Cuvant inainte Capitolul I. Aspecte generale 1 1.1Evolutia Uniunii Europene: Prezentarea momentelor cheie 2 1.2Rolul fiscalitatii pe piata UEM 8 1.3Baza juridica a masurilor de armonizare fiscala 9 1.4Evolutii recente si perspective deviitor : Summitul de la Nice 9 Capitolul II. Conventiile fiscale bilaterale si dreptul comunitar. 13 2.1 Dreptul comumitar: repartitie si competente. 14 2.1.1 Probleme legate de repartitia competentelor 16 2.1.2 Probleme legate de exercitiul competentelor 20 2.2 Aprecierea legalitatii comunitare 26 2.2.1 Dreptul derivat 26 2.2.2 Dreptul primar 30 Capitolul III. Fiscalitatea in Uniunea Economica si Monetara 41 3.1 Aspecte generale 42 3.1.1 Sarcina fiscala in UEM 42 3.1.2 Fiscalitatea directa si indirecta 43 3.1.3 Costul frontierelor fiscale 44 3.2 Fiscalitatea indirecta pe piata UEM 45 3.2.1 Taxa pe valoarea adaugata 45 3.2.2 Accizele 49 3.3 Fiscalitatea directa pe piata UEM 52 3.3.1 Impozitul pe venitul persoanelor fizice 52 3.3.2 Impozitul pe societati: convergenta si ,,nomadism fiscal" 56 3.3.2.1 Aspecte generale si cote de referinta 56 3.3.2.2 Propunerile ce releva cooperarea transnationala a intreprinderilor 57 3.3.2.3 Fiscalitatea intreprinderilor 59 3.3.2.4 Politica "pretului de transfer" 59 3.3.2.5 Fiscalitatea economiei 60 3.4 Fiscalitatea si moneda unica 61 3.4.1 Uniunea economica si monetara. Introducerea euro 61 3.4.2 Consecintele aparitiei Uniunii Economice si Monetare asupra functionarii actualului sistem monetar international 61 3.4.3 Rezultatele detaliate pentru UE si UEM pe anul 2000 65 Capitolul IV. Sistemul fiscal din Romania 71 4.1 Caracterizarea sistemului fiscal romanesc 724.2 Structura impozitelor in Romania 73 4.2.1 Impozitul : caracterizare generala 73 4.2.2 Impozitele directe 75 4.2.2.1 Fiscalitatea directa a intreprinderilor 75 4.2.2.1 Fiscalitatea directa a persoanelor fizice 78 4.2.3 Impozitele directe 80 4.2.3.1 Taxa pe valoare adaugata 80 4.2.3.2 Accizele 81 4.2.3.3 Taxele vamale 82 4.3 Aderarea la UE - Premisa a dezvoltarii economice romanesti 83 4.3.1 Societatea in tranzitie sau societatea in deriva? 83 4.3.2 Obiective financiare in vederea aderarii 84 Concluzii Index al tabelelor Bibliografie
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-au format organizatii supranationale, din motive economice si politice. Motivul politic era faptul ca, o organizatie supranationala ar putea elimina un posibil razboi in Europa. Unii sustinatori ai unitatii politice europene, cum ar fi Jean Monnet, credeau ca daca tarile Europei s-ar uni, ar avea resurse comparabile cu cele ale Statelor Unite. Motivul economic era faptul ca, pietele mai mari vor promova o crestere a competitivitatii, ducand astfel la cresterea productivitatii si a standardului vietii. Punctele de vedere economice si politice au fuzionat ducand la presupunerea ca, puterea economica sta la baza puterii politice si militare, iar o economie europeana total integrata ar reduce conflictele dintre tarile Europei. Un exemplu de organizatie economica supranationala a fost Uniunea Vamala Benelux, creata in 1948 (acum Uniunea Economica Benelux) care a asigurat o zona de liber schimb intre Belgia, Olanda si Luxemburg si un tarif comun pentru bunurile provenite din afara uniunii. Primul pas important inspre integrarea europeana a avut loc in 1950. Ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, sfatuit de Jean Monnet, a propus integrarea industriilor carbunelui si otelului in Franta si Germania si a invitat si alte tari sa adereze. Germania a aderat imediat, fiind urmata de tarile Benelux si Italia. Anglia nu a aderat, ingrijorata de pierderea controlului asupra propriei industrii. Tratatul care a infiintat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) a fost semnat in 1951 si a intrat in vigoare anul urmator. Tratatul prevedea eliminarea tarifelor vamale la comertul in cadrul comunitatii, un tarif comun pentru importurile din alte tari si controlul productiei si a vanzarilor. In 1957 tarile membre CECO au mai semnat doua tratate la Roma. Aceste tratate au creat Comunitatea Europeana pentru Energie Atomica (EURATOM), pentru dezvoltarea unor modalitati pasnice de folosire a energiei atomice si Comunitatea Economica Europeana (CEE). Obiectivul imediat al CEE a fost crearea unei piete comune in care bunurile, serviciile capitalul si persoanele sa circule liber. Nu se urmarea formarea doar a unei uniuni vamale, ci dezvoltarea unei politici comune, pentru a se depasi diferentele din legislatia nationala, precum si dezvoltarea economica, care formau bariere invizibile in calea unui comert liber. Una dintre prevederile cele mai importante ale tratatului era ca nu poate fi reziliat de catre o singura tara si ca dupa un anumit timp, deciziile comunitatii vor fi luate cu votul majoritar al membrilor si nu prin vot unanim. Au fost invitate si alte tari sa adereze la CEE. Anglia s-a opus, pentru ca nu dorea sa piarda controlul asupra politicilor nationale si a incercat sa convinga natiunile europene sa formeze, in loc, o zona de liber schimb. Astfel, in 1960 Anglia, Austria, Elvetia, Portugalia si tarile nordice - Norvegia, Suedia, Danemarca au instituit o zona de liber schimb mai putin radicala: Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS). Prin AELS s-au eliminat tarifele vamale dintre membrii. Nu a fost prevazut un tarif extern comun, iar tarile membre se puteau retrage oricand. In 1961 Anglia si-a schimbat punctul de vedere privind aderarea. Totusi, presedintele francez, Charles de Gaulle a respins aderarea Angliei prin veto in 1963, iar apoi a doua oara in 1967. In opinia lui de Gaulle, cooperarea franco-germana trebuia sa formeze inima Europei, din care Anglia trebuia exclusa, datorita legaturilor stranse cu Statele Unite. In 1967, cele trei comunitati s-au unit formand Comunitatile Europene (CE). In ceea ce priveste largirea CE, nu s-a inregistrat nici un progres, decat dupa demisia presedintelui de Gaulle. Noul presedinte, Georges Pompidou, avea o orientare mai proeuropeana. In 1973 s-au alaturat Regatul Unit, Danemarca si Irlanda. Norvegia, prin referendum national, a stabilit sa nu adereze. Mai tarziu au aderat si Grecia (1981), Spania si Portugalia (1986), Austria, Finlanda si Suedia (1995). Aceste tari au creat "Europa celor cincisprezece". Prin anii 1980, cu toate ca avea o istorie de 30 de ani, CE nu a reusit sa realizeze visul celor mai inflacarati adepti ai unitatii europene: o Europa unita. Aderarea unor tari mediteranene mai putin dezvoltate cum ar fi Grecia, Spania si Portugalia, a introdus o serie de probleme noi. Sprijinirea acestor tari pe agricultura, a determinat ca un procentaj semnificativ din fondurile UE, destinate pentru agricultura, sa fie redirectionate catre acesti membrii. Acest fapt a alarmat tari precum Irlanda, care se temea ca partea ei din aceste fonduri va fi redusa. In 1985, Consiliul European a decis sa faca pasul urmator in cadrul integrarii. In februarie 1986 a fost semnat Actul European (AE), care a largit sfera tratatelor existente, mai ales in domeniul politicii externe. AE cerea adoptarea a mai mult de 300 de masuri pentru inlaturarea barierelor fizice, tehnice si fiscale, in vederea realizarii unei piete unice in cadrul careia, economiile statelor membre ar fi complet integrate. In plus, statele membre au fost de acord sa adopte politici comune cu privire la o serie de probleme, referitoare la impozite si ocuparea fortei de munca, la sanatate si mediul inconjurator. Astfel, in 1991, frontierele interne ale Comunitatii au fost inlaturate, formand o piata de 350 de milioane de consumatori, numita Piata Unica Europeana. Serviciile, capitalul si indivizii se pot deplase liber in cadrul tarilor UE, fara restrictii sau control vamal. Companiile pot investi, cumpara si vinde in orice tari ale UE, fara a plati formalitatile de import-export. Persoanele fizice pot cumpara bunuri de consum din orice stat membru, fara ca aceste bunuri sa fie controlate la vama si fara taxarea lor la reintrarea in tara.
BRAN FLORINA :"GEOGRAFIA STATELOR LUMII" EDITURA ECONOMICA BUCURESTI,1996 ENCICLOPEDIA ENCARTA 2000 SUTA NICOLAE: "INTEGRAREA ECONOMICA EUROPEANA" EDITURA ECONOMICA BUCURESTI, 2000 TINCA OVIDIU: "DREPTUL COMUNITAR GENERAL" EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI 1999. THE ECONOMIST A.F.P. BAKKER, "INSTITUTII FINANCIARE INTERNATIONALE", EDITURA ANTET,1997 INTERNET - BBC NEWS - CIA - THE WORLD FACTBOOK 2000 - AMBASADA GRECIEI, AMBASADA AUSTRIEI, AMBASADA GERMANIEI - CNN NEWS - EUROSTAT, BIROUL STATISTIC AL COMUNITATILOR EUROPENE DIN LUXEMBOURG - IMF WORLD OUTLOOK - INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA - BELGIA - MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE (BELGIEI SI LUXEMBURG) - OFICIUL FEDERAL DE STATISTICA AL GERMANIEI - OFICIUL NATIONAL DE STATISTICA - ANGLIA, SUEDIA - STATISTICI FMI, 1999. - STATISTICI FMI, 2000. - EUROPA. EU. INT IOAN ROTARIU ,, CADRUL INSTITUTIONAL AL RELATIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE", ED. ORIZONTURI UNIVERSITARE, 1997 BIBERI OCTAVE "U.E INTRE REAL SI VIRTUAL",EDITURA ALL,BUCURESTI,1999 MATEI SI NEGRUT "ENCICLOPEDIA STATELOR LUMII" EDITURA MERENICE, BUCURESTI, 2000 "LES IMPOTS EN EUROPE" - EDITURA DELMAS LOUIS CARTOU "LEGISLATION COMMUNITAIRE GENERALE" JACQUES MALHERBE "CONVENTIONS FISCALES BILATERALES ET DROIT COMMUNITARE" CENTRE DE LA DOCUMENTATION ET DE RECHERCHE EUROPEENNES "LA FISCALITE DANS LE MARCHE UNIQUE"
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
