Finanțele Întreprinderii

Procese de formare, repartizare si utilizare a fondurilor au loc nu numai la nivelul statului ca autoritate publica, ci si în întreprinderi publice, organisme bancare si financiare, de asigurari sociale si de bunuri etc.

Finantele întreprinderilor publice reprezinta veriga primara, de baza, a întregului sistem financiar si de credit, aceasta afirmatie bazându-se pe faptul ca majoritatea fondurilor banesti, ce se formeaza la diferite nivele, îsi au izvorul în veniturile create în celule de baza ale economiei nationale. De trainicia acestor finante depinde în cea mai mare parte de constituirea celorlalte sub-sisteme financiare.

Vita economico-financiara a unei întreprinderi publice nu poate fi conceputa în afara mediului în care functioneaza si evolueaza; din acest mediu întreprinderea publica îsi colecteaza resursele si tot în cadrul lui efectueaza plati, restituiri de fonduri etc.

Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care întreprinderea publica le are cu totii agenti economici si financiari, cu statul si alte organisme.

Întreprinderea publica este o combinatie de factori materiali (capital economic) cu factori umani, un agent economic, o entitate , un centru de decizie, care evolueaza într-un mediu complex, format din patru universuri interdependente si anume:

1) Universul economic;

2) Universul financiar;

3) Universul social;

4) Universul statal.

Ca agent economic, întreprinderea publica intra în relatii cu alti agenti pe care îi întâlneste pe diferite piete în care se schimba bunuri si servicii pe baza de moneda. Cantitatile de marfuri oferite si solicitate, precum si preturile sunt variabile, ceea ce influenteaza echilibrul, astfel ca întreprinderea publica este supusa unor legi economice.

Aceste schimburi dau nastere universului economic si ca un univers autonom, organizat pe pietele sale proprii, prin care se schimba active financiare si moneda.

Agentii economici si financiari ce se întâlnesc pe diferite piete si între care apar variate raporturi, constituie contextul social în care functioneaza si evolueaza întreprinderea publica. Acesti agenti pot fi grupati, în functie de piete, în urmatoarele grupe principale:

- furnizori, pe care întreprinderea publica îi întâlneste pe piata de materii prime si servicii;

- clienti, pe care întreprinderea publica îi întâlneste pe piata de produse si servicii:

- salariatii si conducatori, pe care întreprinderea publica îi gaseste pe piata muncii;

- actionari sau asociati, împrumutatori si intermediari financiari, pe care întreprinderea publica îi gaseste pe piata financiara etc. Între întreprinderea publica, pe de o parte si diferitele persoane fizice si juridice, pe de alta parte, se nasc, asa cum s-a mai aratat, variante raporturi, care vizeaza cumparari si vânzari de marfuri si servicii, angajari si plata drepturilor de personal, formarea capitalurilor proprii si împrumutate. De asemenea, întreprinderea are raporturi cu:

1. diferite organe statale, care se concretizeaza în plata impozitelor si taxelor sau primirea de subventii si alocatii de la bugetul statului;

2. societati de asigurare, catre care întreprinderea publica achita prime de asigurare si de la care va beneficia, în anumite situatii, de plata unor despagubiri;