Fabricarea Produselor din Tutun

Cuprins licenta Cum descarc?

INTRODUCERE
2
I. MATERIA PRIMA IN INDUSTRIA PRODUSELOR DIN TUTUN 7
I.1 Varietati de tutun 7
I.2. Determinarea caracteristicilor fizice 8
I.3. Determinarea caracteristicilor chimice 12
I.4. Caracteristicile degustative 15
I.4.1. Determinarea caracteristicilor degustative pe baza analizei chimice 17
I.4.2. Determinarea caracteristicilor degustative prin probe de fumat 18
I.5. Receptia si depozitarea tutunului brut fermentat
19
II. MATERIALE AUXILIARE PRINCIPALE IN INDUSTRIA PRODUSELOR DIN TUTUN 22
II.1. Schema de fabricatie 25
II.2. Procesul tehnologic de obtinere a tigaretelor 27
II.3. Clasificarea tigaretelor 31
II.4. Caracteristicile tigaretelor 32
II.5. Obtinerea tigaretelor din foi 34
II.6. Componenta tigarilor din foi 35
II.7. Prepararea tutunului pentru tigarile din foi 36
II.8. Confectionarea si impachetarea tigarilor din foi 37
II.9. Valorificarea deseurilor din tutun
38
III. STUDIU DE CAZ - MARASEEA TABACOO PRODSERV S.R.L. 40
III.1. Prezentarea firmei 40
III.2. Produsul societatii 41
III.3. Obiectivele societatii 44
III.4. Piata de desfacere 45
III.5. Personalul societatii
47
CONCLUZII
51
BIBLIOGRAFIE 57


Extras din licenta Cum descarc?

INTRODUCERE
Toate formele sub care se consuma tutunul astazi apartin bastinasilor Americii. 
In 1560 tutunul a fost adus in Europa si de aici in Asia Mica, Africa si Australia . Pe la 1600 - 1605 marinarii si negustorii l-au introdus in China, India. 
In 1560, un medic spaniol l-a folosit ca planta medicinala contra durerilor de cap, bronsitei, utilizare pe care a avut-o pana in anul 1800. De fapt si astazi medicamentele cu baza de nicotina, vitamina antipelegroasa PP si remifonul sunt folosite cu succes in medicina.
Prizatul tutunului isi are originea tot din folosirea lui ca planta medicinala. La inceput se priza pentru a inlatura durerea de cap, ulterior, insa, prizatul a devenit un obicei.
Fumatul care constituie astazi intrebuintarea de baza a tutunului s-a impamantenit si extins in Europa mult mai tarziu. Desi la descoperirea Americii, europenii au cunoscut mai intai tigara de foi in forma ei primitiva, in Europa (mai intai in Anglia, apoi in Olanda, si restul tarilor) la inceput s-a fumat cu pipa. Pipa a fost inlocuita cu timpul cu tigarile de foi, a caror tehnica de confectionare a venit din Cuba in Spania de unde s-a raspandit in toata Europa.
In Europa centrala, tigaretele au fost aduse din Rusia, unde s-au introdus din Siria si Persia de catre marinarii spanioli. Din Crimeea tigaretele de format rotund si cu carton (papiroose) s-au transmis la turci. Turcii au folosit insa tigareta fara carton, careia si astazi i se spune, pe nedrept, tigareta cu format turcesc.
Mestecatul tutunului a fost practicat, pentru prima data de catre marinarii din regiunea de coasta din Anglia si tarile scandinave.
In tara noastra se pare ca atat tutunul cat si fumatul au fost cunoscute in a doua jumatate a secolului XVII, ceea ce nu exclude posibilitatea introducerii fumatului cu mult mai devreme, ca prim document asupra acestei ipoteze, sunt pipele (lulelele) de pamant de diferite forme gasite impreuna cu alte obiecte in ruinele cetatii Suceava, dintre care una purta inscriptia anului 1571.
In decursul timpului in tara noastra s-au practicat toate felurile de intrebuintare a tutunului cu exceptia mestecatului.
Cele mai vechi dovezi privind folosirea tutunului in tara noastra sunt pipele descoperite in ruinele cetatii Suceava. 
Inca din a doua jumatate a secolului al XVII-lea Tarile Romane erau un insemnat centru comercial al tutunului facandu-se comert cu tutunuri straine si indigene. In secolul al XVII-lea exista o taxa a ,,tutunaritului" pe cultura tutunului, taxa mentionata in anul 1693 intr-un document din Moldova. 
In secolul al XVIII-lea taxa tutunaritului apare si in Muntenia, iar suprafetele cultivate s-au marit considerabil de la an la an. Soiurile cultivate erau turcesti, rusesti si romanesti.
In prima jumatate a secolului al XIX-lea apar in Tarile Romane fabricantii de tabac. Acestia prelucrau tutunul cumparat de la comerciantii din tara sau adus din Turcia, Rusia, etc. Pana la introducerea monopolului asupra culturii si exploatarii tutunului, prelucrarea acestuia se facea rudimentar, cu un cutit pentru taiat foile numit havan, unelte rudimentare pentru pulverizarea lui si o balanta pentru cantarirea tutunului vandut.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza instituie prin legea din 5 decembrie 1864, monopolul asupra tutunului, lege cu aplicare din 1 mai 1865. Articolul 1 din lege cuprindea dreptul statului ,,de a vinde tutunul si tabacul strain sau indigen sub orice forma sau calitate, iar cultivarea tutunului in toata tara nu se poate face decat pentru regia Statului sau pentru exportatiune". Dreptul de a produce tutun sau tabac era rezervat Statului care trebuia sa infiinteze fabrici ,,in trei orase principale in apropierea localitatilor unde se cultiva mai mult tutun indigen". Dupa abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a desfiintat si monopolul tutunului prin legea din 1 februarie 1867 si apoi s-a reinfiintat prin legea din 6 februarie 1872, ,,Legea pentru dreptul exclusiv al Statului asupra vanzarii tutunului, tigarilor si tabacului", care asigura Statului dreptul de a cultiva, de a fabrica si de a vinde singur tutunuri in tara.
Exploatarea monopolului tutunului a fost concesionata apoi pe o perioada de 15 ani, dar contractul cu societatea concesionara a fost reziliat in anul 1879, cand statul a preluat singur monopolul tutunului sub tutela Ministerului de Finante. In cadrul Ministerului de Finante functiona Directiunea Generala a Regiei Monopolurilor Statului, prescurtat RMS, condusa de un consiliu de administratie compus din opt membri si un director general. Primul director general al RMS-ului a fost Gh.C.Cantacuzino. Din cadrul Regiei Monopolurilor Statului cel mai important monopol era monopolul tutunului, acordandu-se o atentie deosebita extinderii suprafetelor cultivate cu tutun, cresterii productiei si imbunatatirii calitatii tutunurilor.
In martie 1912 se elaboreaza ,,Legea pentru administrarea si exploatarea monopolurilor Statului", cultura tutunului se restrange in zone cu terenuri pe care se produceau tutunuri de calitate, necesare fabricarii si consumului. Dispar intermediarii, iar cultivatorii incep sa lucreze dupa ,,instructiunile obligatorii" ale Regiei, care le asigura asistenta si chiar capital, cultura tutunului devenind din ce in ce mai rentabila. Suprafata cultivata de la 1880 pana la 1905 variaza intre 2.000, 3.000, 4.000 si 7.765 hectare, cu o productie de 3.000, 4.000 si 5.000 tone. 
In anul 1906 se infiinteaza Statiunea experimentala de la Belvedere. Prin legea promulgata prin Decretul Regal nr.360 din 7 februarie 1929 se infiinteaza Casa Autonoma a Monopolurilor Regatului Romaniei, care include si monopolul tutunului.
Casa Autonoma a Monopolurilor Regatului Romaniei, prescurtat CAM, avea in anul 1929 in functiune 6 manufacturi de tutun, un institut de cercetare, 12 inspectorate ale culturii si fermentarii tutunului. 
Fabricile de tigarete existente acum in structura S.N.T.R. si care se aflau in componenta Casei Autonome a Monopolurilor Regatului Romaniei sunt fabricile de tigarete din Bucuresti, Iasi, Timisoara si Sf. Gheorghe. In aceasta perioada, datorita cresterii numarului de fumatori de tutun in randul populatiei, s-a impus extinderea suprafetelor cultivate cu tutun, s-a reorganizat desfacerea produselor, s-au construit noi depozite de fermentare si conservare a tutunului, s-au aclimatizat noi soiuri de tutun. In anul 1938 suprafata cultivata cu tutun a crescut la 34.900 hectare, atingandu-se o productie de 28.670 tone, cu un numar de 84.469 cultivatori. La sfarsitul anului 1940 s-au pus in functiune fabricile de tigarete de la Tg. Jiu si Ramnicu-Sarat.
In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, datorita dezorganizarii economiei statului, au suferit atat cultura tutunului cat si exploatarea lui industriala, reducandu-se productia cu aproape doua treimi. O parte din fabrici fiind bombardate, si anume manufacturile de tutun din Timisoara, Iasi si Bucuresti.
La 1 ianuarie 1952 Casa Autonoma a Monopolurilor Regatului Romaniei se transforma in Directia Generala a Industriei Tutunului, care trece in subordinea Ministerului Industriei Alimentare. In luna martie 1970, Directia Generala a Industriei Tutunului este transformata in Combinatul Industrializarii Bauturii si Tutunului, iar in februarie 1971 devine Centrala pentru Cultura si Industrializarea Tutunului. 
Prin Hotararea Guvernului nr.1214 din 20 noiembrie 1990 a luat fiinta Regia Autonoma a Tutunului din Romania, iar la 29 noiembrie 1997 prin H.G. nr.918, Regia Autonoma a Tutunului din Romania (RATR) se transforma in Societatea Nationala Tutunul Romanesc.


Fisiere in arhiva (1):

  • Fabricarea Produselor din Tutun.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 8 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!