Forme și Formule ale Presei pe Interenet

Scurtă excursie prin noua „junglă virtuală”

Presa, e clar deja pentru toată lumea, nu mai e ce a fost. Sunt aproape imemoriale vremurile în care bace Todor aștepta „ujsagul” la poartă, adus pe la ora 10 de poștaș - depinde cât de departe era, fizic, poșta din comună – nerăbdător să afle, în câteva citiri în diagonală, „dacă n-o luat foc lumea”, „ce leji au mai dat ăștia”, „pă unde o mai fost tovarășu”... Și nu au trecut decât 20 de ani! 20 de ani, se vede treaba, însă, sunt o eternitate. În economia dezvoltării socio-culturale - ca să respectăm tonul academic – raportată la evoluția ultrarapidă a tehnologiilor informatice (IT), un cincinal înseamnă o veșnicie: nu va mai trece mult timp până ce upgradarea calculatorului personal la minimum şase luni odată va fi o practică obligatorie (impusă de apariția pe piață a noilor produse IT) și la fel de banală precum tunsul ori schimbarea lenjeriei de pat.

Informația apare, deci, pe internet, în timp real. În Londra, de exemplu, peste 90% din spațiul public este monitorizat LIVE, iar utilizatorii de rețele wireless sau cablu optic își selectează, după dorință sau interes, canalul de transmisie care le e cel mai aproape din cât mai multe puncte de vedere. La rigoare, îți poți supraveghea copilul în drumul său de acasă până la școală, în timpul cursurilor și înapoi acasă. Viețile vedetelor (vezi cazul Amy Winehouse, relativ recent...) sunt filmate, efectiv, secundă cu secundă, în impostaze ce deja transcend intimitatea. Jefuirea unui magazin sau a unei benzinării, un accident de circulație sau un schimb de focuri între bande rivale sunt evenimente care provin de la „materialul brut” filmat la locul faptei, iar prelucrarea lor sub formă de știre „clasică” necesită câteva minute. Ziarul care apare seara sau a doua zi dimineața nu face decât să îmbrace respectiva știre în haina reportajului (neutru și realist), completând ceea ce deja a apărut pe siteuri cu declarații ale oficialilor și purtătorilor de cuvânt.

Majestatea-sa „Cuvântul scris” suferă, așadar, o mutare paradigmatică – un proces pe care ar fi păcat să îl ratăm, în calitatea noastră nu doar de contemporani cu fiecare nuanță a sa, dar și de observatori interesați. De co-participanți.

FORME SI FORMULE ALE PRESEI PE INTERNET

INTRODUCERE

Generalităţi. Presa de internet despre ea însăşi

În primii ani de dupa 1989, majoritatea populatiei din Romania cumpăra cel puţin două ziare pe zi – o spun statisticile – ceea ce se traduce prin dorinţa de informare, dezvoltare intelectuală, dar mai ales de descătușarea dintr-un lanț scurt și atent supravegheat de „cerberii socialisto-comuniști”. În primul deceniu de după Revoluția din 1989, unele cotidiene ajunsesera sa aibă tiraje de aproape un million de exemplare. În prezent, tirajele sunt mult mai mici, consumatorii nu mai cumpără ziare decât dacă sunt stimulaţi de ceva, cum ar fi carti, DVD-uri, programe TV sau diferite suplimente, iar mai nou se poate vorbi despre „presa de nișă” – publicația specializată pe CEVA: călătorii, machiaje, paranormal sau teologie.

Se constată că oamenii sunt din ce in ce mai informaţi. Informaţia, însă, grosul acesteia, se preia astăzi din mediul online. Presa online intra în contact, odata cu creşterea accesului la internet, cu un număr din ce în ce mai mare de consumatori care beneficiază din plin de avantajele ei. Participarea la discuţii libere pe forumuri, comentariile articolelor, vizionarea filmuleţelor, tratarea obiectiilor si argumentarea sunt doar cateva dintre alte mijloace de comunicare, facând şi acestea din urmă trimitere la dialoguri mai mult sau mai puţin civilizate, la invitaţii pe blogurile personale, pentru promovarea articolelor sau materialelor proprii.

Astfel, audienţa presei online este într-o creştere continuă, în timp ce tirajele presei scrise scad. Audienţa online luptă să îşi ţină şi să îşi crească traficul prin tot ceea ce promovează: conţinut – materiale, filmuleţe, imagine. Indiferent ca acest conţinut este legat de sport, politică, monden, femei, moda, tineret, cultură – persoanele care lucrează pentru site-ul respectiv, fie editorialişti, reporteri, web-redactori, comentatori, fotoreporteri, au constienţa, responsabilitatea că audienţa va fi data de ei.

La jumătatea deceniului acestuia, profeţii... laici ai fenomenului media dădeau semnale – nu neapărat alarmante! – despre ce avea să se petreacă. Iată un articol de-a dreptul profetic, apărut în anul 2005, pe siteul http://www.business-adviser.ro/ “Internet versus presa scrisa” Alexandra Batar. Saptamana trecuta, cotidianul englez „Financial Times a anuntat concedierea a 50 de jurnalisti, adica aproximativ 10% din personal, pentru o fuziune a editiei tiparite cu cea online, anticipata pentru aceasta toamna. Sa fie acesta inceputul unei noi «ere» din istoria presei.