Efectele Căsătoriei

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND EFECTELE CĂSĂTORIEI

Căsătoria reprezintă cea mai firească comunitate socială, uniunea dintre un bărbat şi o femeie, care le contopeşte într-o aşa măsură sentimentele, idealurile, interesele, concepţiile şi modul lor de viaţă încât între soţi iau naştere relaţii multiple si de natură diferită, care le acoperă toată gama vieţii spirituale şi sociale, de la relaţiile de dragoste şi prietenie la cele de asistenţă morală şi materială, pâna la întreaga lor viziune asupra vieţii.

Potrivit prevederilor art.48 alin.(1) din Constituţie şi ale art.1 alin.(13) Cod familiei, proximul efect al căsătoriei îl reprezintă naşterea unei familii.

Nu există însă o definiţie universală a efectelor căsătoriei, deoarece drepturile şi obligaţiile dintre soţi sunt foarte diverse în diferite sisteme de drept şi conţinutul lor este variabil în diferite epoci. De aceea, domeniul de aplicare al acestora este definit prin enumerarea obligaţiilor matrimoniale, considerându-se că aparţin acestei materii efecte de ordin personal ale căsătoriei şi de ordin patrimonial(regimul matrimonial de bază) cu excepţia regimului matrimonial instituit prin convenţii matrimoniale.

O altă clasificare a efectelor căsătoriei este: efecte juridice si efecte fără caracter juridic.

Efectele juridice pot fii definite ca fiind acele drepturi şi obligaţii patrimoniale şi nepatrimoniale existente între soţi ca urmare a încheierii căsătoriei. Aceste efecte prezintă importanţă practică deoarece asigură organizarea juridică a relaţiilor de familie.

Efectele nejuridice se apreciază că au o sferă mai largă şi o pondere mai mare în desfăşurarea armonioasă a relaţiilor de familie şi cad sub incidenţa regulilor de ordin moral.

Sfera efectelor nejuridice ale căsătoriei, de natura afectiv-sentimentală şi etico-spirituală este mult mai largă decât a celor juridice, ponderea lor fiind similară şi in desfaşurarea normală a vieţii de familie. Deşi au o reglementare distinctă, raporturile patrimoniale dintre soţi sunt determinate în principiu, de esenţa raporturilor personale.

În Codul familiei drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor sunt reglementate înaintea celor patrimoniale, iar obligaţia de sprijin moral a membrilor familiei, din cuprinsul art.2 Cod familiei este evocată înaintea obligaţiilor de sprijin matreial. Însemnatatea relaţiilor nejuridice nu diminuează importanţa relaţiilor juridice dintre soţi, care reprezintă acel minim de drepturi şi obligaţii personale şi patrimoniale ce asigură organizarea juridică a căsătoriei si familiei, organizare inerentă oricărei societaţi statale.

Raporturile dintre soţi, indiferent de conţinutul lor personal sau patrimonial, se supun principiului egalitaţii, egalitatea soţilor fiind o egalitate juridică şi nicidecum o egalitate a presaţiilor, adică niciunul dintre ei nu este în situaţia legală de aş-i impune voinţa unul faţă de celalalt. Soţii au dreptul şi obligaţia să se pună de comun acord în ceea ce priveşte chestiunile de familie , în caz de dezacord, ca oricare alte subiecte de drept , soţii au posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată sau altei autorităţi statale, pentru a soluţiona, cu putere de lucru judecat, diferendele dintre ei.

Egalitatea soţilor trebuie să se manifeste în cele trei momente ale căsătoriei:la încheierea căsătoriei, pe timpul acesteia şi la desfacerea ei.

Importanţa determinării domeniului de aplicare a efectelor căsătoriei constă în faptul că ele sunt considerate de ordine publică, de aceea nu se poate deroga de la acestea pe cale convenţională în dreptul intern.

Codul familiei nu admite ca soţii să reglementeze pe cale convenţională raporturile cu privire la bunurile lor; dar după adoptarea Noului Cod civil, convenţiile matrimoniale vor fi admise, rezultă că tot ceea ce nu reprezintă un efect legal al căsătoriei va fi supus convenţiilor matrimoniale

Deoarece în Codul familiei sunt reglementate numei aspecte particulare ale drepturilor şi obligaţiilor civile ce derivă din calitatea de soţ sau de părinte, regimul juridic al acestora va fi întregit sau restricţionat de norme prevăzute şi de alte acte normative faţă de care Codul familiei se prezintă ca o lege specială.

Constituţia României institue norme juridice cu privire la egalitatea soţilor în timpul căsătoriei, drepturi şi îndatoriri ale părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei, egalitatea în faţa legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, dreptul părinţilor şi al tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

Codul civil instituie revocabilitatea donaţiilor între soţi şi interzice încheierea contractelor de vânzare – cumpărare dintre aceştia.

Efecte ale căsătoriei sunt reglementate şi de unele acte normative internaţionale la care România este parte sau pe care le-a ratificat sau la care a aderat cum ar fii de exemplu ¬: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, Convenţia asupra cetăţeniei femeii căsătorite.

Potrivit art.20 din Legea cu privire la la raporturile de drept internaţional privat, nr. 105/1992, relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii naţionale comune, iar în cazul în care au cetăţenii diferite, sunt supuse legii domuciliului lor comun.Legea naţională comună continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa,după caz.

În lipsă de cetăţenie sau domiciliu comun, relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi, sunt supuse legislaţiei statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinţa comună sau cu care întreţin în comun cele mai strânse legături.

Codul familiei arată că relaţiile de familie se bazează pe „prietenie şi afecţiune reciprocă”.Teoretic, acesta reprezintă cea mai corectă definiţie a efectelor căsătoriei.

Efectele căsătoriei reprezintă un tot unitar şi este greu să fie analizate separat. Totuşi din considerente de ordin didactic şi pentru că obligaţiile personale prezintă şi caracter propriu, obligaţiile rezultate din căsătorie sunt clasificate în obligaţii personale şi patrimoniale