Drepturile Copilului

Cuprins licenta Cum descarc?

INTRODUCERE 5
CAP. I: REGLEMENTARI EXISTENTE IN DOMENIUL DREPTURILOR COPILULUI 9
I.1: Aspecte generale 9
I.2: Reglementari existente pe plan international in domeniul drepturilor copilului 11
I.2.1. Declaratia Drepturilor Copilului 11
I.2.2. Conventia Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului 12
I.2.3. Conventii adoptate in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii 18
I.2.4. Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale 19
I.2.5. Instrumente adoptate de Consiliul Europei in materia drepturilor copilului 20
I.3. Aspecte din practica judiciara privind protectia drepturilor copilului pe plan international 26
I.4: Cadrul legal intern privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului 28
CAP. II DREPTURILE COPILULUI POTRIVIT LEGISLATIEI IN VIGOARE 32
II.1.Principiile generale ale protectiei si promovarii drepturilor copilului 34
II.2. Drepturile si libertatile civile ale copilului 41
II.2.1. Dreptul copilului la pastrarea si stabilirea identitatii sale 41
II.2.2. Dreptul copilului de mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament 42
II.2.3. Dreptul copilului la protejarea imaginii sale publice si a vietei sale intime, private si familiale 43
II.2.4. Dreptul copilului la libertatea de exprimare 44
II.2.5. Dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si de religie 44
II.2.6. Dreptul copilului la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica 45
II.2.7. Dreptul copilului la respectarea personalitatii si individualitatii sale 45
II.2.8. Dreptul copilului de a depune singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale 45
II.3. Drepturi referitoare la asigurarea unui mediu familial si ingrijirea alternativa 46
II.3.1. Dreptul copilului de a creste alaturi de parintii sai 48
II.3.2. Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala 48
II.3.3. Dreptul copilului la protectie alternativa 48
II.4. Drepturi care privesc sanatatea si bunastarea copilului 49
II.4.1. Dreptul copilului la sanatate 49
II.4.2. Dreptul copilului la bunastare 50
II.4.3. Dreptul la ingrijire speciala a copilului cu handicap 50
II.5. Dreptul copilului la educatie, activitati recreative si culturale 51
II.5.1. Dreptul copilului de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii a aptitudinilor si personalitatii sale 51
II.5.2. Dreptul copilului la odihna si vacanta 52
II.6. Aspecte din practica judiciara privind drepturile copilului pe plan intern 52
Cap.III: INSTITUTII SI ORGANISME ABILITATE IN DOMENIUL DREPTURILOR COPILULUI 55
III.1. Autoritatea Nationala pentru Protectia Familiei si a Drepturilor Copilului 56
III.2. Avocatul Poporului 57
III.3. Comisia pentru Protectia Copilului 58
III.4. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) 59
III.5. Serviciul public de asistenta sociala 61
III.6. Organismele private 62
CONCLUZII SI PROPUNERI 63
BIBLIOGRAFIE 73


Extras din licenta Cum descarc?

INTRODUCERE
Dupa istoricul francez Phillippe Aries intelegerea copilariei, cel putin pana la varsta de 7 ani, ca stadiu distinct al evolutiei ideologice a persoanei, ca perioada care necesita grija si asistenta speciala, s-a cristalizat surprinzator de tarziu in constiinta comuna, abia in Europa secolelor XV-XVIII. Intr-un studiu publicat la inceputul deceniului sapte, P.Aries aprecia ca in societatea medievala ideea de copilarie nu a existat, asa cum o percepem acum, lipsea cu desavarsire, pentru ca de indata ce depasea stadiul de dependenta biologica, copilul intra direct in societatea adultilor. Copiii nu puteau fi deosebiti de adulti deoarece erau imbracati la fel, se comportau la fel si erau integrati in acelasi tip de activitati sociale. Erau intampinati si tratati ca ,,adulti in miniatura" 
Individualizarea copilariei ca stadiu distinct s-a realizat printr-un proces lent in cadrul caruia institutionalizarea educatiei a avut un rol esential. Studiile si cercetarile sociologice subliniaza ca intelegerea copilariei nu poate fi detasata de contextul concret al societatilor si grupurilor sociale, de practicile si traditiile cresterii copiilor, de normele si valorile atasate acestui proces, de politicile sociale, de cadrul normativ si institutiile implicate, etc.
Intr-un studiu asupra nasterii conceptului de copilarie in Anglia, H.Hendrick identifica, in ordine cronologica, o serie de constructe successive incepand cu copilul-fabrica (factory-child), copilul delincvent, copilul scolar, copilul psihomedical si copilul bunastarii (welfare-child). Fiecare "tip de copilarie" a fost sanctionat prin acte normative speciale care au reglementat diferite forme de asistenta si protectie comunitara.
Interesul pentru copil ca fiinta umana cu drepturi depline este unul din principalele aporturi ale secolului XX la evolutia umanitatii. Nimic nu apare ca fiind mai firesc pentru un secol pe care la inceputurile sale Helen Key il anunta ca fiind "secolul copilului", decat numeroasele dezbateri si discutii referitoare la natura drepturilor ce trebuiau asociate copilului si copilariei.
A existat o unanima recunoastere a nevoii speciale de protectie a copilului datorita vulnerabilitatii sale in raport cu societatea. Vulnerabilitatea a fost interpretata prioritar in legatura cu anumite incapacitati, prin urmare copilul a fost mai curand tratat ca obiect al actelor de caritate decat ca o fiinta umana individuala, cu propriile sale drepturi. Elaborarea deciziilor cu privire la copil a avut loc de cele mai multe ori in absenta copilului.
Dupa Primul Razboi Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima data atentia lumii. In 1924, Liga Natiunilor a adoptat Declaratia de la Geneva. In 1959, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat Declaratia drepturilor copilului. 
Spre sfarsitul anilor '60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de participare ale copilului. Mai multi lideri de opinie au sustinut ca si copii au competentele necesare pentru a lua decizii in privinta problemelor importante din viata lor si ca ar trebui lasati sa participe la luarea acestor decizii.
In cea de-a doua jumatate a secolului XX a inceput sa creasca gradul de intelegere a nevoilor psihologice ale copiilor si recunoasterea copilariei ca o valoare in sine. In acelasi timp, a aparut evident faptul ca, uneori, interesul copiilor este diferit de cel al protectorilor sai - multi copii fiind supusi unor tratamente inacceptabile in chiar famiile lor. 
Documentele O.N.U. releva ca si acum la inceputul mileniului trei situatia copilului in lume nu este deloc una fericita. Astfel, jumatate din saracii lumii sunt copii; milioane de copii mor in fiecare an din cauza unor boli sau sufera din cauza calitatii apei potabile si a conditiilor sanitare improprii; peste opt milioane si-au pierdut mamele sau ambii parinti ca urmare a maladiei SIDA; peste 250 milioane de copii din toata lumea muncesc in situatii uneori periculoase si in conditii de exploatare; peste trei sute de mii de copii sunt soldati in conflictele armate de pe glob; 15 milioane de copii din tarile in curs de dezvoltare mor din cauza foametei; 131 de milioane de copii nu merg la scoala, fiind victimele analfabetismului, prostitutiei, consumului de droguri, cersetoriei, traficului ilegal de persoane, abandonului de familie si, uneori, sunt chiar autorii unor acte de terorism. In societatea moderna toti vorbesc de drepturile copilului si le codifica in acte normative, in timp ce un copil moare de foame, de frig sau de boala, o data la patru minute. Prin intermediul cooperarii internationale, tarile subdezvoltate si in curs de dezvoltare, printre care si Romania, beneficiaza de asistenta tehnico-stiintifica si financiara, in domeniul implementarii si protectiei copilului si a copilariei.
Toate aceste constatari au exercitat presiuni pentru elaborarea unei conventii care sa plece de la nevoile reale si specifice ale copilului si sa trateze independent drepturile copilului mai curand decat sa le includa in drepturile omului. 
La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite adopta cele 54 de articole ale Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Aceasta a intrat in vigoare in septembrie 1991 si a fost ratificata de majoritatea tarilor din lume, cu exceptia Statelor Unite ale Americii si a Somaliei. 
La nivel national, in special in deceniul care a urmat ratificarii Conventiei Natiunilor Unite in materie, statele s-au vazut nevoite sa adopte diferite masuri legislative si politici sociale menite sa amelioreze situatia copiilor. In unele tari, intre care si Romania au fost create institutii specializate la nivel national si local menite sa monitorizeze implementarea si respectarea drepturilor copilului. La nivelul lor lucreaza zeci de mii de specialisti in domeniu, si se aloca importante sume de bani din bugetele nationale sau din surse internationale. S-au dezvoltat programe de parteneriat stat - organisme private - nationale si internationale - in acelasi scop, al ameliorarii protectiei drepturilor copilului.


Fisiere in arhiva (1):

  • Drepturile Copilului.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prin apasarea pe butonul “Descarca acum” declar ca am citit, inteles si agreat termenii si conditiile.
* Pretul este fara TVA.


Hopa sus!