Evoluția Conceptului de Izvor al Obligațiilor

Introducere

Tema lucrării noastre de licenţă o reprezintă „Contractul de vânzare-cumpărare în dreptul roman”.

Deşi studiul unei legislaţii vechi nu pare să reprezinte un interes practic imediat pentru noi, dreptul roman a exercitat o influenţă decisivă asupra dreptului de mai târziu amprentând puternic evoluţia generală a ideilor şi instituţiilor juridice.

Spre deosebire de alte legislaţii din Antichitate, dreptul roman nu a reprezentat un simplu document arheologic, ci a avut o viaţă şi o identitate proprie, a depăşit sub aspectul formei sale limitele formaţiunii sociale

Conţinutul dreptului roman a reprezentat izvorul de inspiraţie fundamental în procesul elaborării codurilor moderne şi sursa din care autorii moderni au împrumutat numeroase construcţii şi categorii juridice dar şi o serie de principii generale aşezate la baza întregii reglementări. Codul nostru civil nu este în mare parte decât o reproducere a codulului napolenian care, la rândul său, este inspirat în din principiile dreptului roman care s-a aplicat în Franţa. Legislaţia noastră privată actuală este deci fiica dreptului roman

Dreptul roman şi-a lăsat amprenta şi în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare, apariţia acestuia datând din cea de-a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr Contractul a evoluat în timp, acesta existând şi în zilele noastre. Se pot observa multe asemănări între contractul de vânzare-cumpărare actual şi cel din timpurile străvechi, evidenţiind faptul deja amintit, că, dreptul roman a stat la baza instituţiilor noastre de azi. El constituie baza dreptului civil actual. De asemenea, există şi deosebiri, consecinţă a evoluţiei timpurilor, a faptului că dreptul nu este ceva fix, universal. El este într-o continuă prefacere, ca expresie a civilizaţiei unui popor. Legat de mentalitatea, de obiceiurile, de limba, de traiul şi progresele lui, dreptul nu face decât să exprime dezvoltarea comunităţii populare din a cărei viaţă adâncă izvorăşte cu necesitate

Lucrarea este structurată în patru capitole la care se adaugă o introducere şi o secţiune de concluzii. Am încercat să surprindem toate aspectele legate de contractul de vânzare-cumpărare, începănd cu o evoluţie în timp a contractelor în general, apoi referindu-ne la evoluţia contractelor consensuale, a contractului de vânzare-cumpărare. În ultimele două capitole am insistat pe elementele şi pe efectele contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, primul capitol se intitulează „Contractul ca izvor de obligaţii”, cel de-al doilea „Contractul de vânzare-cumpărare. Noţiune şi evoluţii”, al III-ea „Elementele contractului de vânzare-cumpărare, iar cel de-al patrulea „Efectele contractului de vânzare-cumpărare”.

Fiind un contract esenţial pentru întreaga arhitectură juridică romană, contractul de vânzare-cumpărare a fost amplu analizat de toţi romaniştii români în lucrările şi manualele pe care le-au publicat. Dintre aceştia amintim pe: I. C. Cătuneanu, Valerius M. Ciucă, Vladimir Hanga, Mihail Vasile Jakotă, S. G. Longinescu, Emil Molcuţ, Dan Oancea, Vasile Val Popa şi alţii.

CAPITOLUL I

CONTRACTUL ca izvor de obligaţii

1. Evoluţia conceptului de izvor al obligaţiilor

Noţiunea de obligaţie s-a format din epoca foarte veche a dreptului roman, iar originea ei se confunda cu însăşi originea contractului, în care trebuie să vedem cel mai vechi izvor de obligaţii. Deşi primul contract roman, întelegerea dintre garant şi păgubaş îmbrăcată în forma jurământului religios a apărut în legătura cu comiterea unui delict, în întreaga epocă veche, şi chiar la începutul epocii clasice, delictul nu a fost văzut ca izvor de obligaţii, ci numai ca fapt ilicit ce dădea naştere obligaţiei legale de a compune (plata unei sume de bani la locul dreptului de răzbunare al victimei).