Capitolul I : Caracterizarea pietei financiare 4 1.1.Piata financiara - prezentare generala 41.1.1.Organizarea pietelor de valori mobiliare 61.1.2.Pretul de echilibru 9 1.2.Valorile mobiliare - instrumente ale pietei de capital 91.2.1.Actiunile 111.2.2.Obligatiunile 12 1.3.Institutiile financiare 13 1.4.Segmentarea pietei financiare 17 Capitolul II : Fundamente teoretice si practice ale pietei de capital 21 2.1.Piata de capital - subsistem al pietei financiare 21 2.2.Ipotezele pietei de capital 27 2.3.Concepte utilizate in analiza de portofoliu 28 2.4.Modalitatea de exprimare a valorii intrinseci a titlurilor 292.4.1.Modelul sintetic de evaluare Gordon - Shapiro 30 2.5.Rentabilitatea si riscul titlurilor individuale 31 2.5.1.Rentabilitatea titlurilor financiare 312.5.2.Riscul titlurilor financiare 32 2.6.Rentabilitatea si riscul portofoliilor 34 2.7.Masurarea aversiunii fata de risc 362.7.1.Premiul de risc Markowitz 372.7.2.Masuratori Arrow-Pratt 38 Capitolul III : Modele de alegere a unui portofoliu optim 40 3.1.Modelul lui Markowitz 403.1.1.Rentabilitatea asteptata si riscul portofoliului cu doua titluri 403.1.2.Rentabilitatea asteptata si riscul portofoliilor cu n titluri 443.1.3.Portofoliu cu varianta minima absoluta (PVMA) 473.1.4.Frontiera eficienta 503.1.5.Curbele de indiferenta si portofoliul optim 51 3.2.Modelul de piata al rentabilitatii si riscului titlurilor financiare 523.2.1.Componentele riscului titlurilor financiare 523.2.2.Modelul linar al rentabilitatii titlurilor 533.2.3.Volatilitatea titlurilor individuale 553.2.4.Coeficientul beta - masura a riscului sistematic 573.2.5.Varianta ? - masura a riscului specific 58 3.3.Modelul lui Tobin 59 3.4.Modelul diagonal de selectie a portofoliilor (Sharpe - Lintner) 62 3.4.1.Ipotezele modelului 623.4.2.Etapele construirii unui indice bursier 63 3.4.3.Exprimarea riscului portofoliului in modelul diagonal 64 3.5.Modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM) 67 3.5.1.Ipotezele modelului 673.5.2.Prezentare modelului 673.5.3.Portofoliu de risc minim 713.5.4.Analiza comparativa intre CML si SML 723.5.5.Metode de determinare a rezultatelor gestiunii de portofoliu 73 3.5.5.1.Metoda "Treynor" 74 3.5.5.2.Metoda "Sharpe" 75 3.5.5.3.Metoda "Jensen" 76 3.6.Modelul de arbitraj (APT) 763.6.1.Bazele teoretice ale modelului APT 763.6.2.Fundamentarea modelului APT 77 Capitolul IV : Studiul de caz - Gestiunea unui portofoliu 80 4.1.Elemente teoretice in gestiunea unui portofoliu 80 4.2.Descrierea si analiza portofoliului 81 4.3.Concluzii ale studiului de caz 102 Concluziile lucrarii 104 Anexe Bibliografie
Orice economie nationala, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate, printre care si piata financiara. Piata financiara reprezinta locul de intalnire si reglare, libera sau dirijata, a cererii si ofertei de active financiare, necesare crearii de resurse pentru dezvoltarea productiei de bunuri si servicii in cadrul firmelor. In economia financiara, circuitul activelor financiare are loc intre multimea ofertantilor de fonduri (investitorii) si multimea utilizatorilor acestora, in vederea realizarii unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a carei finalizare este profitul. Investitorii sunt cei care efectueaza investitii, prin plasarea fondurilor in scopul valorificarii lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizeaza fondurile, pentru a-si finanta propria activitate economica. Se transfera astfel o parte din resursele financiare existente. In acelasi timp se naste o relatie feedback de la utilizatorii de fonduri catre investitorii initiali, prin distribuirea profitului obtinut in urma valorificarii resurselor financiare. Intr-o economie de piata, distribuirea profitului poate fi insa oricand inlocuita cu distribuirea riscului, in cazul unei utilizari neprofitabile a fondurilor care au facut obiectul transferului. Astfel, cei doi parteneri devin prin proprie vointa, noduri ale unui circuit financiar a carui finalizare poate fi profitul sau esecul. Tranzactiile intre cele doua categorii de participanti la fluxul financiar se realizeaza prin intermediul pietelor financiare. Piata financiara se afla la intersectia ofertei de fonduri cu cererea de fonduri din economie si se compune din trei mari segmente, constituie ca piete distincte: - piata bancara; - piata monetara; - piata de capital; Mobilizarea activelor financiare Piata financiara Piata Piata Investitori bancara monetara Utilizatori Piata de capital Distribuirea cotei de profit sau risc Fig. 1.1.Fluxul activelor financiare Piata bancara - reprezinta ansamblul relatiilor de credit pe termen lung si pe termen scurt si se caracterizeaza prin tranzactii cu active bancare nonnegociabile, a caror lichiditate este maxima. Societatile bancare au rol de intermediere intre posesorii de disponibilitati banesti si utilizatorii de fonduri, pe baza relatiilor de credit. Rolul acestor piete este de absorbtie a excedentului de active monetare ale celor care economisesc si care doresc sa dispuna de posibilitatea retragerii lor in orice moment. Piata monetara - este caracterizata prin trazactii cu active financiare pe termen scurt. Tranzactiile includ depozitele bancare, la vedere si la termen ale persoanelor fizice sau juridice, biletele de ordin, cambiile, cecurile, certificatele de depozit si alte titluri mobiliare pe termen scurt (pana la un an). Activele sunt mobilizate in general de catre agentii economici prin credite bacare, pentru procucerea de bunuri si servicii, dar si pentru unele nevoi temporare ale bancii si tezaurului, sau investitii in nume propriu ale socitatilor bancare. Participantii la oferta si cererea de active monetare pot fi: guvernul, municipalitatile si autoritatile locale, bancile centrale si comerciale, societatile de asigurare si alte institutii financiare, intreprinderile si societatile comerciale sau industriale, persoane fizice etc. O motivatie importanta a existentei pietei monetare este data de necesitatea si posibilitatea convertirii activelor pe termene scurte si foarte scurte (de la 24 de ore la o saptamana) sau pe termene medii (3 pana la 12 luni). Piata de capital - include pietele pentru noile emisiuni si tranzactionarea instrumentelor pietei monetare, obligatiunile si actiunile. Ea leaga emitentii hartiilor de valoare cu investitorii individuali si institutionali prin intermediul brokerilor, dealerilor si a celor care subscriu la emisiuni. Aceasta piata este specializata pe tranzactii cu active financiare pe termen mediu si lung, prin intermediul lor asigurandu-se transferurile de capitaluri disponibile catre utilizatorii ale caror nevoi depasesc posibilitatile interne de acoperire. Motivatia principala a unei piete de capital consta in economia si plasarea valorilor mobiliare ale agentilor economici in cautare de capital, catre posibilii investitori, detinatori de excedente de capital. Valorile mobiliare emise in vederea atragerii de capital sunt negociabile, adica se vand si se cumpara de catre participantii la piata de capital, asigurandu-se un flux permanent intre investitori (ofertanti de capital) si utilizatori (agentii economici in cautare de capital). Folosirea notiunii de "piata de capital" si a celei de "piata financiara" nu este intotdeauna riguroasa, sfera lor de cuprindere fiind diferita de la o tara la alta si de la un autor la altul. Piata de capital reprezinta mecanismul prin care activele financiare nebancare si, partial, cele bancare sunt emise si introduse in circuitul economic, facilitandu-se astfel vanzarea si cumpararea acestora. Miscarea fondurilor in economie se poate realiza in doua modalitati: - prin concentrare disponibilitatilor banesti si utilizarea acestor resurse astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri (finantare indirecta); - prin emisiunea de titluri financiare de catre utilizatorii de fonduri pe piata financiara (finantare directa). 1.1.1.Organizarea pietelor de valori mobiliare Organizarea unei piete de valori mobiliare depinde de indeplinirea unor conditii obligatorii: 1) Existenta cererii de capital de catre societatile comerciale publice sau private, guverne, institutii financiar-bancare, societati de asigurare. Cererea este exprimata prin emisiunea de titluri de valoare, care urmeaza a fi schimbate pe lichiditati, pentru satisfacerea nevoii economice. Din punct de vedere al necesitatii de capital, cererea poate fi: a) structurala, concretizata in finantarea de investitii productive de bunuri si servicii, de crearea de noi societati, de dezvoltarea a celor existente, de achizitionarea de bunuri si servicii de catre persoane fizice sau juridice; b) conjuncturala, datorata unor necesitati tranzitorii, depinzand de factori legati de limitari la plafonul de credite pe piata monetara, deficite bugetare si ale balantelor de plati etc. ; Dupa cum se observa in figura 1.2. cererea de fonduri pe termen lung provine de la cateva mari categorii de agenti economici: - statul si colectivitatile locale (orase, regiuni), a caror principala motivatie pentru cererea de fonduri o constituie finantarea cheltuielilor, a deficitului bugetar. Ele se prezinta pe piata de capital prin emisiunea de obligatiuni ale statului sau de obligatiuni municipale; - firmele de stat, care fac apel la fondurile disponibile pentru nevoile lor de investitii in diferite sectoare economice (energie, transporturi, industrie aerospatiala, armata etc.) - societatile comerciale private, care fac apel la piata de capital atat in momentul constituirii, cat si in timpul dezvoltarii afacerilor lor, prin emisiunea de actiuni pentru finantarea capitalului propriu precum si prin emisiunea de obligatiuni pentru finantarea capitalului imprumutat; - bancile si societatile financiare, care apeleaza la fondurile investitorilor pentru finantarea activitatii proprii. Rolul lor principal este de a facilita circuitul capitalului, asigurand lichiditatea pietei de capital. 2) Existenta ofertei de capital, prin investitorii detinatori de resurse financiare, pe care le plaseaza pe piata de capital, prin cumpararea titlurilor de valoare emise. Agentii economici care dispun de astfel de economii -persoane fizice sau juridice - le pot depune la banci, creandu-si active bancare sau le pot investi direct, sub forma de investitii reale, sub forma de plasament, prin achizitionarea de titluri financiare. Investitorii se impart in doua mari categorii: a) investitori individuali - sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzactii de dimensiuni reduse pe piata titlurilor financiare. Acestia pot fi: - investitori pasivi pe termen lung, care cumpara si pastreaza valorile mobiliare cu scopul de a-si asigura castiguri de capital pe termen lung; - negociatori activi care incearca sa valorifice miscarea cursului bursier in vederea obtinerii unui profit. b) investitori institutionali - sunt societati sau institutii care fac tranzactii de dimensiuni mari. Acestia pot fi: bancile, societatile de investitii, fondurile mutuale de pensii.
Adams Andrew, Bloomfield Dello, Booth Philip - Investment mathematics and statistics Halpern P., Freal W., Brigham E. - Finante manageriale Cass D., Stiglitz J.T. - Risk aversion and Waalt effects on portofolios with many assets Stancu I. - Finante Anghelache G. - Piete de capital si burse de valori Purcaru I., Berbec F. - Matematici financiare Popescu O., Raischi C., Badin V., Firica O. - Matematici aplicate in economie Stancu S., Huidumac C. - Teoria portofoliilor Oprescu G., Andrei A., Marin D. - Modele dinamice ale economiei de piata Faghiura Hanzi, Marin D., Andrei A. - Teoria echilibrului economic Marin D., Ruxanda G., Oprescu G., Andrei A. - Microeconomie Curs de pregatire agenti de valori mobiliare Bursa - periodice
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
