Explicarea rânduielii liturgice a botezului și mirungerii

INTRODUCERE

Această lucrare tratează o temă de reală importanţă practică în viaţa Bisericii din orice timp şi în mod special în timpul nostru, când năzuinţele ecumenice creştine se văd implicate în străduinţele spre unitate a Bisericilor, mai ales cu deosebirile lor în capitolul doctrinal al Tainelor. Lucrare se doreşte a fi o fundamentare cât mai adâncă şi cât mai solidă a importanţei Tainelor Botezului şi Mirungerii, care fac parte din categoria celor de iniţiere alături de Euharistie, în viaţa creştină, în felul în care sunt înţelese şi practicate în Biserica Ortodoxă, pe baza tradiţiei începând de la Sfinţii Apostoli.

În tratarea lucrării se acordă un loc important şi acţiunii Sfântului Duh, întrucât prin această lucrare el aduce un aport la reliefarea pnevmatologiei în viaţa Bisericii şi în noţiunea Tainelor, ca legături vii ale lui Hristos cu credincioşii şi astfel prin rolul important recunoscut Sfântului Duh în Biserică şi în Taine, se reliefează şi caracterul specific al Ortodoxiei şi însuşirea ei de Biserică plină de viaţă ce răspunde necesităţilor spirituale concrete ale credincioşilor.

Botezul este evenimentul pascal şi penticostal , încorporând pe cel botezat în Hristos şi miruit în Biserica plină de Duhul Cincizecimii. În tratarea Botezului ca ,,pecete”, se insistă pe o înţelegere ortodoxă mai duhovnicesc-comunitară a acestei noţiuni din care catolicii fac un temei al teoriei catolice despre caracterul indelebil al Botezului de natură oarecum juridică.

Prin intrarea în comunitatea treimică, cel botezat intră în comuniunea bisericească umană şi viceversa. Credinţa Bisericii este înţeleasă astfel nu ca stare subiectivă individuală, ci ca condiţie obiectivă a Botezului şi a celorlalte Taine pentru că credinţa este parte ontologică a Tainelor şi ţine de fiinţa lor, mărturisirea ei devenind ,,cuvânt sacramental” al Bisericii, căci în acest cuvânt sacramental se prelungeşte actul soteriologic al lui Hristos prin Duhul Sfânt. Omul credinicios se mântuieşte întrucât se uneşte cu Hristos şi repetă drumul lui, pentru mântuirea sa prin Sfintele Taine. Hristos este sacramentul sau Taina originară şi darul culminant al lui Dumnezeu oferite oamenilor prin care s-a realizat răscumpărarea sau mântuirea neamului omenesc şi îndumnezeirea oamenilor care participă prin Biserică la Taina Supremă, Hristos. Prin Hristos, sau mai exact prin Duhul lui Hristos ,,Tainele sunt centrul întregii vieţi a Bisericii, ele sunt condiţia indispensabilă pentru creşterea Trupului Bisericii. Tainele sunt încheieturile şi legăturile care unesc Trupul lui Hristos, pornind din Capul lui şi prin aceasta unesc pe credincioşi, încât aceştia sunt, ca un singur om, având o singură inimă şi un singur suflet (Fapte 4, 32). Numai prinTaine se realizeză unitatea pentru care s-a rugat Hristos (Ioan 17, 26)” . Căci ele sunt mijloacele sau actele vizibile prin care ni se comunică viaţa lui Dumnezeu, coborâtă la dispoziţia noastră în Hristos, prin Biserică. Tainele sunt continua deschidere de putere, de har a lui Hristos către noi şi comunicare a Lui cu noi în Biserică.

Tratând la modul general, Tainele sunt împărtăşiri ecleziale de viaţă dumnezeiască din Hristos, celor ce se încorporează prin ele în Hristos sau odată încorporaţi în El ca mădulare ale Trupului Său, Biserica, cred în Hristos. Validitatea şi lucrarea mântuitoare a Tainelor sunt dependente de credinţa Bisericii pe care la rândul lor o explică şi o pecetluiesc. Pentru că nu orice Botez încorporează pe cel ce-l primeşte în Hristos ca mădular al Bisericii Sale, ci numai Botezul Bisericii în care Hristos întreg rezidă în ea, Hristos şi Duhul Lui, sau altfel spus, al Bisericii care deţine plenitudinea harului de la Hristos prin Sfinţii Apostoli şi prin urmaşii lor, în mod neîntrerupt şi neschimbător.

Toate Tainele sunt relaţii personale cu Hristos în Biserică şi o continuare şi multiplă dăruire a lui Hristos în Duhul Bisericii, luată ca întreg, ca trup al Său, cu multe mădulare şi fiecărui mădular în parte care participă la viaţa lui Hristos din Biserică şi se împărtăşeşte cu unele sau cu mai multe din Tainele Bisericii. De altfel, rostul Tainelor este de a ne împărtăşi puteri dumnezeieşti la începutul marilor slujiri şi etape ale vieţii pământeşti, arătându-se prin aceasta că şi etapele şi slujirile principale ale vieţii noastre pământeşti sunt daruri ale lui Dumnezeu. Botezul şi Mirungerea marchează începutul şi încorporarea noastră în Hristos şi în Biserica Lui, ca comunitate a celor botezaţi în Hristos, pecetluiţi cu Duhul Lui şi uniţi deplin cu Hristos care ni se oferă ca mâncare şi băutură spre şi mai multă viaţă. Aşadar, Botezul redă condiţia şi posibilitatea omului de îndumnezeire pierdută de Adam prin ştergerea păcatului cu apele curăţitoare pline de Duhul lui Hristos, iar Mirungerea împărtăşeşte harul dumnezeiesc pentru exercitarea unor slujiri în viaţa aceasta şi în Biserica lui Hristos.

Toate aceste idei vor fi expuse în prezenta lucrare în care se va evidenţia legătura dintre aceste două Taine şi Biserică, prezenţa harului Duhului Sfânt ca mod de sfinţire şi restaurare a omului, explicarea din punct de vedere tipiconal şi simbolic al acestora, precum şi importanţa lor în ansamblul dobândirii mântuirii subiective a credincioşilor. De asemenea se va avea în vedere argumentarea şi intenţia specificului învăţăturii ortodoxe în faţa rătăcirilor şi interpretărilor defectuoase care tulbură misiunea actuală a Bisericii.

I. Caracterul sacramental al Tainei Botezului şi al Mirungerii

1. Prezentarea şi însemnătatea actelor Tainei Botezului şi Mirungerii

În Biserică, Tainele au rostul de a preface treptat existenţa credincioşilor după chipul Omului-Hristos-Dumnezeu. În acest proces fiecare Taină îşi are rolul ei deosebit de al celorlalte. Botezul, de pildă, este începutul vieţii celei noi a omului în Hristos, pe care îl face mădular al Trupului lui Hristos, Biserica, după care urmează creşterea şi desăvârşirea, dar nu în afara Bisericii, ci în Biserică. Astfel, nimeni nu se poate împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dacă nu a primit în prealabil Botezul şi Mirungerea în Biserică .

Pecetea lui Hristos în Botez este act de o clipă dar şi de durată continuă. ,,Acum chipul lui Dumnezeu se întipăreşte mai bine în sufletul omului decât odinioară, iar statura omului e făcută acum, în Botez, şi mai întocmai după modelul dumnezeiesc, căci de acum chiar modelul ni se arată cu trăsături mai lămurite.” Botezul este făcut în numele Sfintei Treimi, cu invocare distinctă a fiecărei persoane divine, odată cu cele trei afundări în apa baptismală, indiciu clar că fiecare persoană divină participă la reînnoirea chipului dumnezeiesc în om, stricat şi întunecat prin căderea lui Adam, şi că omul este reaşezat prin Botez, în comuniunea de iubire şi viaţă cu Dumnezeu-Tatăl, prin Fiul în Duhul Sfânt . Cei botezaţi iau chipul lui Hristos sau devin împreună-purtători ai chipului lui Hristos . Dar pecetea lui Hristos dată în Botez mai înseamnă şi Duhul Lui, împărtăşit celui botezat, care rămânând în acesta şi fiind mereu reaprins prin noi întâlniri mijlocite de celelalte Sfinte Taine, adânceşte imprimarea chipului lui Hristos în fiinţa creştinului. Prin Patima şi Învierea Sa, Hristos a devenit Duh-πνευμα. Acelaşi lucru trebuie să realizeze şi omul, traversând şi pătrunzându-se de Patima lui Hristos prin Botez, şi intrând şi bucurându-se de Învierea Lui, care îi aduce revărsarea Duhului lui Dumnezeu pentru a deveni om duhovnicesc, adică purtător al Duhului. Configurarea lui Hristos ca efect al Botezului este luarea de către creştin a formei lui Hristos şi anume a lui Hristos Duhul, despre care Sfântul Apostol Pavel a zis: ,,Domnul este Duhul însuşi” (II Cor. 3, 17). Astfel creştinul obţine şi el ungerea Duhului şi devine în realitate un alt Hristos, adică Duh .