Elaborarea Sistemului de Transmisie Televideo

Extras din licenta Cum descarc?

INTRODUCERE
Tendinta de baza in dezvoltarea dispozitivelor electronice este trecerea la folosirea regiunii de unde scurte a spectrului de iradiere electromagnetica. Ultimele doua decenii se caracterizeaza prin insusirea intensa a diapazonului optic. Capacitatea exceptional de mare, a campului optic ca purtator de informatie, o viteza mare de distribuire a semnalelor optice prin canalele de informatie si simplitatea indeplinirii operatiilor matematice cu campurile optice bidimensionale, au determinat un interes esential de mare, la folosirea metodelor optice de receptare emisie si prelucrare a informatiei in diferite tipuri de dispozitive radioelectronice si opto-electronice.
Elementul principal din multimea de dispozitive existente, care folosesc iradierea optica pentru prelucrarea informatiei, il reprezinta vizualizatorul de imagine optica. De aceea, in ultimii ani, se observa o crestere esentiala a nomenclaturii vizualizatoarelor de imagini optice, bazate pe diferite principii fizice si propuneri constructive.
La momentul de fata, practic nu-s elaborati detectori optici pentru iradierea ultravioleta cu energia E?6 eV. In cercetari, in cea mai mare parte, sunt folositi fotomultiplicatori cu luminofori pe fotocatod. Alte constructii, la momentul de fata nu sant. De aceea este necesara catarea materialelor care pot rezolva problema in cauza. 
1. VIZUALIZATOARE DE SEMNALE OPTICE
Televiziunea a fost intrevazuta ca posibilitate pentru prima oara de catre Campbell Swinton, care a aratat in 1908 ca semnalele luminoase transmise secvential - cu cel putin 160 000 de elemente - pot reda suficient de bine o imagine. In acelasi timp, daca elementele mentionate sunt baleate destul de rapid, imaginea poate fi reprodusa in miscare, fara efecte secundare suparatoare. 
Realizarea practica a televiziunii s-a facut insa cu 25 de ani mai tarziu, utilizandu-se un iconoscop, care alaturi de succesorul sau, orticonul, s-a bazat la transformarea imaginilor optice in semnale electrice, pe efectul fotoemisiv. Din cauza ca tehnicile de utilizare nu evoluasera corespunzator, in televiziune s-au folosit mai intai materiale fotoemisive, cu toate ca fotoconductorii sunt mai sensibili.
Ideea folosirii unui tub fotoconductiv este avansata in 1935 de catre Bobitts, dar realizarea vidiconului propriu-zis este anuntata abia in mai 1950 de catre Weimer, Forgue si Goodrich in revista Electronics. 
Vidicon este orice videocaptron cu baleaj prin fascicul electronic si citire directa de pe tinta fotoconductiva. Primul vidicon de succes utiliza o tinta dintr-un strat de trisulfura de stibiu depus prin evaporare, strat cu o mare rezistivitate la intuneric si o buna sensibilitate. 
Au mai fost studiate si alte materiale cum ar fi seleniul amorf , oxizii, sulfurile si seleniurile de zinc, cadmiu, arsen, stibiu si plumb. Sa-u mai investigat si amestecuri din astfel de materiale, insa de importanta practica s-au remarcat doar trisulfura de stibiu si oxidul de plumb.
In prezent, la camerele de televiziune color se foloseste aproape in exclusivitate plumbiconul, realizat cu strat de oxid de plumb. Mai apoi au aparut videocaptroane cu tinta de siliciu (pentru sistemele de videotelefon). 
Se pune intrebarea care sunt limitele televiziunii la nivelele de lumina scazute.
Ca si in cazul televiziunii la nivelele de lumina normale, televiziunea la nivel scazut de lumina a inceput sa-si gaseasca aplicatii in diverse domenii ale activitatii umane, ca medicina si astronomia, cercetarea submarina, industria si nu in ultimul rand, in domeniul militar.
Acestea sunt determinate practic exclusiv de sistemele optice si de tuburile utilizate la convertirea imaginii optice in semnal de televiziune. Transmisia si prezentarea informatiei pot urma calea clasica. Limitarile primordiale sunt impuse de numarul de cuante utilizabile, de restrictiile impuse la proiectarea sistemului optic de intrare si de sensibilitatea fotocatodului primar la radiatia cu lungimea de unda scazuta. Acestea sunt limitarile fundamentale in stadiul actual al fabricarii fotocatozilor. Limitarile secundare sunt cele legate de restul sistemului, unde se impune un compromis intre calitatea imaginii videocaptronului sensibilitate cost si gabarit.
S-au realizat totodata matrici din diode, similare, dar care incorporeaza si circuitele de baleaj, obtinute pe acelasi tip de siliciu. Aceste dispozitive , totalmente integrate, numite uneori si vidicoane semiconductoare, produc direct la iesire un semnal video.


Fisiere in arhiva (1):

  • Elaborarea Sistemului de Transmisie Televideo.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!