiective pot fi dobandite doar de persoanele fizice cu capacitate de exercitiu deplina care nu au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita precum si pentru infractiunile prevazute la art. 143-145 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei sau pentru cele prevazute in Legea societatilor comerciale nr. 31/90 modificata si completata prin Legea 441/2006.
Din exemplul de mai sus putem observa ca nu numai capacitatea juridica deseneaza profilul subiectului de drept pentru o anumita categorie de drepturi subiective, ci si norme speciale care cuprind exceptii si limitari ale sferei posibililor titulari ai dreptului subiectiv.
Dreptul subiectiv reprezinta conceptul-cheie prin care se realizeaza "trecerea de la identic la similar" pentru alcatuirea unui "ansamblu juridic coerent si eficient". El este totodata mijlocul tehnic prin care starea de fapt este convertita in stare de drept. 
Capitolul I
Natura drepturilor subiective
Teoria dreptului natural. A fost primul si marele efort de a scoate legea si drepturile omului din scolastica. Insasi natura omului a fost - cum spunea Paul Hazard - "primul doctor" al dreptului natural. Dualitatea "drept pozitiv"- "drept natural", cel de-al doilea "nescris" si "superior" celui dintai, isi are originea inca in antichitatea clasica. Despre un "drept natural", "nescris", ii vorbeste Antigona lui Creon in opera lui Sophocles. Aristotel, in Etica nicomahica, opune, se pare "dreptul natural" celui "legal". O idee asemenatoare evoca Cicero, in De Republica, prin termenii vera lex,recta ratio, naturae congrues, diffusa in omnis s.a.
Modificand cu totul esenta originara a termenului, cristianismul mentine ideea dreptului natural. Tomismul distingea intre "legea eterna", cunoscuta prin reelatie, si, "legea umana", inspirata de cea "naturala".
Fondatorul dreptului natural ramane insa Grotius, in viziunea sa dreptul intemeindu-se pe natura omului si pe principiile ratiunii. I-au urmat si aprofundat ideile Puffendorf, Locke, Montesquieu, Rousseau si inca multi altii.
Incepand cu Grotius, conceptia dreptului natural dobandeste o orientare individualista, urmand a se vorbi nu de "drept natural" ci de "drepturi individuale naturale".


Fisiere in arhiva (1):

  • Dreptul Subiectiv si Competentele.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!