Dreptului de proprietate comună pe cote-părți

ÎNTRODUCERE:

În teza de față mi-am propus să analizez problemele actuale ale dreptului de proprietate comună pe cote-părți. Mi-am ales această temă fiindcă sunt interesată în deosebi de tratarea acesteia și de părerea diferitor autori la acest compartiment.

Cercetarea problemelor referitoare la dreptul de proprietate comună pe cote părți impune de la sine analiza principalelor caractere juridice ce le prezintă în acest drept.

Vom vedea că evidențierea principiilor și caracterelor dreptului de proprietate pe cote-părți are o importanță deosebită în definirea acestui drept și în fixarea cadrului general juridic pentru rezolvarea tuturor aspectelor de ordin teoretic și practic.

În sistemul de învățămînt din țările civilizate studierea dreptului și educarea conștiinței de drept ocupă un loc important: fiecare cetățean trebuie să cunoască mecanismele de bază, de reglementare a vieții juridice a societății, drepturile, libertățile și obligațiunile sale, organele la care să se adreseze în caz de violare a intereselor legitime, să aibă o imagine clară despre corelația dintre drept și putere.

În societatea contemporană, și mai ales în Republica Moldova, ca, de altfel, și în alte țări aflate în perioada de tranziție, spiritul timpului este agitat de chestiunea proprietății.

Acest lucru este de înțeles, căci în ultimele două secole atitudinea față de proprietate s-a schimbat radical de cîteva ori: această instituție juridică reflecta particularitățile feudale de reglementare a raporturilor de proprietate, apoi pe cele capitaliste, socialiste cu orientarea lor social-economică, iar azi, are menirea să asigure ostabilitate durabilă în condițiile economiei de piață.

Astfel, noile cerințe ale dezvoltării sociale explică interesul sporit față de tema dreptului de proprietate. Constituția, care reprezintă nu numai o simplă totalizare a victoriilor și împlinirilor societății, dar și propune noi perspective de dezvoltare pentru societate și stat, consfințind principiile fundamentale ale întregii vieți economice, politice, sociale și juridice ale statului, nu poate trece sub tăcere tema proprietății.

La etapa actuală de dezvoltare a societății relațiile de proprietate îmbracă forme noi, iar proprietatea ca instituție de drept a simțit necesitatea unor schimbări esențiale, îndeosebi, instituția dreptului civil cum este proprietatea pe cote- părți.

Așa, privatizarea locativă, administrarea fondului locativ în condițiile actuale, activitatea comună de antreprenoriat ș.a. au servit drept temei pentru apariția multor proprietari, ce dețin dreptul de proprietate asupra unei cote dintr-o proprietate comună.

O asemenea stare de lucruri a generat studierea aprofundată și sesizarea teoretică a acestei instituții juridice, ca mai apoi de a modifica și completa sistemul științei de drept civil pentru îmbunătățirea sistemului de reglementare juridică a proprietății comune pe cote - părți.

Pornind de la faptul că diferența în reglementarea juridică a relațiilor de proprietate este acel factor care justifică inegalitatea economică și materială dintre statele lumii, cît și, reieșind din necesitatea de integrare a Republicii Moldova în spațiul cultural și juridic unic al țărilor europene, scopul lucrării este de a face o analiză juridico-comparată, de a studia diferitele aspecte teoretice și practice ale temei abordate și de a sistematiza normele ce reglementează dreptul de proprietate comună pe cote- părți, de a elucida acele momente insuficient cercetate în acest domeniu în vederea creării unui mecanism adecvat și eficient de protecție a dreptului de proprietate comună pe cote- părți.

CAPITOLUL I. PROPRIETATEA COMUNĂ PE COTE-PĂRȚI.

1.1 Noțiunea, caracterele și definiția dreptului de proprietate comună pe cote-părți.

O primă formă sub care se înfățișează dreptul de proprietate comună o constituie dreptul de proprietate comună pe cote-părți.

Obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părți poate fi alcătuit atât din bunuri imobile, cât și din bunuri mobile. În ceea ce privește titularii acestui drept, ei pot fi, în dreptul nostru, atât persoanele fizice cât și persoanele juridice.

Dreptul de proprietate comună pe cote-părți se caracterizează prin aceea că asupra unui bun sau a unei universalități de bunuri au drept de proprietate două sau mai multe persoane. În cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părți, un bun sau o universalitate de bunuri aparține mai multor titulari, fără ca bunul în materialitatea sa să fie fracționat, individualizat. În cadrul acestei forme de proprietate însă, dreptul de proprietate se fracționează în atâtea cote-părți câți titulari sunt.

Titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părți cunosc întinderea dreptului lor asupra bunului comun, dar ei nu cunosc partea materială din bunul comun ce corespunde întinderii dreptului lor.

Deși titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părți nu cunosc partea materială din bun ori bunurile comune, totuși cotele lor părți din dreptul de proprietate sunt precis determinate.

O primă problemă ce se ridică în legătură cu dreptul de proprietate comună pe cote-părți este de ordin terminologic. Dreptul de proprietate comună pe cote-părți, cel mai adesea, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, este desemnat prin termenii de ,,coproprietate” sau de „indiviziune”.

Utilizarea acestor termeni pentru desemnarea dreptului de proprietate comună pe cote-părți nu se face în toate cazurile în modul cel mai corespunzător.