Evaluarea în Învățământul Primar Tradițional și Modern în Metodele de Evaluare

Motto:

,, Evaluarea este cel mai puternic instrument politic în educaţie.”

( P.Broadfoot )

Motto:

,, Atâta timp cât instrucţia şi educaţia vor necesita contact direct între om

şi om, examenul şi notarea, aprecierea la un nivel înalt şi individual nu se vor putea efectua decât printr-un dialog direct şi uman între examinator şi examinat.”

( Vasile Pavelcu )

Motto:

“A educa este mai greu decât a studia; de aceea sunt puţini educatori în mulţimea de învăţători.“

( Vasile Conta )

REZUMAT

Lucrarea abordează metodele de evaluare din perspectiva învăţământului primar, fiind structurată în patru capitole care acoperă, în general, problematica domeniului, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic.

În introducere este scoasă în evidenţă importanţa pe care problemele ce ţin de teoria şi practica evaluării o prezintă pentru învăţător şi elev, ca şi condiţie a succesului.Se insistă asupra schimbărilor intervenite în sistemul de evaluare în învăţământul primar şi sunt invocate motivele alegerii temei.

În capitolul I sunt prezentate fundamentele teoretice ale temei. Sunt vizate în principal conceptele şi modelele de interpretare modernă a evaluării şcolare, principalele direcţii de evo-luţie în domeniu, interpretarea dintr-o perspectivă teoretică a deciziilor, schimbărilor şi transfor-mărilor promovate în domeniul evaluativ în învăţământul românesc din ultimul deceniu şi jumă-tate, integrarea evaluării în structura activităţii didactice de către concepţiile pedagogiei moderne determinând amplificarea funcţiei educative a acesteia şi situând-o într-o “poziţie cheie” în proce-sul instructiv-educativ, această consecinţă derivând dintr-o firească înţelegere a evaluării ca “şti-inţă a valorii”.Este evidenţiată dinamica noului concept de evaluare şcolară,dar şi semnificaţia actuală centrată pe elemente calitative, apreciative privind procesul învăţării de către elev. Învăţământul modern solicită conceperea unui nou cadru de evaluare care să aibă la bază formarea competenţelor elevilor, iar tendinţa este spre o evaluare complexă, realizată inclusiv printr-o metodologie complexă. Sunt prezentate comparativ caracteristicile celor două tipuri de evaluare şcolară - tradiţională respectiv modernă - dar şi mutaţiile de accent survenite în ultimul timp şi care au drept consecinţe redimensionarea şi regândirea strategiilor evaluative.

INTRODUCERE

SENSURI ŞI DIMENSIUNI ACTUALE ALE EVALUĂRII ŞCOLARE

Există variate modalităţi şi puncte de vedere în care problema evaluării şcolare poate fi abordată. Statutul complex şi funcţiile multiple pe care evaluarea le are în procesul de învăţământ, în sistemul educativ, în relaţia dintre şcoală şi societate, dar şi în destinele individuale ale elevilor şi profesorilor, fac ca oricare abordare unilaterală şi simplistă să fie total nepotrivită. Ca acţiune integrată procesului de învăţământ, evaluarea este în primul rând o acţiune pedagogică, având funcţii formative şi implicând obiective, metode, tehnici şi mijloace specifice acţiunii educative, aşa încât punctul de vedere pedagogic nu trebuie să lipsească din nicio analiză asupra evaluării. Evaluarea este însă şi o instituţie socială, oficializată şi reglementată juridic, ea imprimă o dimensiune socială rezultatelor predării şi învăţării, condiţionează absolvirea şi accesul pe treptele sistemului de învăţământ, este baza recunoaşterii sociale a studiilor. Prin consecinţele ei, evaluarea şcolară depăşeşte cadrul strict al procesului de învăţământ şi al şcolii. Evaluând elevii, evaluăm în acelaşi timp, direct sau indirect, profesorii, calitatea prestaţiei didactice, calitatea procesului de învăţământ, a istituţiei şcolare şi, în cele din urmă, calitatea sistemului educativ cu toate componentele sale. Se poate spune că fiecare notă şcolară, fiecare calificativ, fiecare performanţă a elevilor reprezintă rezultatul unei sinteze de factori, de la cei individuali la cei sociali. Evaluarea se produce într-un câmp psihosocial de forţe care interacţionează, alcătuit din relaţii interumane, motivaţii, reprezentări, atitudini, mentalităţi, aşa încât evaluarea poate şi trebuie să fie abordată şi din perspectiva psihosocială.

Evaluarea are însă şi o dimensiune tehnică, metodologică, ea implică măsurarea performanţelor, capacităţilor, calităţilor umane, ceea ce, după cum se cunoaşte, nu este deloc o acţiune simplă. Se ridică, sub acest aspect, problemele validităţii metodelor şi instrumentelor de evaluare, ale valorii şi limitelor sistemului de notare folosit.

Sistemul de apreciere a elevilor prin calificative îşi dovedeşte eficienţa prin:

- o evaluare mai obiectivă a elevilor;

- o motivaţie crescută pentru învăţare a elevilor cu rezultate medii şi slabe;

- o comparabilitate, la nivel naţional, a rezultatelor elevilor evaluaţi pe baza unor criterii calitative unitare şi nu printr-o apreciere cantitativă, întâmplătoare;

- o mai mare transparenţă în apreciere;

- o înţelegere mai exactă, de către elevi şi părinţi, a modului de evaluare curentă.