Evaluarea Factorilor de Risc Cardiovasculari la Pacienții cu Hipertensiune Arterială Înscriși pe Listele unui Medic de Familie din Mediul Rural

I. PARTEA GENERALĂ

Introducere

Hipertensiunea arteriala este cea mai răspândită epidemie a timpurilor moderne, iar prin complicațiile sale specifice, cauza cea mai importantă de mortalitate.

În general, se poate afirma că jumatate din hipertensivi sunt asimptomatici sau au tulburări minime și nu știu de existența bolii. Dintre cei diagnosticați odată ca hipertensivi, jumatate nu fac nici un tratament, iar jumatate din cei care acceptă tratamentul nu îl fac corect. Deci numai 1/8 din populația hipertensivă se bucură astăzi de progresele realizate de știința medicală privind tratamentul eficient al acestei boli.

Din aceste date reiese clar necesitatea organizării unor programe de depistare activă a bolnavilor, depistare care să fie urmată de un studiu diagnostic adecvat si de aplicarea unor măsuri terapeutice eficiente. Desigur că un astfel de program necesită eforturi și investiții, dar el este posibil și este justificat de efectele pe care hipertensiunea arterială le determină pe plan social.[21]

Desigur că sarcina organizarii și punerii în aplicare a acestui program îi revine rețelei sanitare, prin organizarea unor centre de asistență a hipertensivior. Depistarea bolnavilor trebuie să se desfașoare în toate unitățile sanitare, recomandându-se ca nici un bolnav indiferent de natura afecțiunii pentru care îl solicită pe medic, să nu părăsească cabinetul medical fară să i se fi luat tensiunea arterială.

Un aspect important pe care-l furnizează cercetările moderne de epidemiologie a hipertensiunii constă în necesitatea tratamentului hipertensivilor asimptomatici și cu creșteri moderate ale valorilor tensionale. Din ce în ce mai mult se impune ca fiind necesar tratamentul fiecărui hipertensiv a cărui tensiune depășește 90 mmHg.

În stadiul actual al cunoștințelor și posibilităților noastre, în majoritatea cazurilor tratamentul unui hipertensiv înseamnă un tratament pe tot restul vieții. Acest tratament reprezintă un efort și din partea bolnavului, privind atât organizarea regimului general de viață și activitate, a regimului alimentar, cât și luarea zilnică a unor medicamente- nu întotdeauna lipsite de efecte secundare. Tratamentul va trebui condus și controlat în primul rând de medicul de medicină generală, în colaborare cu specialistul, atunci când este cazul. Un rol important în această acțiune l-ar putea avea și cadrele medii, care ar trebui instruite și profilate în acest sens.

Este necesară o largă acțiune de educație sanitară, de sensibilizare și lămurire a opiniei publice, în general, asupra acestei probleme. Identificarea hipertensiunii arteriale ca primul și cel mai important factor de risc în dezvoltarea bolilor vasculare celebrale și cardiace, prima cauză de mortalitate pe plan mondial, impune aceasta.

Etio-patogenia hipertensiunii arteriale

Cercetările pentru cunoașterea mecanismului de producere a hipertensiunii arteriale sunt extrem de numeroase, atât cele experimentale, cât și cele clinice sau cele de laborator. Ele au adus date prețioase despre unele mecanisme de apariție și desfășurare a bolii, fără ca în stadiul actual să se fi clarificat satisfăcător problemele producerii și evoluției acestei boli.

O parte din cercetători mai consideră încă și azi că mecanismul patologic al hipertensiunii arteriale este necunoscut.[2]

Factorii care iau parte la producerea presiunii arteriale sunt următorii:

• Debitul cardiac

• Rezistența periferică

• Cantitatea de sânge din lumenul arterial

• Elasticitatea peretilor arteriali

• Vâscozitatea sângelui

Dintre toți acesti factori numai doi au un rol important în cursul hipertensiunii arteriale : rezistența periferică și elasticitatea pereților vasculari.

În perioada inițială a bolii hipertrofice, factorul esențial este creșterea tonusului vascular în sectorul arteriolar. După unii cercetători ar exista în perioada de început a hipertensiunii arteriale și o creștere a debitului-bătaie.

După majoritatea cercetătorilor datele hemodinamice ( volumul sângelui, debitul cardiac, vâscozitatea) sunt normale în cursul bolii hipertonice. Comportarea la diferite solicitări, precum și reglarea circulației cerebrale cu menținerea presiunii arteriale la schimbări posturale, soc sau hemoragie, se face ca la persoanele normale, cu ajutorul zonelor reflexogene sino-carotidiene și cardio-aortice.[12]

Creșterea rezistenței periferice produce ridicarea presiunii diastolice din cursul bolii hipertonice, pe câtă vreme în hipertensiunea simptomatică din arterioscleroză scăderea elasticității pereților arteriali produce o creștere numai a presiunii sistolice, cea diastolică rămânând normală sau joasă. Schimbările foarte mici în calibrul arteriolelor produc o creștere marcată a presiunii arteriale, care variază invers cu puterea razei lumenului vascular.

În etapele urmatoare, aceste modificări ale presiunii arteriale se permanentizează prezentând variații relativ mici. În multe dintre cazuri creșterea de presiune arterială se asociază cu modificări ateroscleroase sau arterioscleroase și alterează caracterele hemodinamice ale hipertensiunii.[26]