Formarea și implicațiile datoriei publice

Cuprins licență

CAPITOLUL 1. 2
CARACTERIZAREA GENERALĂ A DATORIEI PUBLICE 2
1.1 Conceptul de datorie publică şi formele sale 2
1.2 Dinamica datoriei publice şi principalele tendinţe în evoluţia acesteia. 12
CAPITOLUL 2. 24
FACTORI CARE DETERMINĂ APARIŢIA DATORIEI PUBLICE ŞI ANALIZA INFLUENŢEI LOR 24
2.1. Factori care generează apariţia şi starea generală a datoriei publice 24
2.2. Analiza factorilor de influenţă asupra datoriei publice în diverse ţări (exclusiv România): ţări dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare. 29
2.3. Implicaţii ale formării datoriei publice în diverse ţări (exclusiv România). 40
CAPITOLUL 3. 50
ANALIZA FORMĂRII ŞI IMPLICAŢIILE DATORIEI PUBLICE ÎN CONDIŢIILE ROMÂNIEI DUPĂ 1990 50
3.1.Datoria publică internă. 50
3.2.Datoria publică externă. 63
CONCLUZII 79


Extras din licență

CAPITOLUL 1.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A DATORIEI PUBLICE
1.1 Conceptul de datorie publică şi formele sale
Dintotdeauna nevoile financiare ale unui stat au fost acoperite pe baza veniturilor încasate de acesta cu ajutorul impozitelor, taxelor şi altor contribuţii. Dar resursele financiare ale statului şi modalităţile de a le procura nu sunt, în marea majoritate a cazurilor, suficient de mari pentru a acoperi cheltuielile. Din această insuficienţă a veniturilor, rezultă apariţia deficitului bugetar care poate fi acoperit prin contractarea de împrumuturi pe plan intern sau extern. Prin realizarea acestor împrumuturi se formează concomitent datoria publică a unui stat.
Prin noţiunea de datorie publică se înţelege, potrivit literaturii de specialitate , totalitatea sumelor împrumutate de către autorităţile publice centrale, de autorităţile locale şi de alte entităţi publice, de la persoane fizice sau juridice, de pe piaţa internă sau externă şi rămase de rambursat la un moment dat.
Datoria publică este caracterizată potrivit instituţiilor financiare internaţionale cât şi literaturii economice sub diferite forme. 
Din punctul de vedere al Băncii Mondiale , datoria publică se împarte in datorie publică şi datorie publică garantată de stat. Potrivit acestei instituţii, primul element datoria publică semnifică suma obligaţiilor interne şi externe ale debitorului public care cuprinde guvernul central şi organismele sale: statele, provinciile şi subdiviziunile politice similare, şi organismele politice autonome: întreprinderile publice şi cele mixte în care statul este acţionar majoritar. Al doilea element datoria garantată de stat reprezintă suma tuturor obligaţiilor interne şi externe ale sectorului privat, în care un organism public garantează rambursarea acestora.
Potrivit Fondului Monetar Internaţional , acesta împarte în funcţie de rezidenţa creditorului, datoria publică, în datorie publică internă şi externă. Astfel, datoria internă reprezintă datoria redactată atât în devize, cât şi în moneda ţării debitoare deţinută de rezidenţi iar datoria externă seminfică datoria redactată atât în devize, cât şi în moneda ţării debitoare deţinută de nerezidenţi.
Potrivit literaturii economice datoria publică este caracterizată în funcţie de mai multe criterii, ca având mai mai multe forme.
În ceea ce priveşte durata pentru care se realizează îndatorarea se remarcă: datoria publică flotantă, ce rezultă din împrumuturi pe termen scurt (durata de rambursare nu depăşeşte 1 an), totodată având şi o existenţă de scurtă durată şi datoria publică consolidată, rezultată din împrumuturi pe termen mediu (durata de rambursare este mai mare de 1 an şi nu depăşeşte 5 ani) şi termen lung(durata de rambursare depăşeşte 5 ani).
În funcţie de natura creditorilor se remarcă: datoria publică brută ce cuprinde valoarea totală a împrumuturilor, inclusiv dobânzile şi comisioanele aferente către toţi creditorii şi datoria publică netă ce cuprinde numai datoriile către persoanele private neicluzand datoriile către autoritaţile publice autonome.
Cadrul legislativ privind administrarea şi gestionarea datoriei publice în ţara noastră după anii ’90, a început să se contureze în 1993 când a apărut prima lege prin care se prevedeau condiţiile în care statul poate să contracteze împrumuturi. Mai târziu ca urmare a apariţiei pieţei de capital şi datorită necesitaţilor de dezvoltare, această lege s-a dovedit insuficientă, aşadar apare în 1999 o lege nouă privind datoria publică. În contextul economic de pregătire a ţării noastre în vederea aderării la Uniunea Europenă s-a emis o lege ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. În România împrumuturile de stat pot fi contractate potrivit legii ce reglementează datoria publică şi cu dispoziţiile legii finaţelor publice şi administraţiei publice locale .
În ţara noastră, potrivit reglementărilor în vigoare, datoria publică include datoria publică guvernamentală, care la rândul ei se împarte în datoria publică guvernamentală internă şi externă, şi datoria publică locală care se împarte în datoria publică locală internă şi externă. Datoria publică guvernamentală reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare. Datoria publică locală reprezintă totalitate obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare.


Fisiere în arhivă (1):

  • Formarea si Implicatiile Datoriei Publice.doc

Imagini din acest licență

Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.


Hopa sus!