Finanțe Publice

CAPITOLUL I

FINANŢELE PUBLICE-ROLUL LOR ÎN STAT

1.1 Importanţa finanţelor publice în economie

În vorbirea curentă se folosesc mai multe expresii făcând parte din familia cuvântului finanţe, în sensuri apropiate sau diferite, după caz, finanţe, finanţe publice, finanţe private şi finanţe socialiste.

Cu timpul, cuvântul finanţe a căpătat un sens foarte larg, incluzând bugetul statului, creditul, operaţiunile bancare şi de bursă şi operaţiunile băneşti. În zilele noastre în vorbirea directă se identifică frecvent noţiunea de finanţe cu acea de bani, venituri în bani, resurse băneşti, creanţe. Trebuie remarcat însă că nici concepţiile despre finanţe nu sunt la unison. Astfel, economiştii consideră finanţele ca fiind, după caz, fonduri băneşti la dispoziţia statului, bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice, totalitatea resurselor şi sarcinilor etc.

În realitate, între resursele băneşti prelevate la fondurile publice în vederea satisfacerii nevoilor sociale, modalităţile concrete prin care se procură şi se distribuie aceste resurse instrumentele prin care statul intervine în viaţa economică metodele de gestionare a resurselor financiare publice şi formele juridice pe care le îmbracă, între toate acestea există strânse legături. Procurarea şi distribuirea resurselor financiare se realizează în procesul repartizării produsului intern brut cu ajutorul unor metode şi instrumente specifice, într-un cadru juridic adecvat, în scopul satisfacerii nevilor sociale şi al influenţării activităţii economice. De-a lungul anilor, concepţiile despre finanţe au evoluat continuu. În această evoluţie se conturează două etape distincte: prima corespunde capitalismului, iar cea de a doua corespunde dezvoltării monopolilor . Concepţiile din prima etapă sunt considerate clasice, iar cele din a doua contraindicate. Este în interesul societăţii ca statul să se limiteze la sarcinile tradiţionale vizând menţinerea ordinii interne, apărarea ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state.

În această concepţie sarcina finanţelor publice constă în asigurarea resurselor necesare întreţinerii instituţiilor, funcţionării normale a acestora, impozite şi împrumuturi şi celelalte metode de procurare a resurselor financiare trebuie concepute astfel încât să aibă caracter neutru sau modifice relaţiile sociale-economice existente.

Finanţele publice sunt folosite şi în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii, în timp ce finanţele private sunt puse în slujba realizării de profit de către întreprinzătorii individuali sau acţionarii socieţătilor comerciale.

Între finanţele publice şi cele private există unele asemănări, dar şi o serie de deosebiri. Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului se procură de la persoane fizice şi juridice în principal prin măsuri de constrângere, luate de autorităţile publice, şi într-o proporţie mai mică, pe baze contractuale.

Împotriva statului nu se pot lua măsuri de executare silită, când instituţiile publice centrale şi locale nu efectuează cheltuieli prevăzute, spre deosebire de aceastea întreprinderile private îşi procură resursele financiare de care au nevoie, pentru desfăşurarea activităţii lor, de pe piaţă, pe baze contractuale.

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor importante fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice.

Aceste fonduri se formează pe seama unei părţi din PIB şi sunt utilizate pentru finanţarea nevoilor sociale atât de interes naţional, cât şi local. Fondurile se constituie pe seama transferului de valoare, de putere de cumpărare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia organelor administraţiei de stat, centrale şi locale.

De la aceste fonduri se efectuează transferuri de putere de cumpărare de la diverşi beneficiari, persoane fizice sau relaţii care apar între participanţii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare şi relaţii care apar între colectivitate, reprezentată prin stat, pe de o parte şi beneficiarii fondurilor băneşti ce se constituie în economie. Aceste relaţii, care apar în procesul repartiţiei produsului intern brut în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii, constituie relaţii financiare. Sfera finanţelor, mai îngustă decât aceea a relaţiilor băneşti cuprinde numai relaţiile băneşti care exprimă un transfer de valoare, nu şi pe cele care reflectă o schimbare a formelor valorii.

În legătură cu transferul de valoare care generează relaţii financiare, se impun câteva precizări. În primul rând, apariţia finanţelor financiare este determinată de transferul în formă bănească, de valoare de la persoane fizice sau persoane juridice la fondurile ce se constituie în economie sau de la aceste fonduri la dispoziţia persoanelor juridice sau fizice beneficiare. Transferul de valoare, are de la bun început caracterul unui transfer de putere de cumpărare.

În al doilea rând, transferul de valoare la fondurile ce se constituie în economie se efectuează fără contraprestaţie directă.