CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE STAT DE DREPT SI EVOLUTIA SA DOCTRINARA 2 I.1. Cristalizarea conceptului de stat de drept 2 I.2. Doctrine privind statul de drept 6 CAPITOLUL II. TRASATURILE STATULUI DE DREPT SI MECANISME DE REGLARE SPECIFICE 11 II.1. Trasaturile statului de drept 11 II.2. Mecanisme de reglare specifice statului de drept 17 II.2.1. Controlul politic, exercitat de catre Parlament asupra Executivului 18 II.2.2. Controlul administrativ 20 II.2.3. Controlul jurisdictional asupra legalitatii actelor administrative 23 II.2.4. Controlul constitutionalitatii legilor 24 II.2.5. Procedura de conciliere 27 II.2.6. Caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca netemeinice sau nelegale 28 CAPITOLUL III. ANALIZA PRACTICII STATULUI DE DREPT IN ROMANIA 32 III.1. Analiza separatiei si echilibrului puterilor in stat in Romania 32 III.2. Analiza eficacitatii controlului constitutionalitatii legilor in Romania 45 CONCLUZII SI PROPUNERI 53 BIBLIOGRAFIE 59
CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE STAT DE DREPT SI EVOLUTIA SA DOCTRINARA I.1. Cristalizarea conceptului de stat de drept In prezent, in diverse conjuncturi si cu o referinta deosebita in discursul public, conceptele de democratie si stat de drept sunt infatisate drept intangibile. Nu este o asertiune peiorativa, pentru ca acestea aduc un beneficiu exorbitant societatii, doar ca in realitatea politico-juridica se ilustreaza multe ideologii, conceptii, proceduri care compromit intangibilitatea proclamata. Problematica statului de drept isi are lansarea de la constatarea initiala prin care statul este cel care proclama o parte a normelor juridice, desigur tinand cont de o multitudine de factori. Cele pe care nu le emite el isi trag puterea juridica tot de la stat, emiterea lor depinzand strict de recunoasterea acestuia. Statul le ,,inzestreaza", prin urmare, cu puterea sa de constrangere. Prin intermediul acestui context reiese faptul ca puterea de stat are un grad ridicat de notorietate in societate, posedand monopolul contrangerii legitime. Asadar, particularitatea normelor de drept in raport cu alte tipuri de norme prezente intr-o societate este expres acordata de recunoasterea statala. Pe de alta parte, dreptul ii este indispensabil statului in capacitatea sa de conducere si organizare a societatii. Prin prezenta normelor juridice se determina organele statului si atributiile lor, relatiile dintre ele si cu societatea civila, drepturile si libertatile acesteia. La fundamentul acestei interdependente trebuie sa isi aiba existenta in mod expres principiul legalitatii, recunoscut si garantat de catre toate statele democratice. Relatia stat-drept exprima in totalitate corelatia dintre cele doua fenomene sociale, fiecare avand tendinte total diferite: statul - capacitatea de dominatie si supunere, dreptul - capacitatea de ordonare si franare. Dupa opinia renumitului jurist de origine franceza, Leon Duguit, ,,dreptul fara forta e neputincios, dar forta fara drept este o barbarie" , exprima faptul ca prin lipsa prezentei interdependente intre aceste doua fenomene sociale ar exista o pura anarhie. Statul de drept sau statul de legalitate - Rechsstaat, l'Etat du droit, Rule of Law - exprima intr-un termen general, asa cum am evidentiat anterior, acel stat in care este asigurata asa numita ,,domnie a legii". Aceasta ar ilustra insa si trimiterea la aspecte justificative, precum ca puterea de conducere o fost biruita prin mijloace democratice reprezentate prin alegeri libere pe baza votului universal, direct, egal, secret si liber exprimat, existenta unei Constitutii care sa confere egalitatea membrilor societatii, evidentiand faptul ca fiecare este obligat sau constans sa i se supuna legii in mod expres, indiferent de pozitia sociala, venit, orientare religioasa etc., pe scurt raspundurea juridica distribuindu-se nediferentiat pentru toti membrii societatii. Statul de drept ca si ideologie si ca forma de manifestare a statului modern, nu este deci o simpla mixtiune de cuvinte. El exprima o dispozitie cu privire la putere, dar si o noua dispozitie cu privire la drept, cu privire la atributiile si rolul acestuia. Evolutia ideii de stat de drept s-a fundamentat intr-un proces istoric indelungat de interferenta a diferitelor ideologii privind raporturile dintre stat si drept, dintre stat, societate si individ. Un aspect expres al problematicii relatiilor dintre individ si stat este cel al libertatii, al limitarii gradului de actiune a statului la granita de la care porneste libertatea individului. Termenul stat de drept, sub aspect terminologic este traducerea literara a cuvantului de origine germana - Rechsstaat. Fiind la fel de greu de conceput o definire clasica precum conceptele de: putere de stat, suveranitate, legitimitate, ordine din punct de vedere juridic, democratie, statul de drept nu poate avea o clarificare printr-o definitie unica, inflexibila. Notiunea de stat de drept este echivoca la fel ca si celelalte concepte din acelasi anvergura, mai ales din cauza faptului ca exista mai multe modalitati de intelegere a fundamentului relatiei de interdependenta si supunere a statului fata de drept. Statul de drept ,,vrea sa sugereze ideea ca statul nu este absolut independent in activitatea sa, ci este ingradit de autoritatea dreptului" . Aceasta din faptul ca ,,intr-o organizatie juridica pozitiva data, Statul - subiect al vointei impuse de aceasta organizatie - e centrul de iradiatie al normelor care o compun" . Din acest punct de vedere, trebuie sa admitem ca teoria statului de drept s-a determinat ca o necesitate de fundamentare si explicare expresa a principiilor dreptului public. Statul de drept, din punct de vedere teoretic, semnifica suprematia legii, ,,domnia" acesteia, care ar trebui sa induca o balanta a raporturilor dintre aceasta si stat, cu acelasi temei pe care teza funciara a separatiei puterilor in stat il indica si anume: asigurarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului. Dintr-o perspectiva practica, conceptul statului de drept are implicatii si consecinte cu un grad ridicat de importanta cu privire la raporturile dintre functiile statului, dar si garantarea expresa, nu doar strict proclamativa a drepturilor si libertatilor fundamentale. Din punct de vedere istoric, este cert ca teoria statului de drept s-a creionat si acumulat in timp, avand ca punct de referinta, tezele dreptului natural peste care s-au aplicat ideile de liberalism si democratie. Acesta reprezinta ,,un stat in care se profeseaza cultul dreptului. Statul de drept se reintoarce deci la conceptia idealizarii dreptului. Esenta statului de drept este normativismul" .
1. Bogdan Mrejeru, Theodor Mrejeru, Caile ordinare de atac in procesul penal, Editura Universitara, Bucuresti, 2007. 2. Cezar Manda, Administratia publica locala din Romania , Editura Lumina Lex, 1999. 3. Constantin Rarincescu, Contenciosul administrativ roman, Editura Alcalay, Bucuresti, 1936. 4. Cristian Ionescu, Tratat de drept constitutional contemporan, Editura All Beck, 2003. 5. Dan Claudiu Danisor, Drept constitutional si institutii politice. Volumul I. Teoria generala, Editura Sitech, Craiova, 2006. 6. Francois Rigaux, Introduction a la science du droit, Editions Ouvrieres, Bruxelles, 1974. 7. Genovea Vrabie, Organizarea politico-etatica a Romaniei, volumul II, Editura Cugetarea, Iasi, 1999. 8. Georges Balandier, Antropologie politica, traducere de Doina Lica, Editura Amarcord, Timisoara, 1998. 9. Gheorghe Bobos, Teoria Generala a Statului si Dreptului, Editura Didactica si Pedagogica, 1983. 10. Gheorghe Iancu, Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007. 11. Giorgio del Vecchio, Lectii de Filosofie Juridica, Tipografia Fed, Bucuresti, 1998. 12. Ioan Cirlan, Ioana Simina Cirlan, Tratat de procedura civila, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2010. 13. Ioan Ceterchi si Ion Craiovan, Introducere in teoria generala a dreptului, Editura All, Bucuresti, 1993. 14. Ioan Muraru, Drept constitutional si institutii politice, vol. II, Editura Pro Arcadia, Bucuresti, 1993. 15. Ioan Stanomir, Constitutionalism si postcomunism, Editura Universitatii din Bucuresti, 2005. 16. Ion Craiovan, Introducere in teoria generala a statului, Editura All Beck, Bucuresti, 2001. 17. Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice. Tratat, vol. I, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996 18. Ion Deleanu, Marian Enache, Statul de drept, in ,,Dreptul", nr. 7/1993. 19. Istrate Micescu, Curs de drept civil, Editura All Beck, Bucuresti, 2000. 20. Jacques Chevallier, Statul de drept, Universul Juridic, Universitaria, Craiova, 2012. 21. Jean Gicquel, Pierre Avril, Droit parlamentaire, 2 edition, Ed, Montchrestien, Paris, 1996. 22. Kaarlo Heikki Tuori, Four Models of the Rechtsstaat, in Offentliche oder private Moral, sub redactia Werner Krawietz si Georg Henrik von Wright, Berlin, 1993. 23. Leon Duguit, Droit constitutionnel, tome III, a treia editie, 1927. 24. Mihai Oroveanu,Tratat de drept administrativ, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Cerma, Bucuresti, 1998. 25. Nicolae Volonciu, Tratat de procedura penala, vol. II, Editura Paideia, 1999. 26. Paul Cosmovici, Les Communautes europeennes et L'Etat de droit, in ,,Revue roumaine des sciences juridiques", nr. 1-2/1991. 27. Paraschiv Petu, Drept administrativ, editia a II-a revizuita si actualizata, Editura Morosan, Bucuresti, 2014. 28. Sofia Popescu, Statul de drept in dezbaterile contemporane, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1998. 29. Tudor Draganu, Introducere in teoria si practica statului de drept, Cluj-Napoca, 1992. 30. Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr. 2, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994. 31. Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei, nr. 549 din 15 iulie 2015. 32. Legea nr. 47/1992, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial, nr. 233/16 in martie 2018. 33. Legea nr. 90/2001 privind functionarea si organizarea Guvernului Romaniei si ministerelor, publicata in Monitorul Oficial, nr. 164/2 aprilie 2001, din 26 martie 2001. 34. Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 380/3 in mai 2006, din 21 aprilie 2006. 35. Legea nr. 135/2010 republicata, Codul de procedura penala din 2010 actualizat 2018. 36. Legea nr. 303/2003 privind statutul judecatorilor si procurorilor, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 826 din 27 septembrie 2004. 37. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial, nr. 827, din 13 septembrie 2005. - ** Bibliografie electronica https://ccr.ro/ https://constitutiaromaniei.ro/ https://legislatie.just.ro/
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
