Etica jurnalistcă

Să începem cu o întrebare aparent simplă:care sunt obiectivele noastre legate de predarea sau studierea eticii în mass media?Este ușor sa creăm confuzie în încercarea de a răspunde la această întrebare,deoarce predarea eticii ca disciplină poate să pară întrucâtva o întreprindere diferită de predarea dreptului sau a istoriei sau a majorității celorlalte discipline pe care și le aleg studenții în anii de pregătire dinainte de alegerea profesiunii. Confuzia apare din cauza faptului că acest subiect se pretează, pe de o parte, investigării sale in contextul unui corpus de cunoștințe sau de concepte academice, dar și unei cercetări în vederea înțelegerii valorilor morale, a caracterului moral și a bunei purtări, pe de altă parte. În programele de pregătire profesională în jurnalism sau comunicare de masă, instruirea etică se poate concentra pe o multitudine de subiecte care pot varia de la educația pur academică până la cursuri extrem de aplicative, de la o largă interdisciplinaritate la o viziune strict limitată de granițele profesionale.

Înainte de a merge mai departe, ar trebui să facem o observație foarte clară: există o diferența majoră între a-i învața pe studenți cum să ajungă ei înșiși agenți morali motivați din interior, independenți și a le impune sistemele de valori ale profesorului. Există o diferență între filozofia morală și moralizare-iar in spațiul universitar există prea puțin loc pentru cea din urmă.

Etica reprezintă o ramură a filozofiei morale, sau a gândirii filozofice a moralității, a problemelor morale și a judecăților morale. Încă de la începutul oricărei discuții despre etică, ar trebui să recunoaștem că filozofia morală diferă de moralizare chiar în unele punct esențiale. ˝În vree ce filozofia morală inseamnă să ne gândim la ce inseamnă etica, moralizarea înseamnă a da sfaturi˝. Această diferență reprezintă una dintre distincțiile dintre aderarea oarbă la tradițiile sau procedurile standard de operare ale unei meserii și procesul pluralist de luare a deciziei, care este atât de important pentru funcționarea unei societăți participative. Când ne gândim la ce înseamnă etica, avem de-a face cu consilierea generală prin intermediul unor sfaturi care sunt consecvente unele cu altele-consecvente peste timp, consecvente de la un caz la altul, de la o regulă la alta, de la o persoană la alta, de la ceea ce spune la ceea ce face.

Filozofia morală implică de asemenea, gândirea, discutarea și punerea in practică a principiilor etice în mod analitic si catarctic. Pe de altă parte, când moralizăm, nu facem altceva decât de a da sfaturi specifice, particulare, cărora le lipsește această consecvența peste timp, de la un caz la altul sau de la o persoană la alta; in plus, sfaturile pot fi inconsecvente si cu modul in care actionăm. În vreme ce filozofia morală este analitica si catarctica, moralizarea tinde sa fie dogmatică, pragmatică si consultativă. În consecință, filozofia morala încurajează deschiderea, cercetarea și ˝purificarea˝ intelectuală, pe când moralizarea reflectă o minte limitată și opinii bazate mai degrabă pe emoții.

Disticțiile dintre filozofii care se ocupă de morală, pe de o parte, și moralizatori, pe de altă parte, sunt menționate aici din două motive. În primul rând, dezvoltarea morală a angajaților din mass media impune ca indivizii să acționeze mai degrabă în mod conștient în ceea ce privește filozofia morală, și nu prin perceptele limitate, lipsite de rațiune, ale moralizatorilor. În al doilea rând, există pericolul ca o concepție etică pe care o pot aplica fie grupurile profesionale, fie guvernul sau grupurile de interes public, să fie mai preocupată de imaginea instituțională și de faptul că trebuie sa dea socoteală cuiva, decât de dezvoltarea morală. Comportaentele etice care sunt impuse angajaților instituților mass media pot izvorî mai degrabă din niște tipare de gândire moralizatoare,pe care sa le transmită astfel, decât dintr-o filozofie morală matură din punct de vedere intelectual.

Etica este acea ramură a filozofiei care se întreabă cum ar trebui să ne comportăm în relațiile cu ceilalți si caută răspunsul prin intermediul unor principii morale universale care pot fi aplicate asupra procesului individual de luare a deciziilor.O cunoaștere bună a eticii le dă jurnaliștilor posibilitatea să recunoască o dilemă morală și sa o poată analiza,să-și poata dezvolta un sistem propriu de convingeri care să ii ajute mai intâi să ia deciziile dificile din punct de vedere moral,atât in ceea ce privește problemele profesionale,cât și in viața privată,iar apoi să accepte sistemele de convingeri ale celorlalti.

Filozofia morală și dezvoltarea socială matură apar atunci când,asemena lui Socrate,trecem dincolo de stadiul în care aceste reguli sunt atât de interiorizate,încât trăim cu iluzia că suntem conduși din interiorul nostru,spre stadiul în care gândim singuri,în termeni critici și generali,ajungând la un fel de autonimie în calitatea noastră de agenți morali.Aceasta este autonomia încorporată în viața civică˝civică˝ a comunicatorului cu studii,examinată din punct de vedere profesional.Așadar,dacă informația vitală ar fi generată și distribuită pentru binele public,indivizii n-ar trebui să simtă că sunt obligați,atunci când sunt supuși˝moralizăaii˝ din partea celorlalți.

Capitolul 1. Conceptul de etică

Termenul ,,etică’’ provine de la grecescul ,,ethos’’care era la origine polisemantic. Se pot reţine, însă, două sensuri principale, obicei sau datină care în gândirea etică a lui Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) este ,,habitus’’ la nivel colectiv, și obişnuinţa adică ,,habitus’’ care apare și la nivel individual.