Genul Substantivelor

Cuprins licenta Cum descarc?

Introducere.5
Capitolul I
1. Comunicarea si unitatile limbii.7
1.1 Cuvantul - unitatea lingvistica. Cadru de definitie. Tipuri de clasificare a cuvantului.8
1.2 CRITERIUL FORMAL.13
1.3 CRITERIUL LOGICO-SEMANTIC.23
Capitolul II
2. Substantivele limbii romane.30
2.1 Genul substantivelor.32
2.2 Morfemul - unitate lingvistica minimala.34
2.3 Clase de cuvinte. Dihotomia flexibil vs. neflexibil.37
Capitolul III
3. SUBSTANTIVUL.40
3.1 DEFINITIE EXHAUSTIVA.40
3.2 Definitia contextuala (contextele diagnostice) sau distributionala.42
3.3 CLASIFICARI.42
3.3.1 Clasificari logico-semantice.42
3.3.2 Substantive comune vs proprii.43
3.3.3 Substantive concrete vs abstracte.45
3.3.4 Substantive animate vs inanimate.46
3.4 SUBSTANTIVUL: GEN.46
3.4.1 Conceptul de gen gramatical.46
3.4.2 Extensiunea categoriei.48
3.4.3 Membrii categoriei genului in limba romana.48
3.4.4 Argumentele pentru neutru.50
3.5 Criterii de identificare a genurilor.51
3.6 Arhigen, gen comun si (sub) gen personal.52
3.6.1 Arhigen A si arhigen B.53
3.6.2 Genul comun.53
3.6.3 (Sub)genul personal.54
3.7 Motiune - derivare lexicala, nu flexiune dupa gen.55
3.7.1 Chestiuni preliminare.55
3.7.2 Aspectul controversat al motiunii.57
3.7.3 Argumente contra flexiunii de gen.58
Concluzii.60
Bibliografie Selectiva.62


Extras din licenta Cum descarc?

Introducere
Asemenea altor idiomuri, romana este o limba care a evoluat de la o epoca la alta, compartimentul sau cel mai dinamic fiind vocabularul. Necesitatile de imbogatire a acestui compartiment lingvistic "sunt satisfacute fie prin recurgerea la imprumuturi lexicale din alte limbi, fie prin folosirea unor mijloace interne (indeosebi derivarea si compunerea), fie prin utilizarea unui procedeu cu totul special, care este calcul lingvistic".1
Etimologia interna are ca obiect de cercetare toate creatiile lexicale interne ale unei limbi si in primul rand sistemul de formare a cuvintelor.
Formarea cuvintelor este un vast si important capitol al lexicologiei romanesti vechi, moderne si contemporane. Unii lingvisti romani2 includ formarea cuvintelor in morfologie cu care cea dintai seamana prin caracterul ei sistematic, vizibil mai ales in cazul derivarii. Astfel, asa cum, spre exemplu, orice verb romanesc se termina la persoana a doua singular a indicativului prezent in i plenison (sau silabic) in i semivocalic sau i foarte scurt (afli ,bei, poti) tot asa, de la aproape orice verb se poate forma in limba noastra un nume de agent cu ajutorul sufixului -tor (scriitor, ingrijitor, muncitor). In ambele cazuri avem de-a face cu un numar relativ mic de reguli dupa care se creeaza atat noile cuvinte, cat si formele gramaticale ale unui cuvant supus flexiunii.
Alti cercetatori considera ca sistemul de formare a cuvintelor trebuie inclus in studiul vocabularului, adica al disciplinei lingvistice numite lexicologie.3
Exista si o a treia categorie de cercetatori care vad in formarea cuvintelor o ramura distincta a lingvisticii, fiindca ea ocupa un loc de tranzitie intre vocabular si structura gramaticala.4
Opinia conform careia formarea cuvintelor este un capitol al lexicologiei (conceputa in sens foarte larg) se intemeiaza pe aceea ca ea contribuie la imbogatirea vocabularului prin crearea unor noi unitati lexicale pe baza celor care exista deja intr-o limba, deci folosindu-se resursele limbii respective.
In lingvistica romaneasca a fost adeseori subliniat rolul formarii cuvintelor aratandu-se ca este unul dintre cele mai importante capitole ale unei limbi deoarece "se poate vedea aici mecanismul insusi al creatiei lexicale sau felul in care procedeaza o limba pentru a-si crea elemente noi, dotate cu sensuri noi".1
De vocabular, formarea cuvintelor este legata prin punctul sau de plecare si prin cel de sosire, intrucat cuvinte noi se creeaza pe baza celor vechi cu scopul imbogatirii vocabularului. Categorii semantice, ca distinctia intre nume de actiuni, de agent, de colectiv-in cazul substantivului - si urmarirea unor fenomene lexicale ca polisemia, sinonimia, antonimia, omonimia, atractia paronimica ocupa un loc important in descrierea formarii cuvintelor. De gramatica, formarea cuvintelor este legata prin aproape toate procedeele folosite. Derivarea (mai ales cu sufixe) este legata de morfologie, iar compunerea de sintaxa; schimbarea valorii gramaticale e legata in egala masura de morfologie si de sintaxa.
Formarea cuvintelor prezinta legaturi si cu fonetica, nu numai prin faptul ca sunetele constituie aspectul material al cuvintelor si formantilor cu care opereaza, dar si prin folosirea unor fenomene fonetice ale unor cuvinte create: alternantele fonetice in derivare, variantele conditionate fonetic ale unor formanti, probleme de pauza intre termenii compuselor.
Si cu ortografia are legatura formarea cuvintelor. Unele afixe pun probleme speciale de scriere fie in aplicarea principiului morfologic de identificare a elementelor constitutive ale cuvantului si de mentinere unitara a aspectului grafic al unui afix (scrierea sufixelor -eala, ean sau -eata dupa s,j sau scrierea prefixului in- inaintea radacinilor cu -n) fie in notarea unor variante fonetice la prefixele: in-, con-, des-, ras-. O alta problema de ortografie legata de formarea cuvintelor este aceea a scrierii cuvintelor compuse in care se aplica in primul rand principiul morfologic al oglindirii gradului de sudura a termenilor componenti (bunavointa fata de rea-vointa), intr-o oarecare masura principiul traditional (douazeci fata de doua sute) si principiul sintactic (diferenta dintre unele compuse ca: odata, numai si imbinarile de cuvinte: o data, nu mai). Despartirea grafica in silabe tine seama de identificarea unui prefix sau a unui termen de compunere, scrierea cu majuscule reflecta uneori schimbarea valorii gramaticale, intereseaza si compunerea prin abreviere, iar punctul ca semn ortografic este legat de procedeul truncherii si al compunerii prin abreviere
Capitolul I
1. Comunicarea si unitatile limbii
Ceea ce caracterizeaza limba in multiplele ipostaze -de liant social, de mijloc de cunoastere si reprezentare a lumii, de expresie a individualitatii -este capacitatea ei de a face posibila transmiterea de informatie. Comunicarea, functie fundamentala a limbii, se intemeiaza pe utilizarea semnelor lingvistice, care asigura corelarea unor entitati fonice cu o informatie multipla si diversa. Aceasta informatie poate fi imbogatita si diversificata prin asocierea semnelor; caracterul creativ al utilizarii limbii se intemeiaza pe capacitatea ei de a produce o cantitate infinita de semne1, diferind ca extindere si complexitate, dar si sub aspectul stabilitatii. Comunicarea lingvistica reprezinta un proces care se bazeaza pe existenta unui fond comun si relativ stabil de unitati lingvistice apte de a fi incluse, in virtutea unor reguli, de asemenea comune si relativ stabile, in componenta unor semne lingvistice superioare ca intindere si complexitate, marcate insa prin specificitate si efermitate. Simplificand la extrem faptele, gradul diferit in care se manifesta aceste caracteristici poate fi ilustrat prin ,,semne complexe" (Buna ziua. Azi este frig). Al doilea component al procesului comunicational presupune cunoasterea structurii ,,semnului extins" si a unitatilor lingvistice componente.
Finalitatea unei descrieri gramaticale a limbii o reprezinta explicarea semnelor extinse, punerea in evidenta a regulilor care fac posibila constituirea lor, prin asamblarea semnelor stabile, dar si revelarea particularitatilor acestora din urma din perspectiva capacitatii lor de combinare in vederea constituirii unor semne extinse, a modului specific in care, prin organizarea lor particulara, contribuie la satisfacerea necesitatii de transmitere a unor informatii, a caror noutate si relevanta variaza, fiind conditionata de circumstantele concrete ale comunicarii.
Orice descriere gramaticala presupune stabilirea unui cadru in alcatuirea caruia o componenta importanta o reprezinta unitatile cu ajutorul carora se organizeaza expunerea.
Pentru o descriere gramaticala realizata din pespectiva functionalitatii comunicative a limbii, unitatile lingvistice care se impun sunt cuvintele -punctul de plecare al procesului comunicativ si enuntul -produsul final al activitatii verbale.


Fisiere in arhiva (1):

  • Genul Substantivelor.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Bibliografie

Volume de specialitate
- *** - Gramatica limbii romane, I. Cuvantul, Academia Romana, Institutul de lingvistica, ,,Iorgu Iordan - Al. Rosetti", Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2005
- *** - DOOM, Academia romana, Institutul de lingvistica, ,,Iorgu Iordan - Al. Rosetti, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2005
- Avram, Mioara - Gramatica pentru toti, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997
- Campeanu, Eugen - Substantivul, studiu stilistic, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975
- Coteanu, Ion - Gramatica de baza a limbii romane, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982
- Diaconescu, Paula - Numarul si genul substantivului romanesc, in vol. Elemente de lingvistica structurala, ES, Bucuresti, 1967
- Diaconescu, Paula - Structura si evolutie in morfologia substantivului romanesc, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970
- Dimitriu, C. - Gramatica limbii romane explicata, Ed. Virginia, Iasi, 1994
- Graur, Alexandru - Gramatica limbii romane, vol. I, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1966
- Gutu-Romalo, Valeria - Substantivul, in Limba romana contemporana, EDP, Bucuresti, 1974
- Iordan, Iorgu - Limba romana contemporana, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978
- Iordan, Iorgu - Limba romana contemporana, Ed. Ministerului Invatamantului, Bucuresti, 1954
- Iordan, Iorgu, Gutu-Romalo, Valeria, Niculescu, Al. - Structura morfologica a limbii romane contemporane, ES, Bucuresti, 1967
- Irimia, Dumitru - Gramatica limbii romane, Ed. Polirom, Iasi, 1997
- Matei, Pamfil - Morfosintaxa limbii romane contemporane, Ed. Imago, Sibiu, 2002
- Pana Dindelegan, Dictionar general de stiinte - Stiinte ale limbii, ES, Gabriela, Bucuresti, 1997
- Vrajitoru, Ana - Interferente categoriale la substantivele romanesti, Ed. Vasiliana, Iasi, 1999
Cursuri (pentru uzul studentilor):
- Chiorean, Luminita - Limba romana contemporana, Ed. Universitatii Petru Maior, Targu Mures, 2008


Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 8 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!