INTRODUCERE Activitatea de evaluare a întreprinderilor din România a devenit în ultima vreme un domeniu deoserbit de important, prin prisma creşterii numărului de specialisti evaluatori în domeniul economic (evaluării). Evaluarea esteo activitate efectuată de către profesionişti care respectă nişte principii,metode şi standarde specifice prin care se determină o valoare pentru proprietatea respectivă (fie întreprindere ,fie proprietate imobiliară ) care să fie mai apropriată de valoarea recunoscută de piaţă în urma unor tranzacţii. Evaluatorii trebuie să cunoască atât baza teoretică necesară pentru estimarea valorii întreprinderii,cât şi gama complexă şi diversificată de metode de evaluare fundamentate . Metodologia de evaluare diverselor tipuri de proprietăţi ,prin aplicarea şi aprofundarea standardelor de evaluare şi lucrărilor de specialitate,reprezintă condiţia supremă (esenţială) a formării ţi perfecţionarării nivelului de pregătire profesional al evaluatorilor. Calitatea unei lucrări de evaluare constă în corectitudinea şi atenţia prin care persoana evaluatoare, numit evaluator reuşeşte prin opinia sa asupra valorii să se aproprie de preţul tranzacţiei. Modul de abordare al tematicii lucrării este structurat în patru capitole ,al căror conţinut este prezentat în continuare. Primul capitol ,,Prezentarea societăţii S.C.NAPOMAR S.A ’’ este destinat analizei şi structurii societăţii, fiind structurat în şase subcapitole cuprinzând toate activitatea entităţii.În acest prim capitol am încercat să prezint importaţa pe care o are societatea în producţia de maşini de rectificat şi echipament hidraulic pe piaţa externă cât şi cea internă. Al doilea capitol ,,Abordări privind activele imobilizate corporale ‘’ prezintă conceptele de activ,şi tratamentul lor de la intrare şă până la ieşirea din entitate.Capitolul este structurat în două subcapitole cuprinzând metodele şi tratamentele din punct de vedere contabil,cât şi concepţii din punct de vedere al profesioniştilor evaluatori. În lucrarea de faţă atingerea scopului particular s-a realizat în capitolul trei,prin studiul privind evaluarea activelor imobilizate corporale ,exemplificând prin metode ţi procedee contabile specifice evaluaării. Ultimul capitol ,,Concluzii şi recomandări ‘’rezumă rezulatele cercetării mele,prin extragerea şi argumetarea ideilor esenţiale în exercitarea funcţiei de evaluator,concluzând cu exprimarea unei opinii asupra valorii entităţii sau valorii imobiliare. CAPITOLUL 1 PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. NAPOMAR S.A 1.1 DATE DE IDENTIFICARE Sediul societăţii comerciale NAPOMAR S.A. este în România, municipiul Cluj-Napoca, B-dul Muncii, nr.14, judeţul Cluj, este înregistrată la O.R.C. sub nr. J12/5/1991 şi are codul de înregistrare fiscală (C.I.F.) RO 199176. Societatea comercială NAPOMAR S.A. este persoană juridică română având forma juridică de societate închisă pe acţiuni şi îşi desfăşoară activitatea potrivit legilor române.Societatea este constituită pentru o perioadă nelimitată. 1.2 ISTORICUL S.C.NAPOMAR S.A Fabrica de Maşini de Rectificat şi Echipament Hidraulic, azi S.C. NAPOMAR S.A., a fost construită în perioada 1972-1981 ca o necesitate a industriei româneşti de dotare cu maşini de rectificat din producţia autohtonă. Prima capacitate a fost pusă în funcţiune în anul 1973, finalizarea investiţiei făcându-se în 1981. Un moment distinct în existenţa societăţii din această perioadă îl constituie data de 1 ianuarie 1980, dată la careÎn perioada 1978-1985 fabrica a parcurs o perioadă de dezvoltare (dotări, know-how, produse, personal etc.) atingând parametrii maximi în anul 1985. Începând cu 1986 au apărut primele probleme legate de piaţa internă, care era saturată, nemaiputând absorbi producţia realizată se desprinde din Întreprinderea Unirea, devenind independentă. Produsele fabricate în acea perioadă: • 1973-1978: Maşini de rectificat plan mici • 1978-1985: Maşini de rectificat plan mijlocii Maşini de rectificat universal Maşini de rectificat fără centre Maşini de rectificat dantură Echipament hidraulic • 1985-1990: Toată gama de maşini prezentate mai sus Know-how produselor avea la bază câteva licenţe vestice şi drepturi de fabricaţie precum şi proiecte făcute de ICSIT-TITAN Bucureşti cu soluţii constructive depăşite, forţate în ideea utilizării echipamentului (electric, hidraulic etc.) autohton. Calitatea produselor era incertă datorită componentelor autohtone, cu o fiabilitate foarte scăzută. Piaţa internă absorbea 80% din producţia realizată, 19% se exporta pe piaţa CAER şi 1% pe piaţa vestică. Distribuţia pe piaţa internă se făcea centralizat, prin impunerea necesităţii către beneficiari, preţul era controlat la nivel central (minister, centrală industrială), iar cursul de schimb, pentru exporturi, era stabilit în funcţie de interesele macroeconomice.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
