Evoluția serviciilor secrete rusești după prăbușirea URSS

Capitolul I. Introducere

Serviciile secrete ale URSS şi astăzi ale Federaţiei Ruse, fie că s-au numit KGB, GRU, FSB sau altfel, prezintă o serie de caracteristici care le diferenţiază de omoloagele lor din alte state.

Prima diferenţiere se referă la faptul că serviciile secrete sovietice în afară de spionaj şi contraspionaj au şi caracter de poliţie politică.

O a doua diferenţiere rezultă din utilizarea lor ca instrument al conducerii, fie că a fost vorba de conducerea partidului comunist sau de guvernul şi administraţia statului.

Istoria serviciilor secrete ruseşti este strâns legată de istoria partidului comunist bolşevic şi a URSS-ului. Dat fiind faptul că adevărata istorie nu o cunoaştem şi nici nu o vom cunoaşte vreodată pe deplin voi reda în cele ce urmează câteva citate din lucrarea lui Richard Pipes despre revoluţia rusă la care fac referire Gorman Gun în Le Figaro Magazine şi Sîrbu Crina în România Liberă .

“Revoluţia rusă din octombrie 1917 nu a fost o revoluţie populară, ci o lovitură de stat militară, pusă la cale în secret de aproximativ douăzeci de persoane. Ţarul şi întreaga sa familie au fost asasinaţi în 1918 din ordinul personal al lui Lenin şi tot Lenin a fost cel care, din 1918, a creat Gulagul. El a instaurat teroarea şi a iniţiat luarea de ostatici încă de la venirea sa la putere, ordonând execuţii masive fără procese.

Adevărata revoluţie, potrivit ultimelor documente de arhivă, ar fi avut loc în februarie 1917 când răscoalele soldaţilor de la garnizoana din St. Petersburg au condus la debandadă în rândul ofiţerilor, la abdicarea ţarului şi la preluarea puterii de către social-democraţi şi Kerenski. Ceea ce în mod greşit a fost denumită revoluţia din octombrie nu este decât un complot pregătit în secret de Lenin şi complicii săi. Lovitura de stat a lui Lenin este atât de puţin revoluţionară, încât el nu a anunţat programul său decât cu privire la un singur punct: pacea cu germanii. Păstrarea puterii cu orice preţ era o obsesie a sa şi legitima totul, acordul cu Germania şi apoi teroarea.”

Astăzi ne putem întreba ce îl deosebeşte pe Lenin de Stalin. Lenin a fost cel care a inventat totul: teroarea şi execuţiile în masă, Gulagul . totodată, planificarea centralizată a economiei, colectivizarea pământurilor, toate figurau în programul lui Lenin, dar nu a avut posibilitatea să le aplice. Stalin nu face altceva decât să dezvolte principiile fixate de Lenin. Într-un singur punct Stalin se distanţează: el ucide şi comunişti. Atins de delirul persecuţiei, Stalin ucide şi tovarăşii de luptă bolşevici.

Ca primă consecinţă a celor de mai sus, în decursul anilor, a existat o legătură strânsă între Biroul politic şi conducerea serviciilor secrete. Astfel se poate explica instaurarea unui regim de teroare caracterizat prin nenumăraţi deţinuţi politici, lagăre, închisori şi milioane de victime. Comunismul nu putea exista fără servicii secrete, cărora le-a acordat, încă de la început, deplină libertate de acţiune.

Caracterul aparte pe care l-au manifestat timp de decenii la rând, mai ales pe plan intern, serviciile secrete ruseşti, nu poate fi înţeles pe deplin azi decât dacă se ţine seama de condiţiile istorice, ca instrument al partidului comunist, şi de continuarea metodelor fostei poliţii secrete ţariste, vestită petru cruzime. Nu se poate nega existenţa unei legături între vechiul serviciu secret rus Ohrana şi KGB, cu toate transformările care au avut loc şi cu toate denumirile care s-au perindat.

Evenimentele legate de frământările sociale din Rusia ţaristă ce au culminat cu revoluţia din octombrie 1917, sunt o consecinţă directă a regimului de asuprire impus şi cu ajutorul Ohranei. Metodele poliţiei secrete ţariste s-au transmis prin tradiţie şi moştenire către unealta noului regim, care se vroia socialist.

Educarea noilor cadre s-a făcut pe bazele fostei instituţii şi a specialiştilor ce o serviseră. Conţinutul era deci acelaşi, perfecţionat numai de progresele din domeniu, după împrejurări. De aici se trage KGB-ul şi virulenţa de care a dat dovadă.

Încă din cele mai vechi timpuri, secretul militar şi de stat constituiau secret al statului. Statul s-a confundat în Rusia cu monarhul şi este lesne de înţeles de ce serviciile secrete ruseşti l-au servit mereu pe acesta din urmă. Poporul s-a temut mereu de privirea străină pe care a considerat-o iscoditoare. Vechea Rusie bănuia ca spion pe orice străin care venea în ţară şi oricine călătorea în străinătate devenea automat spion. De aici şi aici a luat naştere KGB-ul.

A scrie o lucrare completă despre istoria serviciilor secrete ruseşti adusă la zi este o încercare ce nu poate avea sorţi de izbândă. În această lucrare m-am rezumat doar la a descrie unele episoade din această istorie.

Ca şi concluzie a materialelor consultate de mine şi prezentate în această lucrare, trebuie să spun că serviciile secrete reprezintă o forţă pe care se sprijină puterea în fiecare stat. Aşa a fost în trecut şi aşa este şi astăzi şi cel mai probabil aşa va fi şi în viitor. Niciun serviciu secret nu este curat şi toate au executat în istorie o serie de operaţiuni condamnabile, de la suprimarea de oameni, până la lovituri de stat sau declanşări de conflicte internaţionale, cu existenţa unor nenumărate victime nevinovate.

Meseria de agent secret cere o anumită personalitate şi structură. Ea devine nobilă numai atunci când este pusă în slujba poporului.

Activitatea acestor servicii şi istoria lor nu vor fi nicicând cunoscute pe deplin şi nici nu se poate.