Drepturile de Securitate Socială Acordate Cetățenilor Români Stabiliți în Străinătate

Capitolul I – Notiuni introductive

1. Dreptul muncii – ramura a sistemului juridic românesc

Dreptul muncii poate fi definit ca fiind acea ramura a sistemului de drept românesc data de totalitatea normelor juridice cu caracter specific ce apara si statueaza raporturi individuale sau colective de munca ce apar în procesul muncii între angajat si unitatea angajatoare(patron).

Sistemul de drept al unui stat se prezinta ca un ansamblu unitar, ca un sistem omogen structurat. Normele juridice care îl alcatuiesc se grupeaza în institutii juridice si ramuri de drept. La baza împartirii sistemului de drept sta caracterul relatiilor sociale reglementate de o grupa de norme de drept.

Ramura de drept e constituita din norme de drept grupate dupa anumite criterii legate organic între ele, ce reglementeaza relatiile sociale care au acelasi obiect ori folosesc acelasi complex de metode.

Raporturile individuale de munca sunt acele relatii care apar pe baza contractului în temeiul caruia o persoana, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, în schimbul unei remuneratii denumite salariu. Astfel, salariatul se subordoneaza angajatorului care, la rândul sau, îsi exercita autoritatea juridica asupra salariatului prin aceea ca el, în baza legii, va stabili o serie de reguli ce trebuie sa fie respectate de angajat si care sunt legate de programul de munca, locul de munca, modalitatile de realizare a muncii etc. Angajatorul impune o serie de norme ce vor respecta legea, care sa duca la realizarea unei discipline a muncii si care, daca nu vor fi respectate de salariat, sa-l îndreptateasca în aplicarea unor masuri sanctionatorii.

Raporturile juridice de munca – caracteristici definitorii:

Raportul juridic de munca ia nastere numai prin încheierea unui contract individual de munca;

Raportul juridic de munca are caracter bilateral, stabilindu-se între doua parti: pe de-o parte salariatul (angajatul) numai persoana fizica iar pe de alta parte angajatorul (patronul)-persoana fizica sau juridica.

Trasatura definitorie a acestui raport juridic de munca este data de subordonarea salariatului fata de celalalt subiect al raportului, în folosul caruia se presteaza munca.

Munca prestata în cadrul raportului juridic de munca trebuie sa fie retribuita.

Raportul juridic de munca se caracterizeaza si prin protectia multilaterala de care se bucura salariatul cu ocazia stabilirii raportului juridic de munca , pe timpul desfasurarii lui, cât si cu ocazia încetarii acestui raport.

Dreptul muncii reprezinta o ramura de sine-statatoare , autonoma în cadrul sistemului unitar al tarii noastre. Caracterul autonom al dreptului muncii este determinat de domeniul distinct de reglementare format dintr-un grup de relatii sociale cu un obiect, continut si trasaturi proprii – relatiile sociale de munca generate de încheierea contractului de munca si celelalte relatii conexe. Caracterul autonom al dreptului muncii este determinat si de metoda reglementarii relatiilor care formeaza obiectul acestei ramuri.

Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala , de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.

Recunoasterea dreptului muncii ca ramura distincta în sistemul dreptului nostru este determinata si de locul pe care îl ocupa munca în cadrul sistemului de valori sociale si care imprima o deosebita importanta economica si sociala relatiilor în care se desfasoara, cât si normelor juridice pe care le reglementeaza.

Dreptul muncii, ca ramura de drept, se mai caracterizeaza si prin aceea ca normele juridice care îl compun sunt în totalitatea lor editate relativ recent. O alta caracteristica a dreptului muncii consta în aceea ca este alcatuit, în principal, din norme juridice cu caracter imperativ, ceea ce este de natura sa contribuie la asigurarea realizarii drepturilor pe care le presupune statutul de angajat, la crearea regimului juridic unitar pentru întregul personal. Dreptul muncii urmareste în cuprinsul normelor sale o îmbinare a intereselor fiecarei unitati si cele ale societatii în ansamblu- cu interesele personale ale angajatilor.

Principiile fundamentale ale dreptului român sunt idei de baza ce se regasesc în întreaga legislatie a României, ca stat de drept în curs de consolidare. Ele sunt promovate de “Teoria generala a dreptului”. Aceste principii sunt: principiul democratiei, principiul egalitatii în fata legii, principiul legalitatii, principiul separarii puterilor în stat.

Aceste principii fundamentale sunt consacrate de Constitutie, de alte legi, precum si de Coduri.Având statutul de principii fundamentale ale dreptului românesc, fireste ca ele sunt si principii ale dreptului muncii românesc.