Efecte ale Noii Economii Asupra Comerțului Internațional

Cuprins licență Cum descarc?

CAP. I - Derularea tranzacţiilor internaţionale de tip comercial 3
1.1. Tranzacţiile comerciale - element al economiei deschise 3
1.2. Tendinţe ale constituirii economiei globale postindustriale 27
CAP. II - Contradicţii şi bariere privind tranzacţionarea echitabilă 45
CAP. III - Conflicte în tranzacţii internaţionale de tip comercial 62
CAP. IV – Studiu de caz: Efectele „noii economii” asupra tranzacţiilor comerciale internaţionale 70
Concluzii 79
Bibliografie 84

Extras din licență Cum descarc?

CAP. I - Derularea tranzacţiilor internaţionale de tip comercial
1.1. Tranzacţiile comerciale - element al economiei deschise 
Categoria economică de tranzacţie este obiect al cercetărilor în mai multe lucrări ştiinţifice. Astfel, în viziunea lui J. R. Commons, tranzacţia este “înstrăinarea şi atribuirea drepturilor de proprietate şi libertăţilor create de societate”.
R. I. Stoian menţionează, că „Categoria economică de tranzacţie în accepţiunea largă desemnează atât schimbul de mărfuri, cât şi de obligaţii, pe termen scurt sau lung, care necesită, fie o documentaţie minuţioasă, fie un simplu acord al părţilor”.
Tomas M. Fisher consideră, că orice transfer de mărfuri, servicii, drepturi de proprietate, care se derulează între persoanele fizice şi juridice reprezintă o tranzacţie. „Tranzacţia este o afacere economică atomică şi benevolă, efectuată în comun, având la bază acordul dintre părţile implicate,”– menţionează V.Ananin.
O definiţie complexă oferă Ioan Popa : “Tranzacţia desemnează fluxul economic care reflectă crearea, transformarea, schimbul, transferul sau stingerea unei valori economice şi care presupune schimbarea de proprietate asupra bunurilor sau drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilizarea de forţă de muncă şi capital. Tranzacţiile (fluxurile) comerciale internaţionale reflectă interdependenţele dintre ţări în planul economiei reale, ca efect al adâncirii treptate a diviziunii internaţionale a muncii, care îşi găseşte expresia în specializarea şi cooperarea în producţie pe plan internaţional”.
Aşadar, reieşind din analiza opiniilor prezentate, care, în fond sunt semnificative, şi ca urmare a propriilor investigaţii, putem constata următorul aspect determinant al tranzacţiilor comerciale internaţionale: ele reprezintă un sistem complex de interacţiune a agenţilor economici ce depăşeşte spaţiile economice naţionale. 
Această interacţiune cuprinde sferele economice, şi, în viziunea noastră, realizează următoarele funcţii:
1. Organizarea şi mijlocirea schimbului naţional de resurse naturale sau rezultate ale muncii omului;
2. Acceptarea internaţională a valorii produselor rezultate din diviziunea internaţională a muncii;
3. Concomitent tranzacţiile comerciale internaţionale sunt un instrument de influenţă asupra sistemului economic al statului, prin mecanismul şi consecinţele sale.
Tranzacţiile internaţionale permit de a extinde colaborarea interstatală de la schimburi de mărfuri la dezvoltarea cooperării industriale şi ştiinţifice, crearea întreprinderilor mixte, soluţionarea în comun a problemelor tehnico-economice, consulting-engineering ş.a.
Prin mecanismul tranzacţiilor comerciale internaţionale cererea la mărfuri/servicii se transferă pe piaţa internă a statelor, contribuind la dezvoltarea industriei, agriculturii, serviciilor, sferei creditar-financiare naţionale.
Dezvoltarea pieţei interne a ţării duce la depăşirea volumului ofertei în raport cu cel al cererii, şi la rândul său, suscită extinderea tranzacţiilor internaţionale, reducerea costurilor şi sporirea eficienţei în producţie. Totodată eficienţa tranzacţiilor comerciale internaţionale şi mecanismului de gestiune a acestora, în linii mari, este determinată de formele tranzacţiilor.
Agenţii economici, subiecţi ai tranzacţiilor internaţionale, pot fi grupaţi în patru categorii în funcţie de scopul şi caracterul activităţii lor :
- Firme;
- Uniuni (asociaţii) ale întreprinzătorilor;
- Organe şi organizaţii de stat;
- Organizaţii economice comerciale din cadrul sistemului ONU.
Firma este o întreprindere care îşi desfăşoară activitatea într-o ramură (industrie, comerţ, construcţii, transport, agricultură etc.) în scopul obţinerii unui profit. Fiecare firmă are o denumire introdusă în registrul comercial al ţării respective.
Firmele diferă în funcţie de:
a) tipul activităţilor economice şi operaţiunilor efectuate;
b) caracterul proprietăţii (publică /privată);
c) apartenenţa capitalului şi a controlului (întreprinderi naţionale, mixte, companii transnaţionale);
Asociaţiile de întreprinzători reunesc anumite grupe de businessmeni. Principala deosebire de firme – scopul activităţii asociaţiilor nu este obţinerea profitului, ci reprezentarea intereselor grupelor respective în organele de stat şi susţinerea întreprinzătorilor privaţi în elaborarea şi coordonarea unor domenii comune de activitate (standardizarea producţiei, organizarea serviciilor de consultanţă, pregătirea cadrelor, statistica de ramură etc.). Asociaţiile pot fi constituite după:
- Ramura de activitate – reunind întreprinzători dintr-o ramură industrială sau pe producători ai aceleiaşi grupe de produse (asociaţii ale producătorilor de zahăr, celuloză, hârtie, sau asociaţii care reunesc toate întreprinderile din industria chimică);
- Tipul de activitate – firme industriale, comerciale, turistice etc.

Fisiere în arhivă (1):

 Efecte ale Noii Economii Asupra Comertului International.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Albu A., Ciurel V. Contrapartida în relaţiile economice internaţionale. Bucureşti, 2001.
2. Asandei M. Strategii de management şi marketing în comerţul contemporan. Piteşti: Independenţa economică, 2002.
3. Bari I. Globalizarea economiei. Bucureşti: Ed Economică, 2005.
4. Burnete S. Comerţ internaţional: Teorii, modele, politică. Bucureşti: Ed.Economică, 2008.
5. Caraiani Gh., Andreica R., Mustea R. Factoringul în comerţul internaţional. Bucureşti: Lumina Lex, 2004.
6. Cameron David R., Grass Stein, Janice, Contestation et mondialisation. Repenser la culture et la communication, Les Presses de l’Université de Montréal, 2003. 
7. Cobzaru I.I., Trifu A. Comerţul internaţional şi globalizarea: între teorie şi practică. Bucureşti: Performantica, 2007.
8. Danciu V. Marketing internaţional. Bucureşti: OSCAR PRINT, 1996.
9. Deleanu S. Contractul de comerţ internaţional. Bucureşti: Lumina Lex, 1996.
10. Dragomir, G. - Finanţele – Politici, tehnici, strategii, Vol. I – Galaţi, Editura Fundaţiei Academice Danubius Galaţi, 2001
11. Drăgan G., Zaharia P. Relaţii economice internaţionale: politici comeciale şi tranzacţii internaţionale. Bucureşti: REd.ASE, 2000.
12. Floricel F. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 1997.
13. Ghibuţiu A. Sistemul comercial multilateral şi globalizare. Bucureşti: Centrul de informare şi documentare ecconomică, 2006.
14. Grigore A. - Marketing Editura TERRA NOSTRA, Iaşi, 2007
15. Grigore A. - Marketingul Serviciilor Editura Fundaţiei Academice Danubius, Galaţi, 2008
16. Keynes JM: „Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, Editura Ştiinţifică 1970.
17. Kotler, Philip; Armstrong, Gary. Principiile marketingului. Ed. a 3-a. Bucureşti: Teora, 2004
18. Kotler Ph. - Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 2003
19. Miron D. Comerţ internaţional. Bucureşti: Ed. ASE, 2003.
20. Negruş M. Plăţi şi garanţii internaţionale. Bucureşti: C.H.Beck, 2006.
21. Ion Niţă - Comerţul exterior românesc în perioada de tranziţie, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000
22. Popa Ioan. Tranzacţii comerciale internaţionale. Bucureşti: Ed. Economică, 2007.
23. Stoian I., Сomerţ internaţional: Tehnici şi proceduri. Vol.1,2. Bucureşti: Caraiman, 2006.
24. Sută N., Sută-Selejan S. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane. Bucureşti: Ed. Economică, 2003.
25. Tureac C. – Dicţionar economic. Culegere de termeni economici, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2008 
26. Turtureanu A.G. "Elemente fundamentale de marketing", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2005;