Evoluția crizei economice în România de la început și până în prezent

INTRODUCERE

De ce am ales aceasta tema? De ce sa nu facem o astfel de alegere, atata timp cat de o buna bucata de vreme, este un subiect care a facut inconjurul lumii, ajuns si in Romania pe primele pagini ale cotidianelor si ca principal subiect de discutie pentru toate canalele de televiziune din tara. Acest controversat subiect l-am dezvoltat si noi, in lucrarea de fata – “Evolutia economica a Romaniei de la inceputul crizei si pana in prezent” pentru ca l-am considerat a fii deosebit de important si de actualitate.

Prin aceasta lucrare nu am prezentat un plan anti-criza insa am expus o serie de masuri care pot determina aplanarea acestui fenomen precum stimularea cresterii economice, protejarea cetatenilor si crearea de locuri de munca. Am evidentiat principalele piete care sunt afectate de criza economica, acestea debutand cu piata imobiliara, piata auto, lista ce continua pana la domeniul invatamantului. Totodata am reliefat cauzele majore ale acesteia, am criticat guvernul pentru deficitul bugetar de peste 3%, valoare monumentala ce a fost obtinuta anul anterior. Si nu in ultimul rand am prezentat influentele crizei asupra majoritatii judetelor din Romania.

Luand ca principala sursa un studiu efectuat de Century 21 pentru ultimul trimestru al anului trecut, am analizat starea pietei imobiliare care se afla intr-un declin nu prea curand reversibil. Despre trendul pietei imobiliare din 2012, atat in ceea ce-i priveste pe marii dezvoltatori, cat si pe micii intreprinzatori din domeniu, analistii considera ca acesta va evolua in functie de accesul la finantare. Astfel diferenta dintre cele doua categorii sta in accesul de finantare, iar marii dezvoltatori vor fi avantajati pentru ca au avut si vor avea acces la bani (surse proprii, fonduri de investitii, credite bancare, s.a.).

Spre finalul lucrarii ne-am axat pe o analiza a celor intamplate in tara noastra de-alungul lunii in curs. Pentru aceasta analiza am pus in evidenta principalele evenimente ce au caracterizat fiecare zii a lunii martie, asadar am expus tendintele crizei in perioada 01.03.2013 – 30.03.2013, perioada ce s-a dovedit a fii deosebit de activa din perspectiva subiectului abordat.

CAP. 1 CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ

1.1 SCURT ISTORIC

Acum 5 ani lua nastere oficial criza mondialà. In dimineata zilei de 9 august 2007 banca francezà BNP Paribas îsi suspenda tranzactiile cu trei din fondurile sale care aveau pàrti în niste asa-zise "subprimes" americane. Creditele imobiliare toxice aveau sà devinà repede celebre fiind la originea declansàrii celei mai grave crize economico-financiare din ultimii 80 de ani. Interventia bàncilor centrale din lumea întreagà pentru a injecta capital - 330 de miliade de dolari în doar câteva zile dupà data de 9 august - si a evita paralizia pietelor interbancare nu va pune capàt degringoladei decât partial. Criza bancarà, devenità una economicà, este departe de a fi terminatà 5 ani mai târziu.

Epicentrul crizei a fost America, unde iresponsabilitatea bàncilor - la originea celebrelor "subprimes" - va fi luni de zile aràtatà cu degetul dupà acea zi de august 2007. Punctul culminant al crizei bancare va fi atins dealtfel în septembrie 2008, când una dintre cele mai respectate bànci de pe Wall Street, Lehman Brothers, este làsatà sà dea faliment. Sistemul bancar mondial va fi totusi salvat gratie ajutorului masiv adus de diversele state, în particular si multumità mobilizàrii grupului G20. Summiturile acestor 20 de principale economii din lume au încercat, mai ales la începutul crizei, sà propunà ambitioase reforme ale guvernantei mondiale pentru a refonda capitalismul. Intâlnirile succesive de la Washington, Londra, Pittsburgh, Toronto, Seul si Cannes, anul trecut, vor da tot mai putine rezultate concrete.

Odatà trecutà marea fricà, intersele particulare au revenit în joc: disensisunile între tàrile capitaliste, incapacitatea europenilor de a-si rezolva problema datoriilor, supralicitarea statelor emergente, nimic din toate acestea nu a ajutat la gàsiera unui numitor comun, ba dimpotrivà. Discutiile devin tot mai interminabile iar rezulatele lipsesc. Intre timp, criza acelor "subprimes" se va transforma treptat într-una tot mai acutà a datorilor suverane, iar în acest caz, epicentrul nu se va mai afla de partea celalaltà a Atlanticului, ci aici pe bàtrânul continent, în Europa monedei unice, unde programele de cheltuieli publice pentru a evita recesiunea mondialà au fragilizat economiile tàrilor industrializate. Amploarea crizie declansatà în urmà cu 5 ani a obligat institutiile financiare sà-si regândeascà strategia de interventie, exemplul cel mai concret fiind astàzi Banca Centralà Europeanà de care se agatà toatà lumea si care a càpàtat un rol inconturnabil.

Toatà lumea a înteles cà institutia cu sediul la Frankfurt este singura în màsurà sà spijine si sà salveze zona euro. Cu toate acestea, criza datoriilor a scos în evidentà faliile, slàbiciunile monedei unice europene. Lipsa de comptetitivitate a tàrilor din sudul Europei, datoriile publice enorme ale unora dintre actori si regulile bancae, limitate la nivel national, sunt în opinia specialistilor cei trei factori care diminueazà forta monedei euro.

Consecinte spectaculoase ale crizei economice mondiale s-au remarcat si pe scenele politice ale diverselor tàri. Partide sau lideri la putere în aceastà perioadà au fost màturati: Gordon Brown, Geoges Papandreou, Silvio Berlusconi, José Luis Zapatero si Nicolas Sarkozy nu au scàpat de verdictul alegàtorilor. Criza continuà sà afecteze si azi mai toate statele, e deci departe de a fi terminate, iar întrebàrile persistà. O certitudine se impune aici si anume cà o anumità formà de globalizare fàrà nicio regulà nu poate exista. Cei care cred cà statele sunt inutile ba uneori chiar nocive s-au înselat.