Expertiza Criminalistică a Vocii și a Vorbirii

CAPITOLUL I

Expertizele-mijloace de probă

Literatura de specialitate prezintă un caz semnificativ , care demonstrează cât de personală este vocea şi vorbirea.În perioada 1754-1780 JHON FIELDING a reuşit să recunoască peste 3000 de persoane după vocile lor

Până nu demult aceast adevăr ştiinţific nu a fost studiat dar acum se pune problema identificării persoanelor dupa voce şi vorbire , în scop criminalistic , prin folosirea unor metode subiective şi obiective.

1. NOŢIUNEA DE EXPERTIZĂ

DEFINIŢIE:

Codul de procedura penală şi codul de procedura civilă nu dau o definiţie a expertizei. În această situaţie ,apelăm la modul în care aceasta este definită în dicţionare.

Dicţionarul enciclopedic al limbii române referindu-se la expertiză arată că expertiza este :

a) "mijloc de probă constând în părerea sau constatarea unor persoane care au cunoştinţe de specialitate în chestiuni de fapt ce se cer a fi lămurite în faţa organelor de urmărire penala sau de jurisdicţie."

b) " lucrare efectuată de experţi ".

Acelaşi dicţionar arată că termenul provine din latinescul "expertus" , de la "experior" - " încerc, dovedesc ".

Dicţionarul de neologisme al limbii române arată că expertiza este "cercetarea înteprinsă de un expert cu privire la o situaţie , la o problema etc; raport al unui expert".

Acelaşi dicţionar arată că termenul expertiză provine din termenul francez "expertise", iar expert înseamnă "specialist renumit într-un anumit domeniu", “persoană numită din oficiu de tribunal pentru a-şi da avizul într-o anumită chestiune de competenţa sa".

În practica urmăririi penale, expertizele pot fi efectuate pentru elucidarea unor probleme variate sub aspectul naturii ştiinţifice criminalistice (expertiza scrisului şi a documentelor, expertiza monedelor, bancnotelor, expertiza vocii şi vorbirii etc). Importanţa expertizei ca procedeu probator utilizat pentru obţinerea datelor ce se pot descoperi doar prin cercetări ştiinţifice desfăşurate în domeniul de interes a fost evidenţiată de literatura criminalistică.

Expertiza ca procedeu probator este utilă pentru a stabilii dacă anumite înscrisuri sau obiecte conţin date susceptibile de a servi ca probă Astfel expertiza poate soluţiona contradicţiile existente între mijloacele de probă.

În munca de urmărire penală,pentru rezolvarea unor probleme , deseori necesită cunoştinţe speciale, din cele mai diferite domenii de activitate.În asemenea situaţii, organul judiciar dispune efectuarea expertizei.

Expertiza nu se dispune pentru rezolvarea unor probleme de natură juridică, ci numai în vederea obţinerii unor soluţii ştiinţifice din alte domenii de activitate.

Expertiza se dispune şi atunci când organul judiciar are suficiente cunoştinţe în domeniul respectiv , dacă chestiunile ridicate sunt de altă specialitate decât cea juridică.

În concluzie ,expertiza criminalistică este definită în literatura de specialitate ca fiind :"o activitate de cercetare ştiinţifică desfăşurată la cererea organelor judiciare, de persoane având cunoştinţe de specialitate "asupra persoanelor , obiectelor sau urmelor în vederea clarificării unor fapte sau împrejurări pentru indentificarea obiectelor creatoare de urme. “

Expertiza criminalistică este cunoscută în literatură ca fiind:"expertiza de identificare judiciară" şi constituind un mijloc de probă valoros , expertiza criminalistică are activitatea de cercetare ştiinţifică a urmelor şi a altor mijloace materiale de probă în scopul identificării persoanelor ,animalelor, plantelor, obiectelor, substanţelor,al determinării anumitor însuşiri ori schimbări intervenite în conţinutul, structura sau forma lor.

Expertiza poate fi dispusă din oficiu , sau la cerere , atunci când ,pentru lămurirea unor fapte penale sunt necesare cunoştinţele, opiniile unor experţi conform art 119.C. proc.pen. în ipoteza săvârşirii unor fapte , sau când există îndoieli cu privire la starea psihică a învinuitului sau inculpatului.

Cu privire la efectuarea unei expertize criminalistice numai după începerea urmăririi penale şi efectuarea ei pot participa şi experţii numiţi la cererea părţilor.Cu privire la efectuarea unei expertize criminalistice numai după punerea în mişcare a acţiunii penale , considerăm cel puţin discutabilă această problemă deoarece , chiar în faza anterioară punerii în mişcare a acţiunii penale, într-o cauză de fals , când se pune problema stabilirii din mai mulţi învinuiţi autorul vocalic al frazelor în litigiu, este oare posibil să se recurgă doar la o constatare criminalistică tehnico-ştiinţifică, dat fiind gradul superior de profunzime ştiinţifică al expertizelor.

Opinăm deci că date fiind situaţiile practice ivite în cercetarea cauzelor penale concrete ar trebui revizuită această reglementare

Faptul că între cele două mijloace de probă există asemănări , nu conduce la concluzia că una ar putea înlocui pe cealaltă Aşa cum eronat, dar foarte des procedează unii specialişti de la serviciile criminalistice ale poliţiei , constatările tehnico-ştiinţifice sunt denumite şi expertize criminalistice , iar specialistul semnează ca "expert".

Aşa cum aprecia şi prof. Emilian Stancu " dacă , pentru sublinierea calităţii ştiinţifice a examinării se dă o altă denumire , atunci se impune să fie avute în vedere toate elementele care decurg din această modificare , cum ar fi , de pildă, acceptarea unui expert solicitat de părţi De aceea , constatările ştiinţifico-tehnice efectuate de către experţi ai organelor de cercetare penală nu pot fi incluse în categoria expertizelor criminalistice , în accepţiunea lor procesuală."

Astfel expertiza este o cercetare ce constă în operaţii specifice, efectuate de un expert, pe baza cunoştinţelor sale de specialitate, şi a aparaturii corespunzătoare, în urma cărora ajunge la concluzii cu privire la chestiunea ce trebuie lămurită Concluziile sunt probe iar raportul de expertiză în care se cuprind constituie mijloace de probă.

Introducerea prevederilor O.G.75/2000 care oferă părţilor posibilitatea de a avea un expert consultant alături de un expert oficial, care să le reprezinte în faza de efectuare a expertizei , este un pas înainte, depinzând doar de calitatea pregătirii şi probitatea profesională a acestora, modul în care se manifestă activ Deşi modul în care este reglementată participarea experţilor consultanţi la realizarea expertizei este oarecum restrâns, instalând mai degrabă un sistem de expertize supravegheate decât expertize contradictorii.

2. CLASIFICAREA EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE

Obiectul expertizei se desprinde din dispoziţia art.l16 C.proc.pen. în care

se prevede că aceasta se dispune "când pentru lămurirea unor fapte sau

împrejurari ale cauzei ,în vederea adevărului sunt necesare cunoştinţele

unui expert ".