Evoluția creditelor pentru persoane juridice în România în perioada 2004-2014

Introducere

Economia de piaţă presupune, în mod necesar, existenţa unui sistem bancar capabil să asigure mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor temporară în desfăşurarea de activităţi economice eficiente.

Creditul este considerat un instrument activ în stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se acţiunea anumitor fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza.

Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o importanţă majoră, aici intervenind funcţia băncii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente.

Evoluţia ultimilor ani au condus la modificări structurale atât pe partea cererii de credite, cât şi pe partea ofertei. Dezvoltarea creditului acordat populaţiei a fost susţinut de creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, în ultimi ani, pe fondul sporului de salarii reale, a intrării de capital în ţară de la populaţia plecată în afara graniţelor ţării, scăderii inflaţiei şi reducerii şomajului.

Prezenta lucrare reprezintă o sinteză a elementelor fundamentale ce caracterizează creditul bancar, care a cunoscut o amplă evoluţie atât în occident cât şi în ţara noastră. Acest aspect m-a determinat să-mi aleg ca temă a lucrării de licenţă “Evoluţia creditelor pentru persoanele juridice în România în perioada 2003-2013”.

Lucrarea este structurată în introducere, trei capitole, concluzii şi bibliografie.

În capitolul I intitulat Creditul şi piaţa creditului, am încercat să definesc noţiunea de credit, să delimitez caracteristicile şi funcţiile creditului, precum şi actorii ce îşi desfăşoară activitatea pe piaţa creditului.

Cel de-al doilea capitol cu titlul Piaţa creditului, prezintă modul cum se analizează dosarul de credit pentru persoanele juridice în vederea obţinerii unui credit, dar şi aspecte privind dobânda şi rata dobânzii.

În cel de-al treilea capitol este prezentat un studiu de caz, care constă într-o analiză aprofundată a operaţiunilor de creditare efectuate de ERSTE Bank, sucursala Tg-Jiu, a produselor şi serviciilor bancare oferite de ERSTE Bank, precum şi a procesului de creditare specific pentru persoanele juridice.

Lucrarea de licenţă se încheie cu Concluzii, ce reprezintă rezultatul cercetării mele în domeniu, în urma analizei efectuate în literatura de specialitate din ţară şi străinătate.

CAPITOLUL I

CREDITUL ŞI PIAŢA CREDITULUI

1.1. Creditul - definiţie, concept şi conţinut

O bancă reprezintă o instituţie de credit autorizată să efectueze, în principal, activitatea de corelare a fondurilor atât de la persoane juridice, cât şi de la persoane fizice, sub forma depozitelor sau instrumentelor negociabile plătibile la cerere sau la scadenţă, precum şi de acordare a creditelor

O astfel de entitate îşi poate desfăşura activitatea doar în urma obţinerii unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României, aceasta fiind şi cea care poate retrage autorizaţia acordată unei bănci, persoane juridice române sau unei filiale a unei bănci străine. BNR poate retrage autorizaţia din două motive: la solicitarea băncii sau ca măsură de sancţionare.

Creditul sau relaţia de credit reprezintă o categorie importantă a relaţiilor economice de piaţă. Operaţiunile economice din care decurge această relaţie sunt: vânzarea de mărfuri sau prestarea de servicii a căror plată urmează să se facă la o dată ulterioară, numită scadenţă şi acordarea de împrumuturi în bani unor persoane fizice pe o perioadă determinată.

Operaţiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune la dispoziţia – sau se obligă să pună la dispoziţia clienţilor – fondurile solicitate sau îşi ia un angajament prin semnătură în favoarea acestora

Termenul " credit" provine din cuvântul latin creditum, care înseamnă a crede sau a avea încredere. Astfel, este evidenţiat un element psihologic indispensabil operaţiunilor de creditare, şi anume, încrederea.

Definiţia creditului are la bază trei opinii cu privire la acest aspect:

- Creditul ca încredere;

- Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;

- Creditul ca formă a relaţiilor de schimb.

Creditul ca încredere este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora. În practică, această încredere se concretizează în relaţiile dintre creditor şi debitor, în sensul că acesta din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului .