Gândirea contrafactuală

ARGUMENT

Există o serie de întrebări la care răspunsurile de care avem nevoie nu sunt certe, însă care ne informează, ne îmbogăţesc spiritual, ne emoţionează sau chiar ne amuză. Putem să ne întrebăm: dacă naziştii ar fi triumfat asupra democraţiei vestice în cel de al doilea Război Mondial ? Care ar fi fost evoluţia medicinei şi a oamenilor în general dacă în 1967 Christian Barnard nu ar fi reuşit primul transplant de inimă? Dacă autorii atentatelor asupra World Trade Center din 11 septembrie 2001 ar fi reuşit să distrugă toate obiectivele vizate? Care ar fi fost răspunsul autorităţilor americane şi situaţia politică actuală? Sau: dacă ne-am fi născut cu trei secole în urmă ?

Gândirea contrafactuală este familiară oamenilor, şi, chiar dacă nu cunosc termenul “contrafactual” , atunci când le este explicat îl recunosc imediat ca fiind ceva ce ei cunosc foarte bine. Puţini dintre noi nu am regretat niciodată anumite acţiuni şi nu ne-am dorit să fi evitat circumstanţele inerente lor. Uneori, este ceva ciudat de tulburător în confruntarea dintre aceste ipoteze şi în intercalarea fanteziei şi a creativităţi libere cu adevăruri palpabile din viaţa noastră.

Gândirea contrafactuală s-a transformat în ultimii ani într-un domeniu de studiu fascinant pentru cercetătorii psihologiei sociale din cel puţin trei motive. În primul rând pentru că ea este strâns legată de afectivitate. Gândind la ceea ce ar fi putut să fie altfel, mai ales atunci când altenativele construite sunt dezirabile, face ca trăirile emoţionale să crească în intensitate. În al doilea rând, ea influenţează o serie de inferenţe sociale care includ cauzalitatea, vina, hindsight bias, disculparea, regretul sau expectanţele. Cel de al treilea argument îl constituie funcţionalitatea sa prin intermediul variatelor consecinţe afective şi emoţionale. Deşi trăirile emoţionale negative determinate de gândurile contrafactuale au fost puse în legătură cu depresia şi alte tulburări, studii recente sugerează că ele ne ajută să ne adaptăm comportamentul la situaţiile cu care urmează să ne confruntăm, pe baza unor scheme îmbunătăţite de acţiune.

Este important să cunoaştem rolul pe care îl poate avea acest tip de gândire asupra comportamentului propriu şi posibilităţile de modificare a comportamentului altor persoane, influenţa asupra altora prin intermediul funcţiilor gândirii contrafactuale. Lucrarea de faţă îşi propune să clarifice aceste aspecte şi poate ajuta la mai buna înţelegere a acestui mod specific de gândire.

Succesiunea de trei experimente prezentate în lucrarea de faţă abordează laturi relativ distincte ale problematicii dezbătute, aspecte care pot fi totuşi integrare într-un numitor comun: efectele gândirii contrafactuale şi cum putem să ne înţelegem mai bine făcând apela la acest concept.

REZUMAT

Cercetarea de faţă este centrată pe conceptul de gândire contrafactuală, din punctul de vedere al condiţiilor de apariţie şi manifestare ale acesteia, al tipurilor contrafactuale, dar şi din punctul de vedere al consecinţelor, al funcţiilor pe care le îndeplinesc gândurile contrafactuale.

Termenul contrafactual (engl.counterfactual) înseamnă, literal, contrar faptelor. Gândirea contrafactuală se referă la simulări mentale de tipul „ dacă “, „ numai de-aş fi “ ale unor evenimente care au avut loc în realitate şi pe care oamenii le dezvoltă ca răspuns la acestea.

De cele mai multe ori gândurile contrafactuale se referă la acţiuni cu finalitate negativă, însă oamenii pot să construiască şi alternative mentale ale evenimentelor factuale pozitive. Gândul că o acţiune desfăşurată cu succes ar fi putut avea o finalitate mai puţin bună amplifică starea afectivă pozitivă care însoţeşte rezultatul factual, oferă confirmarea utilităţii comportamentului utilizat şi întăreşte încrederea în forţele proprii.

Nu putem ignora faptul că istoria individului reprezinta un suport pentru prezentul acestuia. Ea îi oferă nu doar ocazia de a regreta decizii şi fapte, ci şi scheme comportamentale îmbunătăţite. Este ceea ce se numeşte în înţelepciunea populară „a învăţa din greşeli“, a învăţa cum să acţionezi pe viitor pe baza a ceea ce ai relizat deja.

Asadar, gandirea contrafactuala are doua functii: funcţia preparativă şi funcţia afectivă.

Funcţia preparativă, care constă în furnizarea unor variante comportamentale îmbunătăţite pe care individul le poate aplica în viitor si funcţia afectivă, care se referă la altenative mentale ale acţiunilor deja desfăşurate şi pe care indivizii le dezvoltă cu scopul de a se simţi mai bine.

Afectivitatea este principalul determinant al gândirii contrafactuale şi de asemenea că gândirea contrafactuală are funcţionaliate negativă. Afectivitatea de tip negativ este factorul determinant al activării gândirii contrafactuale, iar exacerbarea trăirilor afective negative este o consecinţă imediată. Inferenţele benefice, cum ar fi acelea referitoare la expectanţe şi intenţii emerg independent din procesul contrafactual prin mecanisme inferenţiale cauzale. În final, inhibarea gândirii contrafactuale anulează trăirile afective negative rezultate, lăsând intacte aspectele cognitive benefice pentru individ.

Scopul lucrarii de fata este acela de a clarifica aspecte partriculare legate de gandirea contrafactuala si de implicatiile spihosociale pe care acest stil de gandire , care inevitabil ne dimina uneori activitatea, le are asupra modului in care gandim si traim afectiv o anumita activitate.

Referitor la gandirea contrafactuala - ca vector de personalitate, putem constata ca observaţiile studiilor mai recente arată că gândurile contrafactuale pot de asemenea să „anticipeze viitorul” prin influenţa lor asupra reacţiilor afective, a atitudinilor şi comportamentului. Faptul că gândirea contrafactuală „izgoneşte trecutul” este poate cea mai ducumentată descoperire a cercetărilor în acest domeniu. Gândurile despre ce ar fi putut fi persistă după un eveniment şi influenţează reacţiile afective şi raţionamentul indivizilor. Cu alte cuvinte, preocupările şi gândurile indivizilor cu privire la perspectivele de viitor pot modela natura şi implicaţiile gândurilor lor contrafactuale.

OBIECTIVELE ACESTEI LUCRĂRI sunt legate de : determinarea valenţei situaţiei care determină gândire contrafactuală; condiţiile de apariţie a gândurilor contrafactuale aditive, respectiv substractive; relaţia dintre confirmarea sau infirmarea expectanţelor şi gândirea contrafactuală; relaţia dintre condiţiile de apariţia ale gândurilor contrafactuale şi funcţiile acestora; relaţia normalitate – excepţie în gândirea contrafactuală; relaţia proximitate – tendinţa de a gândi contrafactual.

Rezultatele acestei cercetări sunt esenţiale pentru persoanele care vor să înţeleagă de ce de multe ori gândesc altfel decât consideră că ar trebui să gândească, dar şi psihologilor care doresc să cunoască foarte bine gândirea de tip contrafactual.

Aceste obiective au stat la baza formulării şi verificării experimentale a următoarelor ipoteze generale:

1. Gândirea contrafactuală este influenţată de valenţa (pozitivă sau negativă) a unei situaţii şi de expectanţele subiecţilor faţă de respectiva situaţie.

2. Gândirea contrafactuală este influenţată de normalitatea evenimentului sau situaţiei şi de proximitatea acesteia.

Pentru verificarea ipotezelor experimentale au fost desfăşurate trei experimente în care au fost manipulate succesiv variabilele independente luate in calcul.