Economia Romaniei Postbelice

Extras din licenta Cum descarc?

Istoria Romaniei, dupa al II-lea razboi mondial nu a fost lineara, iar masurile de cantarire sunt diferite. Atat pe plan intern cat si pe plan extern Romania postbelica (1944-1947) cunoaste o evolutie proprie marcata de interesul pe care Uniunea Sovietica o arata fata de ea si de celelalte tari din sud-estul Europei. Acest interes al Uniunii Sovietice fata de aceasta parte a Europei este pecetluit prin intelegerea de la Yalta, care incuba raspunderea U.R.S.S. pentru aceasta parte a continentului, revenindu-i astfel administrarea, ordonarea, refacerea postbelica. Marile puteri vest-europene si S.U.A. nu aveau atunci capacitatea preluarii unei asemenea sarcini.
Dupa rasturnarea dictaturii lui Antonescu, cursul dezvoltarii tarii s-a indepartat brusc de Europa, orientandu-se spre Rasarit. Armata sovietica si rapida aducere a Partidului Comunist la putere de catre autoritatile sovietice au dus la desfiintarea structurilor si la inecarea afinitatilor intelectuale si spirituale cu Occidentul intr-un etos strain. In viata politica, un autoritarism fara precedent a luat locul unui experiment secular de democratie parlamentara, in viata economica, o planificare si o conducere centralizata rigida au inlocuit amestecul liber de intreprindere particulara si coordonare de catre stat. Toate aceste evenimente se desfasoara la inceput intr-o Europa slabita si epuizata de un razboi lung si obositor, de distrugerile imense in plan uman si material, dar care imediat dupa razboi cunoaste incercari de revitalizare a economiei si de impartire a sferelor de influenta intre Marile Puteri. 
Actele de politica interna si externa ale Romaniei, infaptuite, incepand de la 23 august 1944, au avut in vedere scoaterea tarii din izolarea in care se afla si reglementarea raporturilor sale cu marile puteri ale coalitiei antihitleriste. Situatia internationala a Romaniei a fost influentata vizibil de raporturile si intelegerile internationale intre cele trei mari puteri (Uniunea Sovietica, Regatul Unit, S.U.A.) in timpul sau la sfarsitul razboiului, dar incepand cu Yalta (1945) politica externa a Romaniei incepe sa fie tot mai mult dictata de Uniunea Sovietica. Deci, dupa 23 august 1944 Romania a incetat operatiunile militare impotriva Uniunii Sovietice si a celorlalte state aliate si asociate si a rupt relatiile cu Germania si a intrat in razboiul antihitlerist. Totodata, in urma rezultatelor obtinute la Cairo si Ankara statul roman a acceptat conditiile armistitiului. 
In acest scop este trimisa pe 23 august 1944, la Moscova, o delegatie pentru a discuta si semna Conventia de armistitiu. Dar discutarea termenilor armistitiului a inceput insa dupa aproape doua saptamani de asteptare la 10 septembrie 1944, iar Conventia de armistitiu a fost semnata la 12 septembrie 1944. Din partea guvernului roman delegatia care a semnat actul a fost compusa din ministrul secretar de stat si ministru al justitiei Lucretiu Patrascanu, general adjutant Dumitru Darmauanu, Barbu Stirbei si Ghita Pop, iar din partea guvernelor U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanie a fost autorizat maresalul Rodion Malinovski.
Conventia de armistitiu cuprindea un preambul, douazeci de articole si sase anexe, insemnand clauze de ordin militar, politic, economic si financiar care defineau statutul juridic international al Romaniei pana la semnarea tratatului de pace si, indeosebi, relatiile ei cu cele trei mari puteri de coalitie antihitlerista. Avand un caracter mult mai larg decat o conventie de armistitiu propriu-zisa, textul prevedea reglementarea minutioasa a unor chestiuni de mare insemnatate dintre care unele in mod normal trebuiau sa faca obiectul tratatului de pace . 
Astfel, clauzele teritoriale recunosteau anexarea de catre sovietici a Basarabiei si Bucovinei de Nord, anuland in acelasi timp stapanirea Ungariei asupra Transilvaniei de Nord. Clauzele politice stabileau o colaborare intre Inaltul Comandament Sovietic si Comisia Romana de armistitiu creata ad-hoc pentru a reprezenta statul roman in tranzactiile sale cu aliatii. Clauzele militare stabileau metodele de control ale teritoriului si ale resurselor Romaniei de catre armata sovietica, cristalizand astfel intr-un mod oficial situatia creata de prezenta acestor armate in tara. Principalele clauze economice impuneau Romaniei obligatia de a plati intretinerea trupelor de ocupatie sovietica si de a le asigura folosirea diferitelor intreprinderi industriale, de transport si a unor servicii; se impunea si obligatia de a plati Uniunii Sovietice intr-o perioada de sase ani o despagubire de 300 milioane dolari in produse (produse petroliere, cherestea, cereale, vase maritime si fluviale, diverse marfuri, etc.) pentru pierderile cauzate sovietelor prin ocupatia si operatiunile militare; se mai preciza obligatia de a restitui toate bunurile luate din teritoriul sovietic in timpul razboiului. Baza pentru reglementarea despagubirilor a fost dolarul american cotat la data semnarii conventiei (35 dolari = 1 uncie aur) insa preturile la livrari erau fixate de rusi dupa preturile mondiale din 1938, care erau considerabil mai scazute decat cele din anul 1944. 
Prin semnarea Conventiei de armistitiu pozitia internationala a Romaniei fata de Natiunile Unite era de ,,stat infrant" sau de ,,stat satelit al Axei". Relatiile externe urmau deci a fi realizate numai la propunerea statelor invingatoare, prin intermediul si cu aprobarea Comisiei Aliate de Control. Dupa semnarea Conventiei de armistitiu urmeaza o perioada de tranzitie in cadrul politicii externe a Romaniei; perioada in care reluarea raporturilor externe cu o serie de state a ramas intr-o faza incerta. Insa dupa venirea lui dr. Petru Groza la conducerea guvernului politica externa e marcata definitiv de reluarea raporturilor diplomatice cu Uniunea Sovietica la 6 august 1945.
In cadrul reluarii acestor raporturi un rol important l-au avut tratativele economice romano-sovietice desfasurate la Moscova intre 27 aprilie -  8 mai 1945 care au avut drept final incheierea unui acord de colaborare economica intre Romania si U.R.S.S. pentru o perioada de 5 ani si stabilirea principalelor conlucrari pe taramul economic intre cele doua tari . De asemenea la 4 -  7 februarie 1946, prin doua note identice, Statele Unite si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord recunosc guvernul dr. Petru Groza si anunta reluarea raporturilor diplomatice cu Romania .
Dar dupa semnarea Conventiei de armistitiu urmatorii ani au fost consacrati pregatirii Romaniei pentru Conferinta de Pace, prilej pentru diplomatia Bucurestiului de a colabora cu toate statele Europei si ale lumii. Astfel, proiectul tratatului de pace cu Romania a fost mai intai prezentat la 13 august 1946, la Paris. Apoi, unele caluze (cele militare) au fost discutate in cadrul Conferintei de la New York(1946). Dar odata definitivat tratatul de pace, guvernul de la Bucuresti a hotarat sa-l semneze, in pofida nerecunoasterii cobeligerantei si a caracterului exagerat al multor articole. Tratatul de pace a fost semnat la 10 februarie 1947 si proclama incetarea starii de razboi si reprezenta o baza pentru dezvoltarea relatiilor externe ale tarii .
Romania a obtinut prin tratat: recunoasterea participarii active la razboiul impotriva Germaniei, anularea ,,arbitrajului" de la Viena si angajamentul Puterilor Aliate si Asociate de a sprijini cererea pentru a deveni membru O.N.U. 
Toate aceste realitati prezentate mai sus reprezinta actiunile externe, din perioada anilor 1944 -  1947, ale statului roman, care a contat sa restabileasca o serie de legaturi intrerupte in timpul razboiului si sa insufle politicii sale internationale dinamism si stabilitate. Pe plan intern, dupa anul 1944, Romania va cunoaste in viata politica si economica mutatii decisive care ii vor marca evolutia timp de peste patru decenii. Viata politica este tulburata de ,,agitatii politice". Imediat dupa evenimentele din 23 august 1944 se constituie o serie de guverne de coalitie, cu evolutii scurte: cele doua guverne Sanatescu, urmate de guvernul Nicolae Radescu care si-a desfasurat activitatea in conditii foarte grele, impuse de incercarea comunistilor de a rasturna prin forta guvernul legal constituit urmeaza apoi dupa incercarea esuata de a se institui un guvern Barbu Stirbey, guvernul dr. Petru Groza -  guvern controlat de comunisti. Politica interna romaneasca era dominata de principalele partide politice (Partidul Taranesc si Partidul National Liberal) care dupa 23 august 1944 cunosc o perioada de mobilizare. Toate suferisera o dislocare a activitatilor lor normale in timpul dictaturii lui Carol si Antonescu, iar acum, dupa sase ani isi concentrau toate eforturile in directia refacerii organizatiilor locale si nationale si a cresterii componentei numerice. In acest proces, coalitia care a dus la indeplinire rasturnarea lui Antonescu la 23 august 1944, Blocul National Democratic s-a dezintegrat sub presiunea unor ambitii politice concurente.
Din cele patru partide componente ale blocului, Partidul Comunist era cel mai slab. Sovieticii ii sprijineau in secret pe comunisti romani. Imediat dupa evenimentele din 23 august 1944 Partidul Comunist s-a angajat pe drumul luptei pentru puterea politica si instaurarea unui regim politic antidemocratic. La nivelul conducerii centrale activau o grupare din interiorul tarii: Constantin Parvulescu, Iosif Ranghet, Gheroghe Gheorghiu-dej si alta venita din Uniunea Sovietica -  Ana Pauker, Vasile Luca .
In scop tactic comunistii au sprijinit guvernele Sanatescu, in care si-au marit treptat influenta, folosindu-se de disensiunile dintre unele partide politice si chiar din interiorul lor. La 12 octombrie s-a constituit din initiativa Partidului Comunist o noua coalitie politica: Frontul National Democrat. In componenta sa intrau Partidul Socialist-Democrat, Frontul Plugarilor, Uniunea Patriotilor, Apararea Patriotica, Uniunea Muncitorilor Maghiari din Romania. Invitate sa se alature acestei coalitii, Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal au refuzat aceasta oferta.
Comunistii au profesat un reformism demagogic si o propaganda abila pentru a-si atrage masele. Bucurandu-se de protectia Armatei Rosii comunistii au dezlantuit teroarea, violenta si au manipulat masele populare sub lozinca ,,democratizarii" tarii. Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal, care aveau sa fie cunoscute de-a lungul acestei perioade ca ,,partide istorice" au luptat prin propaganda lor, prin modul de a actiona impotriva comunizarii Romaniei. Partidele istorice au constituit principala opozitie fata de guvernul Groza si fata de comunisti. Maniu se instituise drept lider al tuturor acelora care incercau sa creeze o democratie cu adevarat parlamentara, dupa modelul occidental, si sa protejeze tara impotriva dominatiei sovietice. Dar el insusi nu era optimist in privinta viitorului. Opozitia romaneasca a incercat sa protesteze impotriva regimului politic dirijat de la Moscova prin numeroase articole publicate in organele de presa: ,,Dreptatea" (Bucuresti), ,,Patria" (Cluj), ,,Liberalul" (Bucuresti), prin scrisori adresate guvernelor Puterilor Aliate prin care se facea cunoscuta adevarata situatie politica si economica a Romaniei.
Chiar regele Mihai va incerca sa ia si el atitudine in diferite memorii si scrisori trimise guvernelor democratice in legatura cu situatia existenta in Romania. Astfel, in acest sens, regele Mihai adreseaza un memoriu de 36 de pagini presedintelui Roosvelt in care descrie excesele sovietice. In aceste conditii in care partidul comunist cu ajutorul sovietic dobandea monopolul puterii politice, cand partidele istorice erau interzise, monarhia devenise o anomalie. Regele Mihai aflat sub presiunea comunistilor e nevoit sa abdice si sa aleaga calea exilului la 30 decembrie 1947. Proclamarea de catre comunisti a Republicii Populare Romane, in aceeasi zi, a fost apogeul campaniei pentru dobandirea puterii. 
La fel ca si in viata politica interna, situatia economica a tarii in vara anului 1945 se confrunta cu serioase probleme. Dupa ce in timpul razboiului economia romaneasca a fost subordonata acestuia se crea acum revitalizarea economiei. Aceasta masura insa s-a dovedit a fi deosebit de grea in conditiile in care in primavara lui 1945 agricultura si industria inregistrasera un declin abrupt, iar de-abia in anul 1946 ajunsese la 60% din media anuala a ultimilor ani ai deceniului al patrulea. Refacerea economica a fost impiedicata, mai intai de seceta si de recolta slaba din anul 1946, care au provocat o foamete ingrozitoare in iarna si in primavara urmatoare, si apoi, de livrarile masive de produse agricole catre Uniunea Sovietica, de o descrestere a numarului de animale de povara si, intr-o mai mica masura, de dezorganizarea provocata de reforma agrara inceputa in anul 1945.
Industria si reteaua de transporturi se aflau si ele intr-o situatie tot atat de sumbra. Productia de petrol si industria metalurgica avusesera si ele urmari enorme de suferit. In anul 1944, productia de titei scazuse la 3,5 milioane de tone, de la 6,6 milioane de tone in anul 1938, iar capacitatea de rafinare si cracare a petrolului se redusese cu peste 80% ca urmare a bombardamentelor aliate. Principalele otelarii functionau in anul 1944 la mai putin de 50% din capacitatea lor. Industria usoara si industria alimentara se aflau intr-o situatie similara din cauza lipsei de materii prime si a distrugerii si dezagregarii sistemelor de transport .


Fisiere in arhiva (1):

  • Economia Romaniei Postbelice.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Bibliografie

I. IZVOARE:
a) Documente publicate:
- Chiper, Ioan, Sovietizarea Romaniei. Perceptii anglo-americane, Ed. Iconica, Bucuresti, 1993.
- Neagoe, Stelian, Istoria politica a Romaniei (1944-1947), Ed. Noua Alternativa, Bucuresti, 1996.
- Romania in anii revolutiei democrat -  populare, Ed. Politica, Bucuresti, 1971.
- Romania. Viata politica in documente 1945, Ed. Arhivele Statului din Romania, Bucuresti, 1994.
- Romania. Viata politica in documente 1947, Ed. Arhivele Statului din Romania, Bucuresti, 1994.
b) Memorii si marturii: 
- Ionnitiu, Mircea, Amintiri si reflectiuni, Ed. Enciclopedica, Timisoara, 1993.
- Sanatescu, Constantin, Jurnal, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993.
- Tatarescu, Gheorghe, Marturii pentru istorie, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1996.
c) Periodice: 
- ,, Economia Romana", Bucuresti, 1947.
II. LUCRARI SI STUDII: 
a) Lucrari si studii generale: 
- Baciu, Nicolae, Agonia Romaniei (1944-1948), Ed. Dacia, Cluj -  Napoca, 1990.
- Buzatu, Gheorghe, Romanii in arhivele Americii, Ed. Moldova, Iasi, 1992.
- Dospinescu, Valeriu Florin, Romania si organizarea postbelica a lumii(1945-1947), Ed. Academiei, Bucuresti, 1985.
- Frunza, Victor, Istoria stalinismului in Romania, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1990.
- Georgescu, Titu, Romania intre Yalta si Malta, Ed. Sansa S. R. L., Bucuresti, 1993.
- Georgescu, Vlad, Istoria romanilor. De la origini pana in zilele noastre, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992.
- Hitchins, Keith, Romania 1866-1947, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996.
- Ionescu, Ghita, Comunismul in Romania, Ed. Litera, Bucuresti, 1994.
- Lache, Stefan, Tutui, Gheorghe, Romania si Conferinta de pace de la Paris din 1946, Ed. Dacia, Cluj -  Napoca, 1978.
b) Lucrari si studii speciale
- Alexandrescu, Ion, Economia Romaniei in primii ani postbelici 1945 -  1947, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986.


Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!